… bai astia de la ministeru” de externe a lu” peste, unu” mai prost n-ati gasit sa ne reprezinte in Strainezia?
Iaca cine e pe la ambasada din Copenhaga:
Domnul Cristian Negrilă
Domnul Ştefan Porojan
Consilier economic
Domnul Bogdan-Ştefan Jâglău
Consul
Iar la Praga, o tanti ambasador pe care o cheama Mihaela Gitman, cu i din i.
Noua scoala a diplomatiei romanesti? Suna ca un exercitiu in i-uri si a-uri si j-uri si alte sunete guturale. Bravo, Rumunia. Porojan, bre, auzi aicea, se-ntoarce Vasile Alecsandri in mormant. Jaglau! Suna a jihad. Iar de nea Negrila, ce sa mai vorbim. Pe cand un Setila, un Lungila, un Pasari-lati-lungila, dar mai ales un Pila!
Abanddoneanu, de data asta trebuie sa recunosc ca m-ai pierdut pe drum. Nu înteleg exact care-i problema cu respectivii. Care-i vina lor? Ca nu-i cheama Ionescu? Sau Paleologu?
Daca-si fac treaba, ce conteaza cum îi cheama?
Limba română naturală este cu Î din I peste tot şi cu “Sînt”. Limba Akademiei nu este altceva decît o română supusă unei operaţii estetice de siliconare (Î=>Â), care nu a dus decît la complicarea inutilă a limbii şi la transformarea ei într-o limbă ilogică şi nepractică, unde pentru acelaşi sunet (numit I-posterior în fonetică) se folosesc două litere, Î şi Â, dintre care doar una este cea corectă (Î), sunetul I-posterior neavînd nimic de-a face cu litera A, ci doar cu litera I (din care derivă Î).
În rest despre numele ambasadorilor nu am idee ce te deranjează, e vorba de nume româneşti pure. Într-adevăr sunetele Î şi Ă provin în română din limba slavă (la fel ca şi Ş sau Ţ). Poporul român şi limba română s-au format cu un aport slav important. Toţi istoricii şi lingviştii contemporani socotesc componenta slavă drept esenţială pentru formarea limbii şi poporului, alături de componentele dacă şi romanică. Se spune că în cazul românilor substratul este trac (dac), stratul este romanic, iar suprastratul este slav.
========================
Dintre toate neamurile care s-au aşezat în Dacia, după retragerea legiunilor romane, nici unul nu are atîta însemnătate pentru istoria poporului nostru ca slavii. Ei joacă în ţinuturile dunărene rolul pe care l-au jucat în apus neamurile germanice. [...] Sîntem un popor romanic de coloratură slavă, aşa cum francezii, italienii, spaniolii sînt popoare romanice de coloratură germanică. [...] Slavii ne-au influenţat sub raportul rasei, al limbii, al organizării sociale şi de stat, sub raportul cultural şi bisericesc. Nici un alt popor nu a avut o înrîurire aşa puternică asupra noastră. [...] Poporul român şi-a căpătat alcătuirea sa deplină, caracteristicile sale etnice complete, numai după ce elementului esenţial daco-romanic, constituind temeiul, i s-a adăugat elementul slav.
Constantin C. Giurescu – Istoria Românilor 1935
============================
Pai, ui” da ce: Numele de mai sus sunt pur si simplu urate ca naiba. Cumva, in perioada interbelica, spre deosebire de perioada tembelica de dupe 1944 pana in zilele noastre, diplomatii romani aveau nume usooor diferite de d”alde Porojan si Jiclau. Auzi, bre, nene, pa mine ma reprezinta in Strainezia nea Jiclau si tanti Gitman. Numele in genere au derivat din porecle, iar limba romana are o sonoritate clara, cand te cheama bizdig, sau Tziganu, ca pe tzoapa de la Antena 1, ceva e in neregula in trecutu” lu” matale.
Parca la scoala ne invatara, Coane Stash, ca nenea Iancu alegea nume hilare ca sa spuna ceva despre personajul respectiv: Farfuridi, Branzovenescu, Cazzovencu, Tipatescu, pai nu?
