Prin 1995, editura engleza Aladdin Books scotea sub titlul I come from Romania o carte scrisa într-un limbaj simplu adresata copiilor sau adolescentilor. Textul cartii era scris de o fata originara din Romania si emigrata în Occident cu familia. Ïn acelasi an, Myriam Vischer traducea în franceza pentru Editions Gamma din Paris textul acestei carti. Printre alte tari în care a ajuns aceasta carte, se numara si Canada. O vecina quebecoasa a împrumutat aceasta carte de la biblioteca locala si i-a vorbit sotiei mele despre ea. Apoi i-a aratat-o.
Nevasta-mea a fost deranjata atat de textul acestei carti cît si de fotografiile prezente. A împrumutat cartea de la vecina mea si mi-a adus-o sa-mi dau cu parerea. Numai ca eu am scanat bucati din ea si v-am pus-o pe blog sa va dati voi cu parerea în locul meu. Sînt foarte curios ce opinii va starneste!
Din pacate scan-ul nu-i foarte reusit din cauza ca utilajul meu e cam mic fata de marimea cartii. Daca veti sa cititi si textul, aveti optiune de marire. Si doar prima si a treia pagina sînt sucite.
hehe,
cartea asta aduce cu stirile proteve:)
sau ca biblia repovestita.
pt 90-95 e ok din cate vad.
pozele sunt foarte bune. imi par trase in anii ”90, dar sunt valabile si pentru romania de azi, poate mai putin cele cu oameni pe scara autobuzului si cu minerii; dar cine stie?
textul e-n chineza, pentru mine…
Problema e, de ce a “scris” fata cartea? Cine a pus-o si in ce scop, si cine a platit-o. Senzatia mea e ca e un fel de Eterna si Fascinanta Romanie pe invers.
Chestia e ca occidentalii sunt la fel de imbecili ca si romanii cand vine vorba de conceptii gresite. Noi crede(a)m ca in occident curg lapte si miere si totul e perfect, iar ei inca cred ca esticii umbla imbracati in piei de oaie si vaneaza femei cu bata (de fapt, aia care umblau imbracati in piei de oaie au cazut direct in Maybach si poarta izmene Armani).
Daca vedeti cata prostie in vrac, din aia ne-rafinata, se gaseste prin articolele despre Moldova, chiar si din partea celor bine intentionati din vest (si sunt foarte putini), o sa intelegeti de ce rusii inca isi fac de cap in regiunea noastra la 20 de ani dupa ce comunismul a fost oficial doborat. Un prost de pe la Associated Press, altul de pe la DPA, se mirau tare, cu majuscule, ca “the Moldovans” vorbesc de fapt o limba de origine latina, si nu rusa, auzi, fato, tupeu pe za Moldovans!
Sa va mai mire atunci ca, intr-una din cele mai stupide suse hollywoodiene din ultimii ani, Van Helsing, Kate Beckinsale, care, ce-i al ei e-al ei, e buna foc, juca o “transilvanan princess” si-i soptea lui Hugh Jackman cu accent rusesc, ultraerotic “uii, za trensilveinianz, uolueiz laic tu luc on za brait said of za des.”
Amu, pe serioase, nu stiu daca voi sunteti la curent cu faimosul articol “Romania, Bottom Of The Heap” al istoricului britanic evreu Tony Judt, aparut in noiembrie 2001 in The New York Review of Books si care a starnit o furtuna la Bucuresti, dar din motive complet gresite. (respiro.org/Iss...e5/tonyjudt.pdf)
Tony Judt, unul din cei mai influenti istorici contemporani, antipatizeaza Romania profund, si nu o ascunde cu nicio ocazie. El antipatizeaza profund si Israelul, dar ca evreu isi permite luxul sa faca asta fara sa fie imediat catalogat drept antisemit.
Eu sunt fascinat de scrierile lui Judt, atat de eseuri, pe care le recomand cu incredere tuturor (au aparut cateva recent adunate intr-un volum numit Reappraisals si care se intind pe vreo 10 ani), cat si de opera lui titanica, Post War, o carte care, la peste 800 de pagini tiparite marunt, se citeste ca un roman de aventuri, si nu ar trebui sa lipseasca din nicio biblioteca personala.
Judt ma fascineaza pentru ca are un soi de revolta permanenta in el care-l face sa fie mereu revoltat si in ofensiva impotriva a tot ceea ce pare established, establishment, political corectness, samd. In sensul asta, suntem apropiati ca fire, pentru ca altfel, desigur, nu ma pot compara cu el in materie de eruditie — colosala, in cazul lui.
