Prin 1992 eram la mare la Costinesti si dupa un spectacol cu Divertis, am dat peste Gyuri Pascu într-o discoteca. Sau bar. Sau ce naiba era, ca nu-mi mai amintesc! Si repede, ne bagam în seama cu el, ne asezam în jurul lui si-i zicem de la obraz:
Fa-ne sa râdem!
Se uita Gyuri la noi cu mila si ne raspunde molcom: ‘’Ba, da’ voi credeti ca eu scot glume la comanda?’’ Dupa care a continuat sa bea linistit din berea cu care-i facusem cinste. Am fost tristi, va spun drept, dar ne-am revenit repede eu si sinele meu interior, ca de el e vorba.
Mi-am adus aminte de faza asta azi-dimineata cînd un amic – care stie ca am blog dar nu se da pe aici ca e timid, asteapta sa-i trimit textele pachet gata scrise pe e-mail- îmi zice în timp ce-l luam de acasa ca sa mergem la gara si de acolo la birou.
Povesteste-mi ceva!
Sa scap volanul din mâna! Noroc ca masina are control al directiei, anti-stupid drive si alte sisteme de securitate ca altfel intram pe gazonul vecinei de la numarul 195. Ïl întreb prieteneste: ‘’Ia zi, ce-ai fumat? Pai tu crezi ca eu am sacul plin de povesti la ora 7h00 dimineata?’’ Plus ca nici nu sînt o persoana matinala, pt mine jobul ideal începe la 10h00 si se termina la 10h30.
Si gagiul zice :’’Hai, baga o Stash-easca! Pai ce facem? Hai ca vine trenul!’’. Si mi-am dat seama ca de fapt în fiecare dimineata facem conversatie pâna în centru, pe subiectele mele. Stabilite de mine. Si ca nu e singurul. Am observat ca mai multi prieteni ma întreaba la o bere sau cînd ne vedem la cîte o sindrofie ‘’Si ce mai zici? Zi-ne ceva!’’. Si eu le zic.
Ceea ce ma aduce la Dilema Zilei (asa îi spun eu ineptiei cu care ma trezesc dimineata în cap si care ma chinuie în timp ce ma spal pe dinti).
De ce povestitorii români sînt barbati? De ce nu sînt femei?
A? Este ca e adânca? N-am gasit raspuns, apropo. Ma refer la aia care au scris povesti, nu la romancieri sau mai stiu eu ce. Am discutat cu amicul vreo trei sferturi de ora pe tema asta. Tot îmi dadea exemplu pe gagica care a scris Harry Potter. Bai, ma lasi? Am zis români!
Da’ sa vedeti cu ce chestie m-am trezit ieri dimineata în teasta. Ia notati-va cu atentie:
I’m choosing carefully my team because I care fully about the results!
Pfuai! Barbologie pura de cea mai buna calitate, monser! Ïn timpul zilei am gasit oportunitatea sa o strecor în timpul unei sedinte cu un client. S-a udat ala tot! Sefii mei zâmbeau atât de larg si aveau ochii asa de mari deschisi încît am avut impresia ca citesc semnul dolarului în ei. Iar eu în timpul asta ma tavaleam pe jos de râs, în capul meu, desigur. Mi-am si zis Uite, bai, puteam sa-i scriu sloganul lui prostanacul de Geoana! La câte lansari a avut ala, îmi luam Mercedes.
De fapt vroiam sa va zic ca mi se pare din ce în ce mai greu sa gasesc subiecte pt blog. Ïn afara de cazul cînd îmi las mintea sa zburde liber si scriu cuvant cu cuvânt ce-mi dicteaza ea, nu stiu zau de unde sa mai scot material.
Ceva idei?
Foarte fain post-ul.
Ca idee ai putea sa povestesti despre studentie.
Nu trebuie sa fie adevarat 100% ce povestesti… doar lasa-ti imaginatia sa zboare.
Sincer cat le scrii asa, cu umor si talent, subiectul cade in plan secund. Ai unul din putinele bloguri la care rad cu voce tare prin birou, asa ca din punctul meu de vedere poti sa bagi orice-ti trece prin minte ca tot voi citi cu placere.
Farmecul acestui blog e dat tocmai de faptul ca citesc ceva… proaspat, nu ceva la care “ma asteptam” sau “dupa o idee de…”.
Idei? Amintiri…din copilarie sau mai de apoi. De fapt, mai ales de apoi. Sunt sigura ca ai cu ce umple blogul daca-ti filezi putin propria istorie.
Hihi, cred ca orice blogger odata si odata intra in criza de idei… Hai sa ne intoarcem la origini, eu zic sa lasi viata sa curga si subiectele o sa vina singure, nu forta cu nimic… mai da-ne o pauza din cand in cand si gata
Buna dimineata (aici la noi, in Romania parasita de cei mai buni povestitori!
)- asta-i lauda pe care voiam sa ti-o aduc, caci iti citesc blogul de-o vreme si n-am apucat sa zic nimic.
Am eu o idee (s-ar putea sa fie cam neplacuta) legata de o postare de-a ta de zilele trecute (cea cu poza). Cand te uiti la poza aia ce simti? Te regasesti in figura aceea? Mai esti tu acolo? Dar acum cel de-acolo mai este? (tre”” sa remarci ca e filozoafa rau ideea).
Multumesc ca scrii.
Ciprian
Uneori mai obosim si noi… dar subiectele sint nesfirsite si asteapta doar sa le culegi ca pe ciuperci. Apropos… exista cumva pe la voi o bautura bine alcoolizata facuta din bureti portocalii lasati la fermentat? Tocmai ce am vazut un filmulet pe tema asta si mi-am facut ochii mari… nu la ciuperci ci la accentul vorbitorilor.
P.S. Eu unul mi-as face un blog in care sa-i pun pe cititori sa-mi spuna istorii…
observatorcultu...es_details.html
si azi o luat si Nobelul. appo de povestitoare.
Am cautat cu asiduitate prin arhiva continuare povestirii “Intoarceri în timp – episodul 1″, fara succes. Continuarea, impreuna cu ce mai ai prin vocabularul respectiv, narate cu vivacitatea-ti caracteristica, ar putea fi probabil subiectul multor postari.
Hmm, idei? Ce zici de-o țuică?