Primul candidat oficial la preşedinţia României este Crin Antonescu. Am aşteptat acest gest oficial pentru a începe o discuţie care se va întinde pe mai multe luni de zile. Sunt convins că va participa multă lume, pentru că politica românească ne scârbeşte dar ne interesează şi pentru că alegerile prezidenţiale reprezintă, de 20 de ani, evenimentul cel mai semnificativ, adevăratul transfer de putere.

Ca de fiecare dată, vom alege răul cel mai mic. Tocmai de aceea vă las pe voi să le găsiţi păcate şi încerc să menţionez trei calităţi ale fiecăruia dintre candidaţi pe măsură ce ies de la Biroul Electoral Central. Apoi discutăm.

Aşadar, Crin Antonescu.

1. Cel mai bun orator din Parlamentul României. Pentru cei care nu l-au ascultat niciodată, iată un exemplu: http://www.senat.ro/FisaSenator.aspx?ParlamentarID=63448cc8-50e8-4c3a-9f9b-eb3c65ddfdbc

2. Un politician care, cel puţin până acum, nu a dat semne că ar fi interesat de avantajele economice ale politicii. Mai mult, a dovedit, prin modestia cu care şi-a organizat nunta, evitând cu stricteţe să facă din ea un eveniment public, că nu este dispus să amestece exercitarea puterii cu viaţa personală. Prin tot ce a făcut până acum, omul pare că face politică din pasiune, o raritate printre politicienii români.

3. A dovedit că poate face faţă mediului politic dâmboviţean prin propunerea lui Klaus Johannis drept candidat la funcţia de prim-ministru. L-a pus, astfel, pe Traian Băsescu în situaţia de a respinge o soluţie populară, agreată nu doar de parlamentari ci şi de o mare parte a populaţiei şi l-a adus pe contracandidatul său cel mai puternic pentru turul 2, Mircea Geoană, în situaţia de remorcă la iniţiativa liberală deşi este preşedintele unui partid cu mult mai mare greutate în Parlament şi cu mult mai mari pretenţii.

Mai multe amănunte despre el, tot pozitive, desigur, la www.crinantonescu.ro.