Ajunge cu Obamaratonul!

Un editorial foarte fain scris de Bill Maher – moderatorul emisiunii “Real Time with Bill Maher” de pe HBO – în Los Angeles Times

http://articles.latimes.com/2009/jun/12/opinion/oe-maher12

Presedintele Obama ar trebui sa se alature echipei show-ului TV  “I”m a Celebrity, Get Me Out of Here!” Nu cred ca ar fi prea mult, oricum a aparut la toate celelalte emisiuni. Înca sînt un sustinator de-al lui, dar trebuie sa recunosc ca este o linie foarte fina între a fi transparent si a fi supra-expus în mass-media. De fiecare data cînd deschid televizorul Obama este pe sticla. Hei, uite ca si-a luat un catel! Hei, uite-l cum mananca un cheeseburger cu Joe Biden! Hei, uite cum a dus-o pe Michelle pe Broadway si la Paris. Probabil ca acesta este cel mai bun sezon din  “The Bachelor” de pâna acum!

Gata, m-am prins domnule Presedinte: iti place sa apari la TV. Si mie îmi place acadeaua dar o mai scot din gura din cînd în cînd. Zilele trecute m-am surprins spunandu-i unui prieten  “A rezolvat economia? Uh, nu-mi spune caci am programat TiVO sa înregistreze!” Va aduceti aminte de campania electorala cînd John McCain îl ataca pe Obama pentru ca se poarta ca un rock star si am râs toti de morocanosul ala batrân? Ei bine, se pare ca avut dreptate. Îmi pare rau, domnule senator!  O sa-ti trimit un cosulet de briose cu multa fibra, cadou!

Am ajuns acolo unde nu mai putem deschide televizorul fara sa-l vedem pe Obama. Cine naiba îsi închipuie tipul asta ca este, Dick Cheney? Haide domnule, nu trebuie sa apari la televizor în fiecare minut al fiecarei zile! Esti Presedintele Statelor Unite, nu reluarea de la “Law and Order.” Pastreaza ceva carisma pentru zilele ploioase! Ai ajuns sa iei niste straini de la o emisiune TV si sa-i plimbi prin Casa Alba? Avem deja emisiunea asta pe MTV. Se cheama “Cribs.” Si chiar asa, sa le permiti reporterilor sa-ti puna întrebari de genul “Dvs va place sa va alegeti spuma de ras, nu-i asa?” Adica ceea ce astazi s-ar intitula “jurnalism.” Eram gata sa trec cu vederea aceste lucruri pâna l-am vazut pe Obama conducandu-l pe Brian Williams de la NBC pâna în dormitorul sau unde la capatul patului era un tele-prompter pe care scria “Who”s your daddy?“

Ce vreau sa spun e ca sînt de acord cu prezentarea partii personale din viata ta pentru a ramane popular, dar ne-ai convins deja. Ne place de tine, chiar ne place de tine! Esti suplu, popular si în mare dragoste cu o doamna draguta. Dar la fel ca tine e si Lindsay Lohan. Si la fel ca Lohan, îti vedem de foarte multe ori numele în ziare însa am început sa ne întrebam cînd anume o sa faci ceva concret?

Stiu ca-i greu! Dar cînd citesc cum ai stat pe tusa si ai cascat gura cînd bancile salvate cu banii nostri au angajat cu aceeasi bani lobisti care au convins Congresul sa-i opreasca pe proprietarii de case sa-si renegocieze împrumuturile, cum acelasi Congres este gata sa ucida reforma în Sanatate sau cum oamenii de stiinta spun ca-i esential sa reducem emisiile de CO2 cu 40% in 10 ani în timp ce propria ta lege cere doar 4%, ajung sa spun: gata cu descrierea personajului, hai sa trecem la actiune!

Si hai sa nu ne mai îngrijoram cînd e vorba sa facem ceva care ne-ar putea pata blazonul. Vezi, de asta nu vreau ca Presedintele meu sa fie un star TV : pentru ca starurile TV sînt prea îngrijorate de popularitatea lor si prea preocupate de prelungirea contractului! Poti sa te relaxezi, domnule Presedinte! Exista o organizatie mare, extrem de bogata si de influenta care va face tot ce-i sta în putere sa fii reales: se numeste Partidul Republican!

Si daca vorbim de republicani, ma întreb: daca nu-i poti bate acum cînd sînt atât de darâmati încît au ajuns sa primeasca ordine de la Rush Limbaugh, atunci cînd îi vei bate? Modalitatea prin care ti se reînnoieste contractul pentru reality-show-ul tau care-ti place atât de mult, este sa actionezi cu îndrazneala si curaj. N-am crezut niciodata ca o sa ajung sa spun asta, dar ar trebui sa fii mai mult ca George W. Bush. Tot ce stia Bush era, “Esti cu noi sau esti împotriva noastra!.”

Tu esti mai curand de genul “Fie esti cu noi, fie ai nevoie sa mai vezi odata fotografia asta cu acest catelus adorabil!“

Bush a avut idei oribile ca tortura, razboi preventiv, diminuarea taxelor pentru cei bogati,  dar le-a împins dincolo de obstacole, fara sa-i pese de Congres, de Constitutie, de Conventia de la Geneva, de Magna Carte sau de Codul lui Hammurabi. Ideea este ca lui Bush nu i-a pasat ca aceste decizii l-ar fi facut impopular pe langa toti locuitorii planetei pe care nu-i cheama Cletus sau Fred Barnes. Ceea ce pâna la urma s-a întamplat!

Si chiar avem nevoie sa amestecam ideile bune în care Obama crede cu adevarat, cu acea atitudine si certitudine a lui Bush. Chiar mi-ar place sa-l vad pe Obama într-o zi iesind în fata camerelor de luat vederi si sa spuna  “Isus mi-a spus sa reformez sistemul medical.” Sau “Istoria va decide daca stoparea topirii calotelor glaciare si evitarea potopului care sa ne înnece pe toti, a fost un lucru bun.”

În concluzie, Bush a fost un idiot dar un idiot caruia nu-i pasa daca-l vedem luând un burger alaturi de Dick Cheney. El ridica telefonul din Biroul Oval si spunea “Sînt Presedintele SUA! Aduceti-mi un hamburger!” Iar ei i-ar fi raspuns “Domnule Presedinte, aici e NORAD! Va rugam sa nu mai folositi telefonul rosu ca sa comandati hamburgheri!”

Sînt bucuros ca Obama e presedinte, dar cred ca partea cu “Audacity of Hope” (îndrazneala de a spera – n.r.) s-a terminat. Acum sper doar ceva mai multa îndrazneala!

Traducerea si adaptarea Cafeina.ro