Cînd canadienii s-au hotarât, pe la 1800 si ceva, sa transforme cascada Niagara în destinatie turistica si sa scoata niscaiva parale de pe urma lucrarii Domnului probabil ca au avut în minte parintii emigratilor din Romania. Caci nu exista vizita a vreunui parinte pe meleagurile astea, care sa nu includa si excursia obligatorie la cea mai celebra cascada a lumii. Aflata la 125 de km de Toronto si doar 30 de km de Buffalo, pe râul Niagara care desparte Ontario de statul american New York, cascada în sine reprezinta o priveliste care-ti taie respiratia înca de la prima vedere.

Pâna la vizita de acum o saptamana, nu trecusem niciodata pe la cel mai celebru popas turistic din Estul Canadei. Ïn fiecare an a aparut cîte ceva care m-a împiedicat sa ma duc sa o vad. Plus distanta de vreo 700 de km! Anul asta însa mi-am luat inima în dinti si cardurile de credit în buzunar si am plecat pentru un week-end lung în Las Vegasul canadian.

Caci supra-numele oraselului de pe malul canadian al cascadei se aseamana cu cel al orasului din Nevada. The city that never sleeps! Sau poate asta se spune despre New York? Ma rog, nu conteaza, e acelasi balamuc. Cartierul de distractii, numit si Clifton Hills e plin de giumbuslicarii si de distractii mai mult sau mai putin chicioase, atât pt cei mari cît si pentru cei mici. Cazinouri, sali de jocuri mecanice, muzee ale figurilor de ceara, magazine de motociclete Harley Davidson, case ale groazei, cinematografe 3D si 4D, turnuri de unde se pot admira împrejurimile, parcuri de distractii si cîte si mai cîte. Toate înghesuite pe numai cîtiva km patrati.

As minti daca as spune ca desfasurarea de distractii nu m-a impresionat. Aglomeratia omiprezenta nu se diminua nici macar la ore tarzii din noapte, dupa cum îmi povesteasc prietenii. Iar eu eram mult prea batrân ca sa mai stau treaz sa-i verific. Niagara Falls este recunoscuta, ca si omologul lui american, drept o capitala a casatoriilor ad-hoc. Era plin de capele de casatorie iar majoritatea hotelurilor – inclusiv cel în care am stat noi – au piscina, jacuzzi în camera si la nevoie pachet all-inclusive pentru tinerii însuratei.

Dupa o plimbare prin Clifton Hill, ca sa luam pulsul locului, ne-am îndreptat catre cascada. Pe faleza era o gramada de lume la plimbare, zeci de aparate de fotografiat si multe autocare cu turisti. Politia era prezenta pentru a dirija circulatia, ceea ce banuiesc nu-i o treaba sezoniera.

Ne-a suras ideea unei croisiere cu Maid of the Mist, vaporasul care te duce pâna la baza cascadei pentru senzatii tari si umede. De la gand la fapta nu era decît un pas, asa ca dupa ce am cumparat biletele si ne-am îmbracat în celebrele pelerine albastre, pe care le-ati vazut în zeci de filme, ne-am îndreptat cu vaporasul catre Potcoava, cascada principala.

N-am facut prea multe poze, caci eram ocupat sa-mi tin pelerina pe lânga corp. Curentul era puternica, pelerina subtire si vaporii de apa produsi de caderea de la 15 metri înaltime faceau o combinatie destul de nasoala. Dupa o jumatate de ora pe duneta, eram toti uzi din cap pâna în picioare. A trebuit sa ne întoarcem la hotel sa ne schimbam.

Am intrat apoi în niste tunele care ne-au dus în spatele cascadei. Acum, ca sa fiu sincer, volumul de apa era atât de imens încît nu am ramas cu cine stie ce impresie în afara de regretul dupa banii cheltuiti.

Spre seara am urcat în Skylon Tower, un turn de beton care are trei platforme în varf, ceea ce da impresia unei farfurii zburatoare. De sus, privelistea în noapte era fantastica. Cascada luminata multicolor si orasul plin de viata se întindeau la picioarele noastre.

Dar batea vîntul foarte tare. N-am rezistat mai mult de o ora în varf si oricum începea jocul de artificii peste cascada. La 9h30 seara au venit trei dubite ale politiei care au creat un perimetru de securitate în locul de unde urmau sa fie trase luminile. Curios lucru, desi eram la mica distanta de locul cu pricina, mi s-a parut mai curând ca artificiile au fost trase de pe vapor. Anyway, dupa douazeci de minute splendide m-am declarat multumit!

