Dincolo de aparente

Liviu se obisnui repede cu viata studenteasca. Traiul în comun în care fiecare facea ce-l taia capul fara sa-l întrebe pe celalalt, lipsa controlului parintesc si libertatea salbatica din anii aceia în care toate chingile comunismului se rupsesera, priau caracterului sau oarecum singuratic. Se obisnuise repede, poate mult prea devreme cu stilul profesorilor si învatase rapid ca doar seminariile si sesiunea de exemene erau cu adevarat importante. La cursurile la care obisnuia sa lipseasca se descurca sa faca rost de notele de curs de la alti colegi. Avusese întotdeauna un nas fin cînd venea vorba de oameni si reusea cu o abilitate iesita din comun sa se împrieteneasca cu cei care i-ar fi fost de folos. Si în acelasi timp, spre deosebire de multi dintre colegii sai, reusea sa evite încurcaturile. Poate ca simtul de disciplina inoculat de mic de catre tatal sau, ofiter de cariera, îl ajuta. Sau poate ca libertatea brusc câstigata îi modelase caracterul si firea lui ambitioasa iesise la iveala.

Se împrietenise la catarama cu Razvan, un ochelarist lungan si slabanog care purta mereu parul tuns scurt, periuta, ce statea la doua camere distanta, pe acelasi palier cu el.  Provenea dintr-o familie fara multe posibilitati materiale, asa ca era nevoit de multe ori sa poarte hainele ramase de la fratii sai mai mari. De acasa primea pachet cam odata la trei luni asa ca baza era bursa de merit pe care o castigase din prima zi în urma mediei cu care intrase la facultate. Era un student constiincios care era prezent mereu la ore, chiar si la cele mai neînsemnate cursuri la care profesorul se întampla sa uite sa vina si era de multe ori înlocuit de vreun asistent. Liviu simtise ca prietenia cu Razvan putea sa-i aduca beneficii. Nu-i era prea clar ce fel de beneficii si nici nu stia daca era atras de catre ochelarist pentru ca era baiat destept sau pentru ca era evident ca facea nota discordanta cu ceilalti studenti. Se multumea sa constate ca se simte în largul lui cînd era cu lunganul si asta-i era de ajuns.
- Razvane! A sosit dulceata de capsuni de la maica-mea, e timpul sa o punem de clatite!

Tipul era înnebunit dupa clatite si Liviu vazuse ca poate folosi asta în favoarea lui. Asa ca obisnuia odata pe saptamana sa mearga la el în camera, cînd ceilalti colegi ai acestuia erau plecati prin oras sau în caminele de fete sa-si vada iubitele, si sa faca clatite pe resoul improvizat. Faceau compozitia într-o oala de ciorba, folosind de multe ori apa în loc de lapte si dupa doua ore de munca aveau în fata lor un munte de clatite calde care asteptau sa fie mâncate. Cu dulceata de capsuni într-o mâna si cu berea în cealalta – tratatia lui Liviu, de fiecare data – se îndopau pâna nu mai puteau sa se ridice de pe paturi.
- Bai, face maica-ta o dulceata…Mmmm! As manca-o goala. Dulceata, despre asta vorbesc! se scuza încurcat Razvan.
- Da, stiu ca despre asta vorbesti! Uite, îti las tie borcanul asta, mai am înca doua la mine în camera.

Desigur, Liviu  nu lasa nici o fapta buna fara rasplata. Razvan trebuia sa-i furnizeze în contrapartida rezultatele la seminarii sau rezolvarea la proiectele de semestru, pe lânga cursurile obisnuite. Simion se mira întotdeauna de calmul colegului lui înainte de examene
- Cum dracu faci de ai întotdeauna rezolvarile corecte? Brotacu obisnuieste sa faca subiectele cu o ora înainte de examen, n-aveai de unde sa le stii! se înciuda Simion.
- Magie! raspundea senin Liviu. Prefera sa nu le spuna ca are rezolvarile de la Razvan, care ca pregatire pentru examen rezolva toate problemele de la seminarii. De altfel, ochelaristul era considerat un student eminent de catre ceilalti, însa un anti-social cu care aproape nimeni nu vroia sa aiba de-a face.