Insa, citind cu atentie, de vreo cateva ori eseul cu pricina, am reusit sa depistez cateva soparle si afirmatii care, venind din partea unei somitati, sunt luate de bune, si intra in constiinta comuna drept fapte (“uite, cum adica nu e asa, doar si TONY JUDT spune asta despre Romania!”).
Nu vreau sa ma lansez acum intr-o polologhie interminabila in aceasta replica la o postare, dar v-as indemna sa cititi si voi articolul lui Judt scris acum mai bine de sapte ani (si, republicat in culegerea Reappraisals in 2008 usor actualizat si cu un titlu diferit, mai putin jignitor ,Romania between Europe and history, daca nu ma inseala memoria) si sa va dati cu parerea unde credeti ca baga Judt strambe romanilor.
Sigur, atacurile furibunde impotriva lui Eliade sunt cele mai evidente, un intelectual evreu nu o sa ierte unui intelectual roman accesele de antisemitism chiar daca ii despart vreo sase-sapte decenii, si chiar daca acel intelectual roman a fost una din cele mai stralucitoare minti ale secolului 20. Si, chiar daca antisemitismul era “la moda” in Europa interbelica, iar romanii se dau in vant intotdeauna dupa ultima moda din Occident.
Dar, sunt alte nenumarate idei, fapte si concluzii pe care Tony Judt le exprima si le trage stramb. Stiu asta pentru ca, desi nu ma compar cu el in materie de eruditie colosala, ceea ce stiu, stiu bine, iar ceea ce stiu bine vine in profunda contradictie cu ceea ce vrea Tony Judt sa faca o lume intreaga sa creada despre Romania si vecinii ei.
aia e romania. da, noua ne place sa ne arate lumea doar manastirea putna si eventual casa poporului. cacatul in schimb e sub pres
Arhi, corect ar fi sa fie prezentate ambele fatete ale Romaniei. Si aia neagra si urât mirositoare si aia frumoasa. De fiecare data cînd dau peste o singura varianta, ma întreb care-i scopul.
***
Abaddoane, nu cumva Judt acela tocmai a luat premiul Orwell pt niscaiva scrieri? O sa-i caut articolele sa vad ce-i de capul lui.
***
Fallout, pozele sînt cumva corecte daca ne raportam la perioada în care au fost facute. Sa recunostem ca si la noi s-a circulat într-o vreme ca în India, ce sa o dam dupa cires! Dar am oarece retineri în a-mi închipui ca acea fotografie era reprezentativa pt transportul în comun. ïn acest caz, daca ne uitam la aceste poze, Romania a facut pasi mari spre modernitate. Nu peste tot, dar orisicît…
***
Lektore, ai pus punctul pe i. Exact ca Bibila repovestita este
stash, pe cuvant ca asa se circula in anii ”80-”90, cel putin in bucuresti, si nu vorbesc din carti sau din fotografii. imi dau seama de unde vine supararea ta, dar ma gandesc ca vecinul tau care vede acea carte nu te va asocia cu imaginile de acolo doar pentru ca pe pasaportul tau a scris odata ”roman”.
in ultimii 6-7 ani m-am plimbat destul de mult prin tara, purtat de cerintele job-ului. iar realitatea e ca, macar in unele zone rurale, romania e mai apropiata de india decat de europa. nu vreau sa declansez discutii in contradictoriu, de aceea repet – in unele zone.
acum nu stiu daca exista vreun interes ascuns in a publica ”afara” fotografii cu aceste zone nereprezentative (discutabil) pentru intreaga tara. eu cred, totusi, ca sunt publicate pentru ca sunt inedite, interesante pentru canadieni si altii ca ei; imaginile cu bulevarde gen magheru sau de la piese de teatru sunt banale.
Tony Judt nu a luat premiul, ci a fost finalist, premiul l-a luat ala de la The Independent, Patrick Cockburn, pentru reportajele despre Irak. Judt a fost nomnalizat exact pentru volumul de eseuri pe care vi-l recomandam mai sus, Reappraisals, in care se gaseste si varianta indulcita a eseului despre Romania. Oricum, Judt e prea mare pentru premiu asa de mic ca premiul Orwell. A fost finalist la Pulitzer pentru Postwar, care l-ar fi meritat din plin. Stash, citeste articolul lui Judt pe linkul pe care l-am pus in postare. E originalul, din 2001.
cartea nu a fost scrisa ca un adevar despre romania, ci despre romania cunoscuta si de care isi aduce aminte dupa o perioada, o persoana tanara care a pleacat din romania . probabil ca acela a fost mediul de unde a plecat. nu a plecat de langa putna nici din fata la ateneu. eu cand imi aduc aminte de inainte de 89 ma enervez instant. indiferent ca eram copil, pionier, si fotbal pe strazi.