Economia ca poveste
A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti…
Au fost odata zece prieteni s-au hotarît sa se întalneasca zilnic la un Happy Hour ca sa bea cîte o bere. Suma totala se ridica la 50 de dolari. Dar pentru ca nu-si permiteau toti acelasi lucru din cauza salariilor diferite, s-au gândit sa plateasca pentru bere în acelasi mod în care îsi plateau impozitele pe venit. Cei care castigau mai mult urmau sa plateasca mai mult, cei care câstigau mai putin urmau sa plateasca mai putin.
Zis si facut. Ïmparteala notei de plata zilnice, se facu în modul urmator:
Cei mai saraci 4 prieteni care erau someri, nu plateau nimic. Deci 0 $.
Al cincilea prieten platea 0,50 $
Al saselea 1,50 $.
Al saptelea 3,50 $.
Al optulea 6 $.
Al noualea 9 $.
Ultimul prieten, si cel mai bogat, platea el singur 29,50 $
Suma totala platita în fiecare zi era mereu aceeasi, 50 $.
Cei zece prieteni ai nostri se întalneau în fiecare zi pentru berea lor si toata lumea era multumita de aranjament. Pâna în ziua cînd barmanul i-a pus în fata unei dileme: ‘’Pentru ca sînteti clienti foarte buni, o sa va fac o reducere de zece dolari la nota de plata’’ le spuse el. ‘’Deci berea voastra zilnica va va costa 4 dolari în loc de cinci, deci nota de plata se va ridica la suma de 40 de dolari în loc de 50’’.
Grupul de amici decise de comun acord sa continuie sa plateasca noua nota de plata în comun la fel cum o facuse si pâna atunci. Primi patru urmau sa bea în continuare gratuit. Dar cum sa împarta cei zece dolari care le ramânea în buzunar la restul de sase prieteni? Au realizat ca 10$ împartit la 6 fac 1,66 $. Dar daca fiecare ar fi luat cîte 1.66$, atunci al cincilea si al saselea prieten ar fi urmat sa fie platiti pentru faptul ca beau bere.
Barmanul le propuse sa-si recalculeze fiecare contributia la nota de plata finala, cea de 40 de dolari, pe acelasi principiu, al taxarii dupa venit. Rezultatul fu urmatorul:
Al cincilea prieten, nu mai plati nimic (Un asistat social în plus?)
Al saselea plati 1$ în loc de 1,50$ (33% reducere).
Al saptelea plati 2,50$ în loc de 3,50$ (28% reducere)
Al optulea plati 4,50$ în loc de 6$ (25% reducere)
Al noualea plati 7,50$ în loc de 9$ (17% reducere)
Al zecelea si cel mai bogat, plati 24,50$ în loc de 29,50$ (16% reducere)
Totalul era de 40 dolari. Fiecare din cei sase platitori platira mai putin ca înainte, în timp ce primii patru prieteni, cei mai saraci, continuara sa bea gratuit.
Ïnsa odata iesiti din bar, fiecare îsi calcula partea care le-a revenit din cei 10 dolari de reducere la factura:
- Hei, eu am primit doar 50 centi din cei 10 dolari de reducere, se plânse al saselea si îl arata cu degetul pe al zecelea prieten, cel mai bogat. El a primit 5 $ !!!
- Da, spuse al cincilea prieten, si eu am primit doar 50 de centi si chiar daca acum nu mai platesc nimic nu mi se pare corect ca altul sa primeasca cinci dolari!
- E adevarat, exclama al saptelea, de ce a avut al zecelea prieten o reducere de 5 dolari, în conditiile în care eu n-am avut decît 1 dolar? Cum adica, cel mai bogat ia cea mai mare reducere?
- Ia stati putin, strigara primii patru, noi nici macar n-am primit vreun ban. Sistemul asta îi exploateaza pe cei mai saraci!
Si cei noua oameni începura sa strige si sa-l insulte pe al zecelea prieten, cel mai bogat.
Ïn ziua în care acesta nu mai veni la întalnirea lor zilnica, ceilalti noua se asezara la o masa si baura berea fara sa-l astepte. Barmanul le aduse nota de plata: noua beri x 4$ = 36$. Dar cînd veni vremea sa-si plateasca consumatia, descoperira un lucru important: nu aveau suficienti bani nici macar pentru jumatate din nota de plata(le lipseau 20,50$). Si din ziua aceea, nici unul din cei noua prieteni ramasi nu mai bau bere.
Morala povestii: Este adevarat ca cei mai bogati beneficiaza de cele mai mari reduceri de impozit, pentru ca ei platesc cele mai mari taxe. Daca acestia sînt aratati cu degetul, daca sînt ostracizati pentru bogatia lor, atunci risca sa nu se mai arate la fata sau sa continue sa bea bere în strainatate, în paradisuri fiscale amicale si astfel cei ramasi vor fi penalizati.
***
Nota explicativa: Text extras din cursul de economie predat la ciclul 1 în facultatile din Quebec.
Daca v-a placut acest articol, va invit sa lasati un comentariu sau sa va abonati la acest blog si sa primiti viitoarele articole direct in RSS readerul dvs.
Daca nu dispuneti de un RSS reader, va puteti abona prin e-mail iar astfel veti primi ultimele articole de pe blog in fiecare dimineata: click aici pentru abonament.


pai daca tot beau bere in strainatate si in paradisuri fiscale, sa faca si banii de bere tot acolo. cam greu, eh ?