Însa Liviu nu rata niciodata ocazia de a-si creste influenta în cadrul grupului. Obisnuia sa-l lase pe Simion sa copie de la el chiar în timpul examenelor dupa ce în prealabil îl perpelea la foc mic, refuzand sa-i sopteasca raspunsurile. Daca se întampla ca cei doi sa se afle pe rânduri si  subiecte diferite, spre sfarsitul examemului dupa ce pe Simion îl trecusera toate apele, îi pasa o ‘’servita’’ care-l scotea din bucluc pe ultima suta de metri. Si chiar daca supraveghetorul de examen semna foile, ca sa împiedice folosirea acestor ‘’servite’’, Simion avea timp sa copie repede subiectul si sa iasa basma curata. Numai în ziua cînd în disperare de cauza si lipsa de timp, Simion copiase semnatura profesorului pe servita si i-a înmanat-o zâmbind candid asistentului care-i supraveghease, Liviu a simtit ca înnebuneste.
- Cretinule! Cum ai putut sa dai servita mea profesorului? urla furibund. Nu-ti dai seama ca ne-ai futut pe toti daca se prinde ca nu-i scrisul tau? O sa-si dea seama ca-l servim si ne trimite pe toti în re-uri, boule!
Simion era suspect de relaxat. Tragea din tigara cu nesat si se uita interesat la valatucii de fum carora încerca în zadar sa le dea o forma.
- Nu te mai da cu curul de pamânt ca o fata mare! N-o sa-si dea seama ca l-am servit. Doar nu-ti închipui ca are el timp sa se uite peste gogomaniile scrise de noi. Normal ca o sa-l puna pe asistent si ala-i aproape de-o vârsta cu noi. Chiar daca se prinde, n-o sa faca scandal, e de gashca. Relax!

Liviu îsi înghiti cu greu sudalmile care-i veneau pe buze si strangând din pumni se jura sa nu-l mai ajute pe Simion vreodata. Asa ceva pur si simplu nu se face! se gândea el nervos. Vezi daca-s prost si-l ajut? Sa-l bag în ma-sa! îl înjura pe muteste, multumindu-se doar sa-i arunce niste priviri care daca ar fi fost lasere, l-ar fi facut pe Simion franjuri. Pâna la urma nu se întampla nimic si toata lumea scapa basma curata. Simion avusese dreptate, asistentul nu spusese nimic, nici macar nu erau siguri ca sesizase neregula.
- Ai scapat de data asta, îl ameninta el pe colegul lui. Daca se repeta, ai sa te descurci singur, bulangiule! N-ai onoare, ai fi în stare sa ma dai în gît numai sa treci examenul! Dar stia ca va continua sa-l ajute pe Simion. Avea nevoie de el. Tatal lui, director al unei fabrici de mobila renumite, le adusese un aparat video si un televizor color sport. Simion obisnuia alaturi de colegii lui de camera sa organizeze nopti de vizionare de casete porno în camera lor de camin, taxandu-i cu cîte 10 lei pe participanti. În timpul saptamanii le tinea acasa la o matusa de-a acestuia de frica sa nu le fure careva si le aducea doar la sfarsit de saptamana. Jumatate din banii stransi din noptile de vizionare de casete îi împartea cu colegii lui de camera, ca sa le aline disconfortul de a-i alunga sa doarma prin alte camere sau pe la iubitele lor din alte camine.

Liviu nu era ceea ce am putea numi, un student cu dare de mâna, însa geanta saptamânala plina cu mâncare primita de acasa, banii de buzunar de la tatal sau, bursa studenteasca si veniturile din vizionarea de casete îi ofereau o oarecare libertate financiara fata de majoritatea colegilor lui. Nu ca i-ar fi trebuit multi bani de buzunar. Debutul anilor ‘90 adusesera cu ei o perioada de înflorire a vietii studentesti cum nu mai fusese niciodata în Romania si care avea sa se termine din pacate odata cu schimbarea regimului iliescian. Grevele se tineau lant ceea ce ducea la suspendarea regulata a cursurilor spre bucuria baietilor care o tineau numai în bairame în camerele de camin. Bursele studentesti se acordau cu usurinta, marea majoritate a studentilor beneficiind de acestea, fie ele de merit, sociale sau particulare. Sumele de bani primite sub forma de subventie de la stat erau consistente si indexate regulat, ajungând adeseori pentru patru week-enduri pe luna în clubul disco din complexul studentesc si consumatia de rigoare, care era alcatuita dintr-o sticla de Grasa de Cotnari si o Tropicana cu paiul.

Într-una din aceste nopti fierbinti de vara petrecute în clubul al carui client fidel devenise, o cunoscu pe Malina.

***

Citeste si prima parte: O dimineata de octombrie