Punct. Si iarasi, de la capat!
…seful meu ma anunta ca pozitia în care lucram a fost taiata din schema departamentului împreuna cu alte treizeci. Compania de inginerie unde lucrez, una din cele mai mari din lume, a pierdut câteva proiecte de infrastructura majora si a trebuit sa reduca din personal. Si ca în orice companie care se respecta, nu pleaca managerii care au pierdut proiectele ci palmasii care trebuiau sa le execute. Recte, moi & comp. !
Yep! Asa e cu capitalismul asta salbatec si cu criza care a devenit dintr-o data personala! D-aia vreau eu sa ma fac manager cînd oi fi mare.
Cam asa scriam eu acum exact o luna de zile. Si pentru ca sînt un tip care stie ce vrea si stie sa-si ia ce vrea, am hotarât sa trec în management, ca urmare a acestei experiente nefericite. Dar cum de la vrut la putut este un drum destul de lung, am acceptat pt o perioada sa ma mut în alt departament al companiei, unde urma sa ma ocup de niste santiere. Ïntre timp, n-am stat cu bratele încrucisate sa-mi plang de mila si am demarat discutii cu altii.
Asa ca dupa negocieri si discutii care mi-au parut fara sfarsit, peste trei saptamani d-acu înainte parasesc compania de acum. Voi trece în pozitia de Engineering Project Manager cu functia de Director Adjunct al Diviziei de Structura, Infrastructura si Poduri din cadrul unei alte companii mari. Al carui nume, bineînteles nu-l pot face public. Trebuie sa ma credeti pe cuvant 
Cu alte cuvinte, parasesc putin calculele si proiectarea pura si ma voi ocupa mai mult de partea de dezvoltare de afaceri, relatii cu clientii si management pe partea de inginerie. Despre care, bineînteles, nu stiu mare lucru – deci un MBA se cam impune din momentul asta. Care MBA costa o gramada în timp si bani.
Anyway, partea deliranta este ca noua mea firma are relatii de afaceri cu diverse alte companii prin care am trecut si eu, care-vas-zica. Asa ca m-am trezit cu urmatoarea problema de etica pe cap: acu’ lucrez cu ei, dar va veni o vreme în care va trebui sa-i înfrunt pe piata de la egal la egal pe exact actualii mei sefi. Care nu stiu cum sa va povestesc, dar în general sînt niste meseriasi. Deci bai dragilor, o sa cam trebuiasca sa ma pun cu burta pe carte si sa muncesc cam la 150% din randamentul meu maxim ca sa pot sa le fac fata la baietii astia.
De unde rezulta în mod logic ca planurile mele despre munca cît mai putina si vacanta cât mai multa se cam dusera pe pwla. Daca ma întelegeti voi! Si nu, nu cred ca-i cazul sa ma felicitati, pt ca o sa ma prind abia la anul pe vremea asta daca am facut o miscare buna sau nu.
Daca v-a placut acest articol, va invit sa lasati un comentariu sau sa va abonati la acest blog si sa primiti viitoarele articole direct in RSS readerul dvs.
Daca nu dispuneti de un RSS reader, va puteti abona prin e-mail iar astfel veti primi ultimele articole de pe blog in fiecare dimineata: click aici pentru abonament.
Mda, partea buna e ca intri in bransa, tagma sau cum vrei sa ii spui, adica o sa iti faci relatii gramada, etc etc … acusica pui de o firmulitza de consulting
ba io te felicitez pentru ca mergi inainte. inapoi poti s-o iei oricand vrei tu.
Sparge-i la nara, Stash. Dar mi-e mila de tine cand ma gandesc la sedinte…
Şi eu te felicit. Orice mişcare e mai bună decât stagnarea. Succes!
esti intre putinii oameni pe care nu i-am vazut exaltati de promovarea in esalonul superior, al managementului. ma bucur ca ai ramas cu picioarele pe pamant. cred ca vei fi in stare sa evaluezi situatia corect dupa circa 6 luni, nu 1 an. esti un tip care pare sa invete repede. ce iti lipseste, e un pic mai multa incredere in sine. vei ajunge la nivelul sefilor tai actuali in no time, you”ll see!
si da, sedintele o sa fie de baza 
Eh, din pacate pentru un roman e de doua ori, daca nu de 10 mai greu, sa razbeasca prin masa amorfa de tembeli anglo-saxoni care toti se vor sefutzi, si cred ca e dreptul lor numai pentru ca firma e americana. Nu stiu cum sunt francofonii in Canada, dar probabil la fel sau mai rau. Trebuie sa fii covarsitor mai bun decat ei, pentru ca la valoare egala, sau chiar numai usor superioara, se promoveaza nationalitatea, nu competenta. Dar, nu-i nicio problema, pentru ca noi suntem de cel putin 10 ori mai buni ca ei, hehehe!