Eu vad jafurile astra de nume de la externe doar ca un rezultat al epurarilor comuniste, cand diplomati cu nume gen Titulescu, Argetoianu, Bibescu si altii ca ei au fost exterminati in temnite pentru ca in locul lor sa se poata zgaibara znameniile ridicate de bolsevici din pleava satelor, gen tov Cioara, tov. Gadea, et co. Geoana, asta nume de rumun!Asta-i.
Hollywoodul s-a creat pe imagine dar si pe nume. Cand erau urate, erau schimbate. Par egzamplu, Pa nea John Wayne il chema Marion Mitcheel Morrison. Tare! Baiatu” Marion! Chiar si pe Goofy il chema initial Dippy Dog, daca va mai aduceti aminte.
Nu stiu cum m-as putea abtine de la a izbucni in ras (sau in plans) cand ar trebui sa fiu prezentat la vreo receptie vreunor ciumetzi diplomatici rumuni, care sa se prezinte, Jiclau, Gitman, Ciofardel, Porojean Valjean samd.
P.S. Imi pare rau, d-le Vinea, dar in romana nu exista sint sau sant. Exista ”sunt ” si vine de la latini. Sorry to rain on your parade. Neagu Djuvara ar putea sa va explice mai multe. Djuvara e aroman, la fel ca si Cara Djali.
Well, este prima data cand citesc blog-ul tau si, intamplator, am ales acest post pentru inceput.
Cred ca nu te vei supara prea tare cand iti voi spune ca ai gasit cel mai slab argument pentru a cataloga acesti oameni. Ar putea foarte bine sa fie niste incompetenti si nici macar nu m-ar mira foarte tare. Dar tu vrei sa-mi explici ca numai vazandu-le numele ti-ai format o impresie despre ei? Este ca si cum eu ti-as spune acum ca blog-ul tau este pueril, numai bazandu-ma pe acest post…
Ah, inca un aspect: nu cred ca strainezii au habar despre Setila ori Lungila. Ca o analogie, crezi ca locuitorii din Botswana se simt jenati pentru cum suna numele monedei lor nationale in limba romana? Sau te-ai intrebat oare cat de penibil poate suna numele tau (oricare ar fi acela) in cine stie ce limba?
In fine, este blog-ul tau, cu opiniile tale, la care in acest caz special nu subscriu absolut deloc. Succes in continuare!
Nu stiu de unde pana unde s-a sarit la concluzia ca ar fi vorba de “catalogare” a unor oameni. Discutia aici, draga Costine (frumos nume!) este nitzel mai profunda. Unde s-a creat acea falie in diplomatia romana care a permis disparitia unor nume traditionale din aceasta profesie si aparitia unor nume usor… necunoscute, ca sa nu zic hilare. Securistii aveau in genere nume care le exprimau foarte bine natura (tov. Dupac, de exemplu, seful securitatii de la Covasna). Deci, haideti s-o lamurim, daca nu se pricepe clar unde bat eu: diplomatia romaneasca din timpul comunismului si cea de dupa caderea comunismului este infestata de incompetenti si trompete securiste, sau progeniturile lor (a se vedea cazul Geoana, superb nume, care fiind odrasla de general de secu, s-a vazut, nene, din inginer in 1989, ditamai diplomatul si apoi ambasador in State si ministru de externe.) Sorry, dar in cazul diplomatiei romanesti e o legatura clara intre numele de ghertzoi si faptul ca avem cel mai slab corp diplomatic din lumea civilizata. Asta e.
Pentru o nota mai hilara, te-as intreba atunci: Ce parere ai tu de tov. Basescu?
In fine, exprimi niste idei absolut valabile, atata timp cat nu de la nume ajungem la caracterul omului ci mai degraba invers.
