Zidul Berlinului

M-am nascut de partea gresita a unui Zid. La fel ca alte atâtea generatii, si generatia mea a fost împartita înca de timpuriu în doua. Ïn cei care puteau sa mearga dincolo, în Vest. Si în cei care nu puteau s-o faca.

Ïn blocul în care am copilarit aveam un vecin marinar care trecea regulat dincolo de Cortina de Fier. Dincolo de Zid. Si cînd se întorcea, o facea cu valizele pline de bunatati care-i faceau pe toti copii din bloc sa viseze. Pachete de guma Wringley, cu ambalajul lucios de hârtie. Blugi Levis. Pixuri cu femei care se dezbracau cînd le întorceai invers. Chibrite cu sigla Cupei Mondiale din Spania.

Zidul acela pe care parintii îl numeau Cortina de Fier, nu l-am vazut niciodata. Auzeam de el mai ales la Europa Libera sau Vocea Americii. Dar nu-mi era clar ce înseamna. Ïn Romania acelor timpuri Zidul parea a se ridica pe granita mai curând decît într-un oras german despre care citisem la Istorie. Nu aveam libertatea de care se bucurau polonezii sau ungurii de a merge macar în spatiul Tratatului de la Varsovia. Ïmi amintesc si azi ce fascinat eram de masinile poloneze cu numar negru care se opreau în parcarile din Romania si ne vindeau guma sau butelii de aragaz. Dupa care îsi continuau drumul catre mare unde-si cheltuiau zlotii si leii. Dar noi, noi nu puteam iesi. Zidul nostru era mai aproape decît Zidul lor. Iar cei care treceau de Zidul nostru aveau tendinta sa dispara pentru totdeauna. Mai auzeam din cînd în cînd ca prin vis de cîte unul ca ajunsese doctor mare la New York si ni se parea la fel de important ca primul pas al omului pe luna.

Ïn noaptea aia de 9 noiembrie 1989, germanii au reusit sa darâme Zidul lor, fara sa curga sânge. Zidul nostru însa, a cerut sacrificii. Zidul nostru era mai solid decît Zidul lor. Cînd am vazut la televizor imagini în decembrie 1989, cu o macara care smulgea bucati mari din Zidul Berlinului, am zis ca totul s-a terminat. Ca ultimile vestigii ale separarii fizice între oameni a pierit.

M-am înselat!

Recent am vazut un reportaj extraordinar, despre zidurile lumii actuale. Alea fizice, caci cele virtuale sînt peste tot în jurul nostru. Zidurile de beton sau sârma ghimpata care continua sa separe popoare si oameni. De unele poate ati auzit. De altele nu. La 20 de ani de la caderea Zidului Berlinului, trecerea în revista a zidurilor care mai exista în lume este un exercitiu necesar. Necesar în definirea naturii umane.

Cisiordania – Zidul fara frontiere

Pentru israelieni, zidul construit de Israel la începutul anilor 2000 reprezinta o bariera de securitate. Pentru palestinieni, este un zid al rusinii. Un zid care forteaza niste frontiere. Dar nu pe cele existente ci pe cele gândite de Israel.

Ceuta si Melilla – Zidul spaniol de pe costa Africii

Spania înca mai detine teritorii în Africa. Ceuta si Melilla sînt doua din cele cinci teritorii spaniole din Africa, pe coasta Marocului. Ïntr-o noapte de septembrie 2005, sute de africani au reusit sa treaca de gardurile care protezeaja aceste teritorii, ajungând în cele din urma sa puna piciorul în Europa. Ca urmare Spania a construit niste garduri duble înalte de 6 metri, protejate cu sârma ghimpata. Electrificate. Pasajul marocan catre Europa a devenit de netrecut.

Sahara Occidentala – Bariera de nisip

Pentru a se proteja de incursiunile Frontului Polisario care reclama o mare parte din Sahara Occidentala, Maroc a construit în 1980 un zid de nisip în desert. Numit ‘’Marele zid al Marocului’’ si ramas oarecum necunoscut, se întinde pe 2720 km. Alcatuit din doua rânduri de dune de nisip, cu garnizoane militare, mine antipersonal si garduri de sârma ghimpata, zidul costa 2 milioane de dolari pe zi ca întretinere.

Cashmir – Bariera contra terorii

La Wagha, un singur post de control permite trecerea din India în Pakistan prin Cashmir. De-o parte si de alta, Cashmirul indian si cel pakistanez ramâne motiv de disputa între cele doua state. Zidul înalt de trei metri, trece printr-un peisaj muntos si este pazit de militari apartinând celor doua state, de-o parte si de alta.

Belfast – Divizarea religioasa

Cînd armata britanica a instalat un gard de sârma ghimpata între catolici si protestanti, în vestul Belfastului, a declarat convinsa :’’Nu vom avea aici un Zid al Berlinului’’. Asta era în 1969. Patruzeci de ani mai târziu, gardul de sârma ghimpata a fost înlocuit de un impozant zid de beton.

Bagdad – Amintirea haosului

Locuitorii din Bagdad nu vroiau un zid în mijlocul capitalei. ïn 2007 au protestat cu miile contra intentiei armatei americane de a construi o bariera de securitate între suniti si shiiti. Americanii au continuat s-o construiasca.

SUA – Blocarea sperantei

Ïn 2006, coplesiti de imigratia ilegala din Mexic si traficul de droguri, SUA au construit o bariera lunga de aproape 2000 de km pe granita dintre SUA si Mexic. Costul? 8 miliarde. Cu toate acestea, imigratia catre Statele Unite a ramas la fel de ridicata iar despre trafic de droguri ce sa mai vorbim?

Botswana vs. Zimbabwe – Indezirabilii

Cînd Botswana a ridicat un gard electric înalt de 4 m pentru a se proteja de febra aftoasa venita dinspre Zimbabwe, nimeni nu i-a crezut, Acuzatiile au curs gârla de o parte si de alta, dar dupa 6 ani, gardul e înca acolo.

Cipru – Insula divizata

Dintr-o trasare de creion verde efectuata în 1964, generalul Peter Young, comandantul fortelor de mentinere a pacii a ONU, diviza Ciprul si capitala Nicosia în doua. Zece ani mai târziu, Turcia construia de-a lungul acestei ‘’linii verzi’’ un zid impenetrabil care dupa 35 de ani înca nu a disparut.

Pe lânga aceste ziduri ale epocii actuale, mai sînt multe altele: Coreea de Nord vs. Sud, Iran vs. Pakistan, Arabia Saudita vs. Irak, Kazahstan-Uzbekistan, Turkmenistan – Uzbekistan sau Bariera din jurul Sharm-el Sheik în Egipt.

Orice am face, Zidul va exista mereu. ïn jurul casei noastre, în jurul tarii nostre, în jurul civilizatiei nostre. Numai ca spre deosebire de Zidul din copilaria mea, acestea din ziua de azi nu mai sînt creeate pentru a retine oamenii înauntru. Ci pentru a nu navali cei din afara.