O dimineata de octombrie

Usa camerei se izbi cu putere de perete si Jipa navali în camera de camin ca o vijelie.
- Treziti-va, coardelor! Aveti curs cu Brotacul, va beleste daca lipsiti!
Brotacul era profesorul de mecanica de la facultate. Spre deosebire de alti profesori carora nu le prea pasa daca studentii erau sau nu prezenti la cursuri, Brotacul tinea mortis sa aiba toti studentii în sala de curs. O conditie obligatorie pentru ca un student sa fie acceptat la examenul semestrial era sa aiba 90% prezenta la curs si 100% la seminarii. Doar cativa reuseau performanta asta, restul trebuiau sa negocieze cu profesorul si de obicei rezolvau problema cumparand una sau doua carti publicate sub semnatura acestuia. Porecla i se tragea de la statura mica si rotofeie marcata de fata de buhaita si ochii bulbucati, care-l facea sa aduca cu un broscoi dupa cum se exprimasera cateva studente îngrozite ca trebuiau sa îi suporte avansurile.
- Du-te ma, naibii, si lasa-ma sa dorm! se auzi o voce somnoroasa dintr-unul din paturile ocupate.
Camera de camin fusese conceputa pentru doua locuri însa afluenta mare de studenti si goana dupa finantare a facultatilor in anii de dupa schimbarea regimului comunist în Romania facea ca orice loc sa fie folosit. Decanatul ordonase ca în fiecare camera sa fie instalate doua paturi supraetajate lânga pereti si unul simplu sub fereastra, reusind sa bage cinci studenti într-o camera de doi. Ar fi bagat sase, însa prezenta unui al treilea pat supra-etajat ar fi fost prea de tot.
Studentii îsi protejau bruma de intimitate cum puteau, desi în cazul baietilor aceasta nu prea exista si nici nu i se simtea lipsa. Daca vreunul dintre studenti venea cu o fata, codul onoarei spunea ca trebuie sa fie lasat singur cu ea doua ore. Importanta prezentei unei fete în camera trecea înaintea oricarui examen, astfel ca cine avea de învatat pleca la biblioteca unde avea liniste.
- Bai leprelor, o sa va futa Brotacul de o sa va îndoaie. Nu va jucati cu el! Jipa era mereu insistent cand venea vorba de trezirea si plecatul la cursuri, desi nu se prezenta în sala de clasa decît prin accident. Obisnuia sa se culce în singurul pat ramas liber, cel de sub fereastra desi era cazat într-o camera cu un etaj mai sus.

Simion se ridica în capul oaselor si sari jos din pat, zguduind podeaua cu cele 90 de kilograme ale sale. La începutul semestrului îsi alesese unul din paturile de sus cu vaga speranta ca era mai izolat si ca ar putea sa doarma cînd ceilalti colegi ar fi ales sa joace table sau carti. În prima seara însa, bagase de seama ca valatucii de la fumul de tigara se aduna exact deasupra lui. Însa era prea tarziu sa mai faca ceva. Sa aleaga patul de sub fereastra nu-i convenea din cauza mâncarii trimisa la pachet de catre parinti si care era de regula depozitata pe pervazul exterior al geamului. Nu aveau frigider în camera din lipsa de spatiu. Si cum niciodata nu li se facea foame în acelasi timp, mereu se gasea cîte unul care se urca pe patul de la geam si îsi lua cîte ceva prin fereastra deschisa.
Cascând se îndrepta catre usa data de perete cu gând sa se duca la veceul comun de la capatul coridorului. Cînd ajunse în prag, observa un tânar înalt si costeliv, îmbracat cu o jacheta neagra si blugi prespalati care se asortau cu adidasii albi din picioare, purtand o geanta de voiaj într-o mâna si o foaie în cealalta. Tânarul se oprea în dreptul fiecarei usi de pe coridor pentru cîteva secunde, analizând scurt numerele din plastic, dupa care trecea pe partea cealalta a culoarului si se oprea iar. Din chipul lui dezorientat se vedea ca nu cunoaste cam pe unde se afla camera pe care-o cauta.
Desi era înca adormit si simtea o nevoie urgenta sa mearga la baie, pe Simion îl împinse curiozitatea sa deschida gura.
- Ce camera cauti?
Tânarul se îndrepta spre el vadit usurat si aratandu-i hartia, raspunse:
- Camera 325 din G15. Mi-au dat jos la administratie hartia cu repartitia.
Simion clipi din ochi, ca si cum n-ar fi înteles bine.
- 325? Asta e 325!
Mana dreapta a tânarului zvacni înspre el facandu-l sa se dea un pas înapoi.
- Poarta-ti singur geanta, mestere!
Derutat, tânarul nu întelese pe moment reactia interlocutorului sau, însa îsi dadu repede seama ca în dorinta lui de a-i da mâna, îi întinsese geanta de voiaj.
- Oh, scuza-ma! Vroiam doar sa ma prezint. Eu sînt Liviu Costan, noul tau coleg de camera!
- Salut! îi întinse mâna Simion. Te-au repartizat la noi? Cum asa? Sîntem deja patru în camera, sînt camere în care sînt doar cîte trei.
- Uite hârtia de la seful de camin, crezu Liviu ca trebuie sa-i explice. M-a costat 300 de marci locul asta, adauga el ca si cum s-ar fi simtit vinovat ca-si impune prezenta.
Simion începu sa râda.
- Sa zici mersi ca ai dat numai atât! De obicei locurile se învart la 500 de marci, ca na, Mandibula trebuie sa-si cumpere si el un apartament în Podul Ros.
- Cine e Mandibula?
- Seful de camin. Simion era contrariat. Nu l-ai întalnit? Are mandibula proeminenta, de acolo i se trage numele. Dar ai grija sa nu-i folosesti porecla în fata lui, ca e în stare sa-ti aranjeze falca cu vreun pumn. Si o sa fiti doi cu fata de buldog! se hlizi el.
Liviu parea încurcat.
- Nu-l stiu, am rezolvat printr-un prieten. Am înteles ca nu ia bani de la oricine si daca nu ia bani, nu rezolva. Noroc ca-l stia amicul, altfel trebuia sa-mi caut gazda.
Simion începu sa dea semne de nerabdare.
- Uite ce e, eu trebuie sa ma duc la buda ca ma taie. Vezi cum te misti prin camera ca baietii înca dorm. Pune-ti bulendrele pe patul de la geam, restul sînt deja adjudecate, îi mai arunca peste umar, târsâindu-si papucii pe coridorul proaspat lustruit de catre tanti Leana, femeia de servici de pe etaj.