Oricum, subscriu la opinia ta, ca avem cel mai slab corp diplomatic. De toata jena…
Cel mai slab corp diplomatic il are Respublika Moldova. Pe langa aia, chiar si Geoana pare inteligent. (vedeti aici cum se da Geoana mare pe plaja la Mamaia: youtube.com/wat...h?v=SorFFYItZgo)
E ciudat că susţii formarea unor dinastii profesionale care să dureze pentru eternitate. Tocmai acest lucru a nenorocit România şi continuă să o facă (a se vedea “dinastiile” de profesori din universităţile româneşti, despre care s-a discutat mult în ultima vreme). Promovarea pe cale dinastică este o greşeală, promovarea trebuie făcută pe baza competenţelor, nu a genealogiei. Ce să mai vorbim de dinastia regală română care a produs un rebut monumental în persoana lui Carol al II-lea, cel care de unul singur a reuşit să distrugă firava democraţie românească interbelică. Sau de fapt nu de unul singur, ci ajutat de toţi aceia cu nume frumoase de atunci, care nici unul dintre ei nu a avut curajul să i se opună.
Problema politicii externe româneşti constă în faptul că nu e o politică independentă, ci aservită unor “licurici mari”, din 1990 încoace licuriciului USA. Servilismul e deci problema, nu numele neaoşe ale unora sau altora. Şi diplomaţi americani au nume neaoşe englezeşti sau chiar neenglezeşti, aşa cum a fost cazul multor din ambasadorii români. De asta ce mai zici ?
În ce-l priveşte pe “Sînt” dai dovadă de necunoaşterea istoriei limbii române. Cuvîntul “sînt” provine din latinescul “sint” şi a fost prezent încă de la naşterea limbii române, asta o recunosc toţi lingviştii şi chiar şi Academia Română. Cuvîntul “sunt” este un cuvînt latinesc care nu a fost niciodată prezent în limba română, fiind introdus artificial pe la 1850 de reprezentanţii Şcolii Ardelene, aceiaşi care s-au făcut de rîs pe vecie cu limba lor latinoidă care nu avea nimic de-a face cu româna. Vrei un exemplu de aberaţie lingvistică a Şcolii Ardelene şi a celor care le urmau exemplul, ca să vezi cum voiau ei să fie limba română, “curăţată” de cuvintele de origine slavă ? Iată-l :
O belă eşti, dilecto, şi capelura-ţi blondă
Ca buclele lui Phedru te-ammantă, te circondă
(dintr-o poeezie de Ion Heliade Rădulescu)
Cuvîntul “sînt” este cetăţeanul de drept al limbii române, cuvîntul “sunt” este un cetăţean al limbii latine, acolo unde trebuie să rămînă. Cum ţi s-ar părea ca un cetăţean român născut în România să fie expulzat fără nici o vină de guvernul României pentru a fi adus în locul lui un cetăţean italian, pe motivul că e mai european ? Aşa s-a întîmplat în cazul lui “sînt”, care deşi de origine latină nu arăta aşa de latin ca “sunt”, la fel cum românul nu pare la fel de european ca un italian. Îndepărtarea din1993 a lui “sînt” din română este cea mai mare mîrşăvie făcută împotriva limbii române şi încă o dovadă a tendinţei românilor de a se lăuda în faţa străinilor cu nimicuri strălucitoare, în loc să se laude cu realizări serioase. Prestigiul poporului român nu a crescut după 1993, ba din contră.
Nu există nici măcar un singur argument raţional pentru scrierea cu  şi “Sunt”. citeşte discuţia de mai jos de pe Softpedia şi observă cum nici unul dintre apărătorii acestui tip de grafie nu e în stare să aducă un cît de mic argument logic în favoarea ei, în timp de pentru scrierea cu Î şi “sînt” argumentele prezentate sînt covîrşitoare:
forum.softpedia...howtopic=454379
Domnu” Vinescu, sau. mai degraba tov. Vinescu,
Textele matale au un damf pronuntat cominternist, si nu m-ar mira ca in spatele lor sa se afle influenta Tatucului gruzin si a pseudoscolii de istorie lingvistica de trista amintire sovietica, reprezentata cel mai bine in prezent in politica de Voronin, un moldovean spalat pe creier de bolsevici, si de asa-zisul lingvist Stati, trecand prin vestitul Ceban, cu care se pare ca tovarasia ta te inrudesti. Toti sustineau predominanta elementului slav in limba romana si existenta unei limbi “moldoviniesti.”