A doua zi, dupa micul dejun am întins-o la Marineland, parc de distractii care se afla la 5 km de hotelul nostru. N-o sa ma credeti dar sa stiti ca am reusit sa ma ratacesc în astia 5 km. Mi s-a parut banal sa ajung la parc, asa ca n-am mai luat GPS-ul cu mine si nici nu m-am uitat pe o harta. Cautam un Tim Horton ca sa-mi iau o cafea si m-am abatut de la drum cale de 100 de metri, suficienti ca sa ma trezesc în alta lume.

Niagara de lânga zona turistica este super saraca. Da’ nu asa! Ghetou nene! Am ramas surprins. Credeam ca hotelurile, atractiile si cazinourile sînt taxate cu milioane de dolari anual. O parte se duc în întretinerea cascadei, dar restul unde naiba se duc? Ca n-am vazut nimic bagat în infrastructura, în case, în parcuri. Era o jale de ti se rupea inima.

Am întors si ghidandu-ma dupa farfuria lui Skylon Tower am reusit sa ajung în zona turistica, care în Niagara este foarte clar demarcata. Marineland era p-acolo, asa ca dupa ce am parcat si am decartat cei 135 de dolari cît reprezinta taxa de acces, am intrat în taramul fermecat.

Marineland, adaposteste – dupa cum sugereaza numele – caprioare, ursi si cerbi. Fara nici o gluma! Pe lînga aceste animale recunoscute drept acvatice, traiesc din greseala delfini, balene ucigase, beluga (balene mai mici, albe), morse si foci si altele. Cred ca asta-i tot! Dar e suficient pentru o zi. Am prins un spectacol cu delfini de zile mari, m-am simtit din nou copil, va spun drept. Ultima data am vazut delfini în spectacol la Mamaia la Delfinariu, în 1985. La cel de la Marineland, chiar a fost misto de tot!

Dupa ce m-am jucat putin si cu caprioarele – care ati fost prin parc, ati observat ca mai toate schioapata sau au diverse excrescentebube pe picioare? Mi s-a rupt inima, zau asa – si le-am dat de papa la ursi, am mers pâna la Arctic Cove, tarcul unde sînt gazduite balenele albe – beluga – sa dau noroc cu ele. Nu va pun poza cu mine mângâindu-le pe cap, trebuie sa ma credeti pe cuvant. Au cea mai fina piele pe care am atins-o vreodata. E cam de zece ori mai fina decît pielea de pe canapeaua mea din living, care-i de zece ori mai fina decît geaca mea de piele. Asta ca sa va faceti o idee! Si erau atât de prietenoase si simpatice, ca m-as fi bagat îmbracat sa înnot cu ele.

Dupa aia am pierdut timpul prin parc cazând odata în fund, stropindu-ma cu cafea fierbinte si împiedicându-ma de un cablu lasat aiurea. Ïntre aceste actiuni demne de mentionat, m-am tras în niste jocuri carora nu le stiu numele. Un soi de montagne-russe, un soi de carusel cum erau odata la balci cînd eram eu copil de tzatza, din alea cu scaune sustinute de lant si agatate de-o chestie care te învarte si înc-o traznaie. Dupa zece ore de stat în parc, timp în care am si mancat si m-am pozat cu King Waldorf, morsa mascota a parcului, am plecat la hotel.

Seara am iesit iar prin ville. O terasa, o samânta, o pizza, un joc mecanic. Pardon, vroiam sa zic un restaurant de fite, un club de noapte, un joc la cazino. Asa, ca sa-mi respect blazonul!

Dupa o tura la muzeul figurantilor de ceara – asta, vream sa zic al figurilor de ceara – si dupa ce am mai ars-o putin pe malul apei si al cascadei, ne-am întors la hotel. A treia zi, am zis bye-bye la cascada si am întins-o la o podgorie din zona Niagara-on-the-Lake, care spre surpriza mea nu se afla pe Lacul Ontario ci pe mal. Am gasit o vie relativ micuta dar cu un vin superb, mi-am facut o provizie de 6 sticle si am plecat la Montreal, dupa ce am trecut printr-o furtuna de gradul III la Toronto.

Bugetul întregii distractii pentru trei persoane? Ïn jur de 1050 de dolari canadieni: 100 benzina, 300 hotelul, 150 Marineland, 50 vaporasul pâna la cascada, 150 mancarea si bautura, 100 vinul de la podgorie, 100 distractiile la jocuri, 35 Skylon Tower, 65 suveniruri si altele.

Si cam asta a fost tot!

***

Photo: Cafeina.ro