Simion împinse usa la cabina si se pregati sa se aseze comod pe tron. Cu un oftat de obida se gândi la cursul afurisit de mecanica al Brotacului si la seminarele de a doua zi cu Inna, asistenta profesorului. ‘’E buna tare Inna asta! Pacat ca s-a casatorit cu boul ala de asistent de la Hidro!’’ se amarî el, înainte ca usa de la cabina sa sara în laturi. Mai apuca doar sa vada un val de apa care-l acoperi din cap pâna-n picioare, lasandu-l absolut aiurit.
- Ce faci aici, curvarule? îi urla în urechea plina de apa tanti Leana. Trebuie sa spal veceurile, nesimtitule!
- Fa! urla Simion disperat, cu pantalonii în vine, ma lasi sa ma cac?
- Caca-te betivule!! zbiera iesita din minti tanti Leana aruncînd în el cu galeata de plastic care-l trozni în plina figura.
Auzind harmalaie, cei cîtiva studenti care erau la dus la acea ora a diminetii îsi itira capetele prin usa de la veceuri. Tanti Leana era cunoscuta ca o persoana care nu era în toate mintile si pe care era bine s-o evite daca tineau la pielea lor. Într-o dimineata aruncase cu mopul dupa un imprudent care iesise cu fata de masa s-o scuture de firmituri pe coridorul proaspat spalat. În general cam tot caminul o folosea pe tanti Leana ca ceas desteptator deoarece în fiecare dimineata îsi începea programul de curatenie pe etaj cu strigatul belicos ‘’Betivilor! Curvelor! Traiti ca porcii!’’, cînd dadea cu ochii de coridorul plin de cioburi si lipicios de la berea varsata la petrecerile din fiecare noapte.

Simion îsi retinu cu greu impulsul de a-i trimite un croseu în plina figura vrajitoarei si se strecura ud leoarca pe lânga casca-gura din jurul lui.
- Ce v-ati adunat ca la urs? N-aveti treaba? se rasti la ei. Nu stiti ca-i nebuna?
Furios, se întoarse în camera si începu sa se stearga cu primul prosop care-i cazu în mâna. Îsi aduse aminte ca al lui era în dulap, asa ca-l azvarli nervos cît colo. Colegii de camera se trezisera si în aer plutea deja un miros de cafea de la ibricul de tabla smaltuita care bolborosea pe resoul improvizat dintr-un boltar de BCA, furat de pe santierul de lânga complexul studentesc. Arunca o privire catre geam si îl observa pe Liviu asezat stingher pe un colt de pat, în timp ce Jipa tragea la aghioase fara sa se sinchiseasca de galagia din jurul lui.
- Jipa, pufni Simion, care era pus pe harta dupa episodul din baie, du-te la tine în camera sa dormi! Patul ala este ocupat începând de azi.
- Ce ba, ai de gând sa te muti în el? îl persifla Jipa. Sa stii ca trage curentul!
- Avem un nou coleg de camera si ala va fi patul lui. Baieti, faceti cunostinta cu Liviu Coman!
- Costan, îl corecta Liviu.
- Scuze, Costan. Mandibula l-a repartizat la noi în camera, asa ca patul de la fereastra e al lui.
Baietii ridicara capul si-l privira pe Liviu, cu diverse grade de curiozitate. Cîtiva dadura din cap în semn de bun venit. Jipa se ridica în fund cascând si îl privi curios pe sub spâncene. Mormai ceva neinteligibil care putea fi luat drept un salut, se dadu jos din pat si iesi din camera.

Liviu nu-si facu prea mult sînge rau. Pâna la urma, viata lui de student abia începuse.

***

Partea a doua: Dincolo de aparente