Ia sa luam la rand cateva din enormitatile emise de tovarasia voastra:
– Esti impotriva dinastiilor profesionale “care sa dureze pentru eternitate”? Pai, bre, asa s-a cladit civilizatia occidentala, cu dinastii profesionale care s-au format, consolidat si perfectionat in multe secole. Cand vezi pe cate un produs “since 1600 nu stiu cat”, ce-ti spune aia? Cred ca de aceea aia faceau catedrale in timp ce noi “ne bateam cu turcii”, pentru ca ei aveau deja dinastii profesionale. “Dinastia” profesionala se numeste breasla, parca, si mata cam incurci borcanele cand sari de la breasla la Carol al II-lea. Dar, despre asta mai tarziu.
– Acum, sa-ti zic si matale, ca nu stiu exact cati ani ai si nici ce background (un cuvant nici slav, nici latin). Diplomatia romaneasca moderna a inceput probabil cu Cantemir ( sa nu-mi spui, ca Voronin, ca Inorogul era doar moldovean, si nu trebuie asumat de romani…) si s-a sfarsit cu Titulescu, daca ai auzit de el. Asa, pentru cultura dumitale generala, in misiunile diplomatice romanesti interbelice luau functii tineri precum Neagu Djuvara sau Mircea Eliade, si nu znamenii de genul notoriilor consuli romani de prin Italia contemporana. Cine o fi fost mai competent? (Aici propui in fel de fractura logica, sa gasim scuze ca i-am bagat in puscarii pe cei buni tocmai pentru ca erau buni si i-am inlocuit cu niste imbecili tocmai pe criteriul ca au si ei dreptul sa “incerce.” Nu cred ca au dreptul.)
Breasla diplomatica romaneasca a fost bine consolidata, si avea si ceva traditie, atat cat poate sa aiba diplomatia unei tari fara o armata superputernica.
Insa diplomatii romani au fost “demisi” de cei sositi pe turelele tancurilor bolsevice in 1944, si trimisi la reciclare, sau chiar reeducare, pe la Sighet si Pitesti. In locul lor, au fost promovati tovarasi cu origine sanatoasa si frunte ingusta, care vorbeau cu “sint” si stiau rusa mai bine ca franceza sau engleza, uneori chiar mai bine decat romana.
Simbioza dintre Securitate si diplomatie ( la fel ca si cea dintre Secu si comert exterior) a fost unul din produsele cele mai durabile ale comunismului romanesc, si inca evolueaza, fiind la fata de “generatia a doua.” Adica, inceputul unei dinastii rosii, mon cher, sau mai pe limba matale, boje moie.
Cat despre “competenta”, cred ca cei care citesc blogul asta au avut in marea majoritate experiente neplacute cu “diplomatii” care taie frunza la caini prin diverse reprezentante si isi trateaza propriii cetateni ca pe niste gunoaie. A se vedea cazul Polonia, sau iarasi, Italia. S-a lasat cu vreo demitere sau sanctiune printre gloriosii si competentii diplomati rumuni? Nema!
– Buuun, mai departe: amu”, pe matale te doare ca Romania s-a orientat spre “Licurici”? Preferai Moscova? Sunt convins, dupa cum scrii. Probabil ca esti de parere si ca Planul Marshall a fost o modalitate de “inrobire” a tarilor europene de catre Unchiul Sam, ca asa sustinea Tatucu”. Mai bine Sovrom, decat Marshall?
– Ei, si am ajuns si la dinastia regala. Matale sustii o teza adeseori intalnita la neocomunistii de sorginte iliesciano-brucaneano-vadimista: ca dinastia Hohenzollern- Sigmaringen era corupta, degenerata peste masura, incompetenta, si ca a distrus “firava” democratie romaneasca interbelica.
Dinastia a dat si rateuri, iar Carol al II-lea a fost unul din ele, dar derapajele lui dictatoriale si chiar omorurile extrajudiciare ordonate de el impotriva unor teroristi precum Codreanu, chiar daca raman de neiertat prin prisma unei democratii normale, au fost niste stranuturi inofensive fata de teroarea si masacrele de partid si de stat ordonate de comunisti.