Felicitari! Se simte putin “retinerea” inginerului in fata a ceva pentru care nu e inca strasnic pregatit, insa experienta vine. E adevarat ca a te vedea pe picior de egalitate cu cei pe care-i admiri profesional, nu e usor. Ei au avantajul a ani de experienta in plus, dar cei mai buni sunt de obicei mai batrani, asa ca ai totusi un avantaj.
HEC are vreo doua programe de MBA de seara, dintre care unul de numai 15 luni, in colaborare cu MCGill.
hec.ca/nouvelle...ouv2009043.html
Multa bafta!
felicitari! o sa calatoresti mai mult, cu ocazia asta? ca in gen. biz development jobs presupun ceva mai mult travel decat plimbatul de la un santier la altul. dar de ce e secreta compania pentru care lucrezi? daca e una mare, te pierzi intre restul directorilor, n-o sa te afle nimeni
mersul la scoala e cool, unde vrei MBA?
p.s. mie mi-au marit salariul substantial de cand m-am intors din mat. leave dar am planuri de schimbat jobul dupa ce imi termin lucrarea de masterat. nu ma pricep insa deloc la negociat salarii si beneficii, pentru ca lucrez la aceeasi companie de cand sunt in canada. poate ai tu niste tips? (ca tot te plangeai ca n-ai subiecte pentru blog) thanks!
@ dr John – ti-am mai zis cum e cu consultingul. Om trai si om vedea!
@ maria – multam frumos!
@ Abaddon – Pâna acum am 10 mii de ore de sedinte în cei 14 ani de cînd lucrez. Cred ca o sa scriu si un post despre asta. Ce mai conteaza înca câteva sute?
@ Radio 33 – exact raspunsul pe care i l-am dat sefului meu cînd m-a întrebat de ce plec. Dupa care a adaugat discret ”Atunci înseamna ca o sa venim si noi dupa tine sa te aducem înapoi, peste un an sau doi!”. M-am distrat, sa-ti spun drept!
@ broantza – Sa vedem. Deocamdata halesc carti întregi de management, macar sa am o idee cum sa pun problema. Instinctul îl am. Exercitiul îmi lipseste. O luam încet, ca Parisul nu s-a cladit într-o zi.
@ Abaddon – Daca-ti spun ca e o firma numai de francezi (din aia din Franta), chebeci si anglofoni în care nu lucreaza decît un alt român venit aici de 36 de ani si casatorit cu o frantuzoaica, ce-ai sa zici? Ca o sa am viata grea, desigur! Pai lasa, ca vad eu.
@ Cora_ – Interesant, mersi de link. Stiu ca Ecole Polytechnique se pregateste cu un MBA de seara special conceput pt ingineri. O sa ma interesez, sa vad ce si cum.
@ lightplay – deocamdata, calatoriile nu sînt o prioritate. Poate mai încolo, dupa ce decroshez postul de director plin
Compania e secreta, pt ca eu fac diferenta între blog si viata reala. Imaginea si activitatea mea de zi cu zi, nu au absolut nici o legatura cu acest blog pe care ma distrez. Nu folosesc blogul la ”branding personal”. Brandingul mi-l fac prin nume si activitate, nu prin blog.
Meh…hai ca o sa ma gandesc sa scriu ceva despre ce trebuie si ce nu trebuie spus într-un interviu. Desi mi-e teama ca iar vin comentatorii lui peste congelat si zic ca dau sfaturi despre cum sa faci una sau alta. Unii nu-si pun problema ca poate eu chiar stiu cum sa faci una sau alta si nu se oboseasc sa citeasca impresiile respective înainte de a da cu bâta.
Oricum, mi-am luat o saptamana libera ca sa ma odihnesc înainte de noul job. Vacanta inter-joburi începe pe 6 noiembrie. Daca n-am timp pâna atunci sa scriu (sînt foarte ocupat zilele astea, e treaba ca la balamuc pe noua autoruta 30 si aia lucreaza cu picioarele, exact ca în Romania) o sa scriu dupa.
A da! Ïn noua pozitie, pe lânga multe altele, tot pe noua autoruta 30 o sa am treaba. Ca acolo e banul zilele astea!