Spaimele tineretii

Sorin Gherghelas, de 34 de ani, inginer de profesie si sef de serviciu la Inspectia Silvică si de Vînătoare, a fost prins în flagrant cînd încasa suma de 300 de euro, bani marcati cu substantă fluorescentă. Totul s-a întîmplat marti, 10 februarie 2009, cînd denuntătorul a mers la anchetatori si le-a povestit ce i s-a întîmplat. Cel mai probabil, omul, patron al unei firme cu activitate în domeniul forestier, ar fi plătit suma cerută, dacă inculpatul nu l-ar fi umilit. Omul de afaceri nu se conformase unor prevederi legale si risca o amendă cu mult mai mare, respectiv 4.500 de lei. Văzînd că patronul s-a speriat de amenda pe care urma să o primească, Gherghelas i-a spus că poate să închidă ochii, însă contra unei sume de bani, respectiv 1.500 de lei, adică o treime din minimul amenzii. Neavînd suficienti bani, patronul i-a oferit lui Gherghelas numai 500 de lei, ca să stingă „datoria“. Functionarul s-a supărat cînd a văzut o treime din suma pretinsă si i-a aruncat bancnotele în fată spunîndu-i că are bani de sosete…

Din presa locala

Stirea de mai sus ar fi trecut absolut neobservata în Readerul meu daca nu as fi vazut numele si varsta sefului de serviciu care a luat mita. Dar le-am vazut si deodata au navalit peste mine amintiri negre!

Pe cînd aveam 18 ani si ma pregateam cu colegii de balul de sfarsit de an si de majorate, prin orasul meu natal umbla o banda de batausi. Capul bandei era acest Sorin Gherghelas. La toti baietii din oras ne era absolut groaza de tipul asta, pentru ca atunci cînd se îmbata, cauta scandal si futea niste batai asa de violente, de-i baga în spital pe nefericiti. Desi era cu 2 ani mai mic ca noi, avea o forta iesita din comun, o tehnica de bataie bolnava si o agresivitate ireala. Obisnuia sa mearga cu gashca prin oras si unde vedea un majorat, spargea usa la apartament – la propriu – si navalea peste tineri, de multe ori lasandu-i cu ochii umflati. De fete nu se atingea niciodata, trebuie sa recunosc. Politia era absolut neputincioasa, cred ca din cauza ca parintii lui Gherghelas aveau relatii, nu mai stiu. Mai avea un frate, daca-mi amintesc bine, foarte cuninte. Dar renumele batausului de frate-su i-a facut nu odata probleme si lui.

Prin 1990 cred ca nu era week-end sau seara de vacanta sa nu aud ca Gherghelas a mai batut pe careva, ca a distrus un bar în oras sau ca s-a batut într-o discoteca. Putini din adolescentii de atunci reuseau sa-i faca fata. Pe vremea aia aveam un fost coleg care nu umbla cu batausul asta, dar care si asta era super-caftangiu. Din pacate avea sa moara doi ani mai tarziu în caminul Facultatii de Marina din Constanta, înjunghiat în urma unei altercatii. Ei, la majoratul meu l-am invitat si pe fostul meu coleg, nu pentru ca eram prieten cu el ci pentru ca puteam sa-l folosesc ca bodyguard. Si bineînteles ca dupa o vreme, cînd bairamul la mine acasa era în toi, l-am vazut de pe balcon pe Gherghelas în fata blocului, cu toata trupa lui de batausi.

M-am prins atunci ca printre invitaii mei erau si tradatori. Genul ala de oameni de nimic care ar vinde-o si pe ma-sa numai sa le fie lor bine. Unii din astia îl serveau cu ponturi pe Gherghelas, despre bairamele din oras, asa ca asta venea acolo, exact ca un mafiot, si cerea taxa de protectie. De obicei cerea de baut! Unii dadeau ca sa nu o încaseze. Altii se dadeau cocosi si sfarseau la urgenta.

Gherghelas statea în fata blocului cracanat si urla amenintari cum ca vine sus peste mine. Avea niste bocanci grei carora usa de la apartamentul parintilor mei nu ar fi rezistat. L-am trimis jos pe colegul meu, bodyguardul. Ala se cunostea cu Gherghelas si aveau asa, o stima unul pentru altul, cum au capii de gashti interlope între ei.  S-au înteles ca trupa de batausi sa se care de acolo contra a trei sticle de vin. Le-am trimis jos si dusi au fost, în alte parti de oras unde sa mai bata pe careva. Aceeasi tehnica am aplicat-o mai tarziu la balul de sfarsit de clasa a XII-a cînd o alta banda de batausi, condusa de alt dobitoc, vroia sa intre peste noi în sala unde era petrecerea. Cu aceleasi tehnici de negociere si mita, i-am convins sa stea deoparte. Iar ei au stat, drojdind la bautura împrastiati în jurul salii unde avea loc balul, «pazindu-ne» de cealalta banda, a lui Gherghelas.

Dupa cîtiva ani i-am pierdut urma. Cred ca intrase la facultate la Bucuresti si facea dezastru prin campusurile de acolo. La un moment data am auzit ca încercase sa distruga o discoteca acolo si bodyguarzii îl pisasera atat de bine, ca-l bagasera în spital. Uitasem de el, desi de cîte ori ma gandeam la cum a fost majoratul meu, acolo într-un colt al mintii vedeau abia profilata umbra lui Gherghelas, doar ca uitasem si cum îl cheama si cu ce se ocupa. Abia azi cînd am citit stirea din ziar mi-am amintit de tipul asta care altadata speriase orasul.

Nu stiu ce fel de om a ajuns tipul asta, desi este evident din stirea de mai sus, dar n-as putea niciodata sa-i adresez doua vorbe sau sa-i dau mâna. Tocmai din cauza terorii pe care a raspandit-o cînd era adolescent.