Si, sa-ti mai zic o chestie: democratia romaneasca interbelica, asa firava cum o fi fost ea, si-ar fi revenit la normal foarte usor dupa razboi daca nu ar fi venit peste ea cu tancurile prietenii matale, slavii. Carol, cu toata dictatura lui regala, nu a exterminat capii partidelor politice prin temnite, intre 1938-40. Comunistii au facut-o, cu ajutorul securitatii, cea care, fiind atat de competenta, a avut timp sa mai puiasca si o clasa de “diplomati” carora li se vedea pistolul sub bracinare, si de care inca nu am reusit sa scapam.
P.S. Cat despre sunt, sint si sant, aberatiile matale nu merita raspuns. Romana e o limba de origine latina, chiar daca are si influente slave. Punct. Daca ai alta parere, contacteaza-l pe Voronin. Oricum ramane fara servici, poate se apuca de scris.
E clar că nu ai cunoştinţe vaste de limbă română şi ceea ce e şi mai grav e că te exprimi ca un propagandist, adică exact ca o persoană care refuză să gîndească raţional şi repetă la nesfîrşit nişte sloganuri. Studiază istoria limbii române şi citeşte textele vechi scrise de cronicarii moldoveni (Ion Neculce, Miron Costin) şi munteni (Radu Popescu, Stolnicul Cantacuzino). Sper că nu-i vei acuza şi pe ei de rusofilie pentru că toţi scriau cu Sînt. Dimitrie Cantemir scria cînd cu Sînt, cînd cu Sint, ai să observi asta citind Istoria Ieroglifică.
Influenţa slavă asupra limbii române este masivă, de la vocabular la fonetică (sonoritate) şi chiar la gramatică (multe terminaţii ale cuvintelor, -că, -eală, -işte, -oi, -iv, -nic, -av, etc.). Întreabă-l pe un occidental cu ce seamănă limba română şi-ţi va spune că seamănă cu rusa şi asta e ceva normal, pentru că mult folositele sunete ĂÎŞŢ provin în română din limba slavă, din care a rezultat ulterior rusa (alături de bulgară, sîrbă, cehă, poloneză, etc.). Sigur că scheletul de bază al românei (gramatica) este de origine latină, la fel ca o mare parte din vocabular, dar repet, influenţa slavă este extrem de mare. Şi asta din cauză că influenţa slavilor asupra poporului român este şi ea foarte mare, prin contribuţia lor importantă la formarea poporului român. Tu de unde crezi că au rezultat milioanele de români care au nume de familie de origine slavă precum Dragomir (Dragomirescu), Dobre (Dobrescu), Pîrvu (Pîrvulescu), Neagu (Negulescu), Drăgan (Drăgănescu), Radu (Rădulescu, Rădoi), Preda (Predescu), Stan (Stănescu), Stoica (Stoicescu), Voicu (Voiculescu) etc. ? Au rezultat din amestecul populaţiei daco-romane (protoromânii) rămasă după retragerea aureliană din 275 cu slavii stabiliţi pe tot teritoriul României de azi între anii 400-1100. Cum crezi că au apărut nenumăratele denumiri de locuri, oraşe, sate, rîuri, dealuri, munţi, etc. care sînt de origine slavă şi se găsesc pe tot teritoriul românesc ? Îţi dau un singur exemplu, cel legat de terminaţia OV, specific slavă, care se regăseşte în numele IlfOV, PrahOVa, BraşOV, CraiOVa, MoldOVa, DîmbOViţa, TîrgOVişte. O bună parte din populaţia slavă din acea perioadă a fost asimilată, altă parte a plecat mai departe în peninsula balcanică spre teritoriile de azi ale Bulgariei sau Serbiei.
Nu se poate vorbi de popor român decît după asimilarea slavilor, asta o spune orice istoric de azi. Ia orice carte de istorie existentă pe piaţă la ora actuală în România şi vei afla acest lucru, ceea ce va evita să te faci de rîs în discuţiile cu cei care ştiu istoria românilor. Şi vei afla şi altele, de exemplu că în Dacia nu au venit colonişti din Italia decît foarte puţini, în general şefi şi perceptori, care s-au retras odată cu armata romană în 275. În marea lor majoritate coloniştii veniţi în Dacia erau romanici din Tracia, Dalmaţia, Asia Mică, Siria, chiar Galia, adică oameni care aparţineau unor populaţii romanizate mai mult sau mai puţin recent şi care au rămas şi după retragerea aureliană. Ei sînt strămoşii poporului român, alături de daci, slavi şi orice alte popoare migratoare s-au mai stabilit pe aici în timpul celor 1000 de ani de migraţii. De la romanii adevăraţi (din Italia) provine doar limba, pe plan genetic influenţa lor în cadrul poporului român este minoră, de altfel studii genetice recente făcute de un colectiv internaţional (care a inclus şi români) confirmă acest lucru.
