Sâmbata a fost prima zi de week-end din anul asta în care temperatura a trecut de 26 de grade si a fost soare total. La fel ca alte mii de montrealezi am zis sa merg si eu într-un parc acvatic, ca sa înteleg ceva din vara asta în care a plouat în fiecare zi. Mare greseala! Mai bine-mi puneam un lighean în curte, îl umpleam cu apa si ma bagam în el. Confortul ar fi fost foarte similar cu ceea ce am gasit la balta, dar macar nu faceam o gramada de ore pe drum si nu ma enervam.

Autostrazile s-au transformat în parcari, începând cu ora 9h30 dimineata. Parcul acvatic la care vroiam sa mergem se afla la 60 km de Montreal, se ajunge în maxim 45 de minute în timpuri care nu-s cretine. Si mai ales nu e singurul parc acvatic. Mai sînt înca cel putin zece în jurul metropolei, plus zeci de lacuri amenajate cu plaje cu nisip la distante decente, de pâna în 100 de km. Da’ nu, mie mi-a trebuit în mod specific unul foarte popular! Si am facut 4 ore jumatate pâna la el, numai ca sa aflu ca parcarea cît trei stadioane este full si ca trebuie sa parchez la 20 km distanta, de unde urma sa vin cu un autobuz-naveta.

În parcarea aia de la 20 de km distanta erau sute de oameni care asteptau autobuzul. Sute, domnilor!! Am ramas socat, mai ales ca mi-i închipuiam pe toti la coada la bilete la intrare. Asa ca mi-am bagat picioarele si am plecat la un lac de la vreo 30 km distanta, care si ala era atât de aglomerat încât se intra în apa cu rândul. Din cauza ca în Quebec nu se poate practica scalda decît în locuri supravegheate de salvalaci si îngradite cu geamanduri si cu rahaturi din alea flotante care despart culoarele la piscina. Adica degeaba sînt 10 km de mal de lac, daca tu nu poti intra decît într-un loc cu latimea de max 150 m. Tot aglomerat ca la Mamaia în plin sezon o sa fie.

Si daca tot vorbim de Mamaia, sa va spun cam cum niste conditii infernale transforma niste oameni în general civilizati si amabili în mârlanii aia pe care-i vezi peste tot în Romania.

Pe autostrada se circula bara la bara. Însa autostrazile chebece sînt facute de oameni destepti, ca mine si ca tine, cititorule. În speta au doua sau trei benzi pe un sens si sînt despartite în general de celalalt sens de un sant mare, o bucata de padure sau o gramada de stuf si balarii. Mersul pe contrasens pentru depasirea coloanei este exclus. Si daca pe toate benzile se circula bara la bara, care-i solutia sa-i dai în goarna si sa te caci în capul tuturor colegilor de trafic? Pai o forjezi pe banda de urgenta, ca d-aia e banda de urgenta, ca sa vina jemecul cu viteza si sa depaseasca coloana pe dreapta.

Si treceau atat de multe masini, încat la un moment dat s-a blocat si banda aia. Si se circula tot cu 5 km la ora întrerupt de pauze lungi si dese. La un moment dat m-am enervat pe un cretin care venise tocmai de la mama naibii prin lateral si pentru ca în fata lui chiar era o masina cu avariile puse care-i bloca drumul, nu l-am lasat sa-mi intre în fata. Si ala de dupa mine nu l-a lasat nici el, si nici urmatorul si dupa ce ma departasem bine de tot, jecul era tot acolo semnalizând disperat. Si nimeni nu-l lasa. Deci a fost parcat fortat, sa se învete minte!

Dupa ce am iesit de pe autostrada, drumul cu doua benzi care ducea la parcul acvatic era blocat si ala. Se circula mai rau decît înainte. Si smecherii erau si mai multi, ca na, exista o limita a suportabilitatii. Acum depaseau si pe dreapta si pe stanga. Eu eram pe banda mea asa ca am zis sa ma ocup putin de ei. Si am încalecat cu Nissanul meu care-i extra lat, jumate pe banda de urgenta si jumate pe banda de mers. În spatele meu se facuse un cârnat de masini lung de cîtiva km.