==================
Revenind la dinastiile profesionale. În Occident nu s-au realizat dinastiile de care vorbeşti tu, s-au realizat în schimb dinastii de competenţă. Ai putea să-mi dai ca exemple unele din acele dinastii profesionale occidentale de care vorbeşti ? Sînt absolut sigur că nu, fiind vorba cel mult de două generaţii care au urmat acelaşi drum profesional. Nu confunda oamenii cu produsele de marcă. Acestea sînt excepţii, dovadă faptul că sînt atît de puţine. Iar în cazul produselor dinastia s-a păstrat (unde s-a păstrat) doar la nivelul proprietăţii, în rest conducerea afacerilor a fost preluată de oameni supercompetenţi din afara familiilor care au lansat produsul, tocmai pentru că reprezentanţii acelor familii nu aveau competenţa profesională necesară pentru supravieţuirea produselor respective. Occidentalii făceau catedrale pe vremea cînd românii se băteau cu turcii pentru că sînt mai serioşi şi mai creativi decît românii, ca să nu mai vorbim că sînt şi mai aventurieri, ceea ce le-a permis să-şi facă imperii coloniale de unde să se aprovizioneze cu resurse şi chiar cu sclavi care să muncească pe gratis.
Dimitrie Cantemir este cel mai prost exemplu care putea fi dat. A fost un mare om de cultură, dar cariera lui politică a fost dezastruoasă tocmai din cauza lipsei simţului diplomatic şi în general a nepotrivirii lui cu o carieră politică. Citeşte în Letopiseţul Ţării Moldovei scris de Ion Neculce toate gafele (inclusiv ale lui Dimitrie Cantemir) care au dus la înfrîngerea ruşilor şi moldovenilor la Stănileşti în bătălia cu turcii, urmată de plecarea în exil a lui Cantemir. Iar despre Titulescu se continuă idealizrea lui începută înainte de 1989, deşi a fost un politician interbelic cu toate tarele de atunci ale clasei politice. Acum vreun an la o discuţie despre Ion Antonescu la TV s-a spus şi că acesta după venirea la putere a ordonat controale şi după ce a citit rezultatele s-a speriat de gradul de corupţie al politicienilor (inclusiv a lui Titulescu), dar a hotărît să nu întreprindă nici o acţiune pentru a nu dărîma definitiv încrederea populaţiei în clasa politică, care ar fi trebuit să conducă din nou România după război.
Diplomaţii actuali sînt pe măsura populaţiei, iar dacă nu sînt buni, populaţia ar fi trebuit să protesteze şi să ameninţe că nu va vota niciodată partidul care va menţine în funcţie pe consulul X sau Y. Aşa funcţionează democraţia, lamentările nu servesc la nimic.
Mircea Eliade nu poate fi considerat diplomat, el a fost trimis cu o funcţie de ataşat cultural. E adevărat că în Portugalia a funcţionat şi ca diplomat al legionarilor şi apoi al lui Ion Antonescu. Dar nu a avut nici o contribuţie diplomatică importantă, tocmai pentru că el însuşi nu se socotea potrivit pentru acel post.
Simbioza dintre Securitate şi diplomaţie nu este roşie, ci verde (fiind bazată pe dragostea faţă de bani) şi a fost începută în comunism, dar desăvîrşită în capitalism sub oblăduirea americanilor, cei care au insistat ca de exemplu Mircea Geoană (de la PDSR), fiu de general de Securitate să fie menţinut la post la Washington atunci cînd a venit Convenţia Democratică (CDR) la putere şi s-a pus problema schimbării ambasadorului. În momentul în care cineva a trecut cu arme şi bagaje de partea americanilor el a fost socotit bun, indiferent de trecutul său în partidul comunist sau Securitate şi indiferent de ascendenţa sa. Lucrurile sînt mai complexe decît par la prima vedere.
Se vede că nu ştii istorie. Sovromurile au fost făcute numai pentru plata de către România a datoriilor de război faţă de URSS, nu au avut niciodată o funcţie de ajutor pentru redresarea economică a României. Comparaţia cu Planul Marshall este deci izvorîtă din necunoaştere.
Nu dinastia regală a fost coruptă, ci Carol al II-lea. Ceilalţi regi (Carol I şi Ferdinand) se fac doar vinovaţi de slăbiciune prin faptul că au tolerat o pseudo-democraţie în care primul ministru desemnat de rege organiza alegerile pe care partidul său le cîştiga. Alternanţa la putere nu se făcea deci prin votul popular (care era falsificat în aşa fel încît să cîştige alegerile acela care le organiza), ci prin ordinul regelui. Şi asta se poate afla din cărţile de istorie existente azi în librării.
Slavii nu sînt prietenii românilor, sînt strămoşii lor, alături de daci şi romanici.
P.S. Îţi repet că “Sînt” este un cuvîntul românesc provenit din latinescul “Sint”, în timp ce “sunt” e un cuvînt latinesc care nu a existat niciodată în româna vorbită de populaţie, fiind impus de literaţi în secolul 19. Dar citeşte mai bine articolul de mai jos şi citeşte şi răspunsul academicianului latinist Marius Sala de la sfîrşitul lui, care recunoaşte că forma “sunt” nu a aparţinut niciodată vorbirii populare, fiind o caracteristică a “limbii culte” folosită de unii scriitori din secolul 19.
asociatiasint.m...art&art=13
Oricum toată prostia asta cu  şi sunt nu serveşte la nimic, românii nu îşi iubesc limba şi asta se vede foarte clar. Românii sînt singurul popor din Europa care nu scrie în marea lui majoritate cu diacriticele limbii sale şi sînt singurul popor din Europa care foloseşte majoritar sisteme de operare şi softuri în engleză.
Cît despre Voronin, el este de origine pur românească. Numele lui e rusificat, dar pe părinţi îi chema Sîrbu şi Bujeniţă, caută pe internet şi ai să găseşti articole de ziar unde se spune asta. Republica Moldova e un stat independent, cei de acolo şi-au ales clasa politică la fel cum şi-au ales-o şi cei din România. Nu este vinovat sistemul democratic că oamenii de valoare din România şi Republica Moldova nu doresc să urmeze cariere politice sau chiar preferă să emigreze. Numai cine participă la viaţa politică poate în acest moment să schimbe ceva.
Dom”le, ce sa mai zic, sunt coplesit! M-ai invins, prin forta argumentelor, fundamentare logica, eruditie, esti tare!
Aiurea, glumeam! Fericiti cei saraci cu duhul, caci a lor va fi imparatia cerurilor.
Pai, matale, nene, esti un caz usor patologic, care neaga originea latina a poporului si a limbii romane. Limba romana e o limba latina, cu toata influenta slava, de care nu se dezice nimeni.
Nu stiu cu ce accent oi vorbi mata romana prin preajma strainilor, de se aude ca rusa, dar occidentalii de la mine din birou, si sunt de vreo cinci natii, spun de cate ori ma aud vorbind cu alti romani ca suna a italiana. Eh, or fi ei mai tampiti, nu se pun cu un erudit ca mata. Sfertodoct, dar doct.
Una peste alta, mi se pare ca esti dus rau de tot cu pluta, nene.
P.S. Auzi faza aia cu Voronin nu cumva ai citit-o tot pe la noi pe blog? Ia gandeste-te bine, he he he…
Eu îţi zic doar să citeşti cărţi de istorie şi eventual şi de lingvistică, în aşa fel încît să te lămureşti ce spun specialiştii despre istoria limbii şi poporului român. Nu te lua după chestiile propagandistice care există în manualele şcolare sau care se vehiculează prin presă. Există de vînzare cărţi despre etnogeneza românilor şi despre geneza limbii române scrise de oameni de știință specializați. Cărțile pot fi comandate și prin internet.