S-a dat unul din spate jos si a venit sa-mi urle la geam. M-am dat jos linistit, cu antifurtul si l-am întrebat daca-l pot ajuta cu ceva. Antifurtul fiind bara aia care se pune peste volan. Asta pt ca sînt în Quebec, ca daca eram în America sau Ontario îi lasam în plata domnului, ca aia cam au obiceiul sa aduca argumente pistoalele. Da-n Quebec e liniste si pace, nu umbla nimeni cu cutite, pistoale si alte chestii la ei. Anyway, ala nu era impresionat de cei 1.86 ai mei, si continua sa urle ca sa intru înapoi în rând si sa-i fac loc sa treaca. Coloana era oprita si au mai iesit cîtiva soferi si au început sa-l afuriseasca pe mârlan. În spate, cîtiva din coloana din spatele meu au început sa semnalizeze ca sa intre înapoi în rând, cuminti. Asta care urla, a tacut deodata mâlc si intrat si el în rând, cînd i-a facut loc unul.

Da’l urmaream! Cînd s-a mai eliberat, iar a încercat sa treaca de mine târlanul asa ca iar l-am blocat. A intrat în coloana si dupa un sfert de ora cînd a încercat sa iasa, iar l-am blocat. La un moment dat, cînd eram la locul meu în coloana si ma uitam în stanga, odata-l vad cu coada ochiului ca ma depaseste prin dreapta. Deci nesimtirea era incredibila! Dupa cîtiva metri, am observat ca începusera din ce în ce mai multe masini si din spate si din fata, sa încalece banda de urgenta, blocând la greu orice încercare de depasire pe acostament. Din sens invers veneau din ce în ce mai multe masini, depasirea prin stanga devenise imposibila, astfel ca pâna am ajuns la parcarea de la parcul acvatic, am mers toti frumos încolonati.

La parcare, balamuc! Unii urlau la aia care aveau grija de parcare, ca de ce n-au afisat ca parcarea e completa sau de ce n-au lasat bariera, daca tot nu mai sînt locuri. Altii se suisera cu SUV-urile pe trotuar, pe spatiul verde, pe unde apucau. Vreo doi le-au lasat în drum, blocând fara jena alte masini. Era un circ total, nu am vazut asa ceva nici macar în Romania. Am reusit sa ies si dupa ce m-am convins ca n-am nici o sansa sa intru la parc, am plecat la lac.

La lac, alta nebunie. Mizerie, gratare, aglomeratia de pe lume. Paznicii padurii fluierau continuu dupa cîte unul care mai facuse focul prea aproape de copaci. Alti târtani se urcau în barci de închiriat fara veste de salvare care nu mai erau disponibile, asa ca au trebuit sa închida aia baraca de închiriat. Salvamarii fluierau dupa aia care se bagau în apa pe lânga spatiul amenajat. Alti angajati încercau sa gaseasca loc la zecile de masini care continuau sa vina si nu gaseau loc de parcat.

A fost un cosmar autentic! Si atunci m-a traznit ideea ca daca-i rapesti unui om civilizat conditiile care-l fac civilizat (autostrazi, infrastructura, locuri de parcare, conditii de petrecere a timpului liber, parcuri, piste de biciclete, etc), practic îl transformi într-un necioplit, un om al cavernelor. Într-unul care va lupta prin orice mijloace sa-si atinga scopul. Lumea e civilizata numai daca exista conditii sa fie civilizata. Altfel lumea e ca un câine care a scapat din lant si o ia de-a dreptul peste stratul de flori, fara sa ia în seama cararea.

Si mi-am dat seama ca si Romania ar putea fi foarte simplu educata. Daca ar avea conditii! Daca ar avea infrastructura.

Însa în esenta, totusi mârlania este universala!