Eu îţi dau mai jos doar două fragmente referitoare la originea poporului român. Primul este din vol. 1 al tratatului de istorie a românilor scos de C.C. Giurescu între anii 1935-1946 (comuniştii nu l-au mai lăsat apoi să scrie şi restul tratatului, interzicîndu-i accesul la arhive). Acest tratat poate fi găsit şi acum pe piaţă, în ediţia îngrijită de Dinu Giurescu şi este deci la fel de valabil acum ca şi atunci cînd a fost scos, pentru că se referă la istoria românilor de la începuturi pînă la 1821. E o lectură pe care ţi-o recomand.
Al doilea fragment este dintr-o carte scrisă în 2005 de Ioan Marian Ţiplic (istoric de 37 de ani din Sibiu, lector universitar), carte care tratează aspecte despre cei 1000 de ani în care pe teritoriul Românei s-au succedat valuri de migratori. E vorba de mileniul aşa-zis “întunecat”, în care populaţia daco-romană părea că a dispărut, pentru că nu se mai pomenea de ea în sursele istorice din acea vreme. Tot ce se poate deduce despre istoria populaţiei de atunci de pe teritoriul României se bazează pe cercetări arheologice. Şi această carte se găseşte în librării, dar e disponibilă pentru previzualizare pe Google Books, cel puţin dacă e accesată din România.
======================
C.C. Giurescu – “Istoria Românilor”
Socotiți după regiunile şi provinciile din care au venit, cei mai mulţi colonişti se arată a fi – şi faptul e natural – din împrejurimile Daciei. Un număr însemnat au venit din Illyricum, adică din partea de apus a Peninsulei Balcanice, din cele două Moesii, provinciile de pe malul drept al Dunării şi din Tracia.
…………….
Dar din Italia n-au venit colonişti ? Se pare că prea puţini. Pe vremea lui Traian, Italia nu mai avea un excedent însemnat de populaţie pe care să-l trimită peste hotare. De aceea împăratul fixase ca normă să nu se mai întrebuinţeze în scopuri de colonizare populaţia Italiei.
…………….
De altfel trebuie să adăugăm: faptul că nu erau din Italia coloniştii nu mai prezenta, în vremea aceea mare importanţă [...] Romanizarea făcuse progrese uriaşe: provincii întregi vorbeau latineşte şi – ceea ce e şi mai important – provincialii se simţeau romani.
…………….
Aşadar, că n-au venit colonişti din însăşi inima imperiului nu trebuie să întristeze pe cei care ne-ar dori cît mai romani: procesul de romanizare credem că n-a suferit, dimpotrivă, se poate ca el să fi cîştigat, deoarece pe de o parte, prolificitatea italioţilor scăzuse, iar pe de alta e cunoscut zelul pe care-l desfăşoară cei de curînd primiţi într-o mare naţiune sau o religie superioară. Nu există propagandişti mai buni ca neofiţii.
==================
############################
===================
Ioan Marian Ţiplic – “Contribuţii la istoria spaţiului românesc în periaoda migraţiilor şi Evul Mediu timpuriu” (Ed. Institutul European – 2005)
http://tinyurl.com/etnogeneza
Datorită acestor fenomene complexe și procesul de formare a poporului român a fost într-o mare măsură influențat, astfel că est necesară introducerea unor termeni ca populație romanică (ca sinonim al sintagmei daco-romană), slavo-romanică și românescă, pentru populațiile ce locuiau pe teritoriile intra- și extracarpatice. Putem vorbi de o populație autohtonă de sorginte latină (romanică) în perioada cuprinsă între sec. IV-VII, de o populație slavo-romanică în sec. VIII-IX și de o populație românească, vorbitoare de limbă română, cu o cultură materială și spirituală pe deplin constituită abia după secolul al X-lea.
===================
P.S. Cînd vine vorba de chestii legate de politică citesc presa înaintea blogurilor, deci în mod sigur de acolo am informaţiile despre originea etnică a unuia sa altuia din politicieni (în măsura în care asta are vreo importanţă, toţi politicienii de pe planetă părînd a face parte dintr-o naţie aparte, care îşi are propriile interese). Cînd vine vorba de chestii legate de cultură fac invers.
Sure. Noapte buna.