Sa zicem ca ai doua optiuni: optiunea A si optiunea B. Dupa o analiza temeinica, alegi optiunea A. OK? Acum fii atent la mine, spune amicul meu, un manager experiementat la Telus în Toronto, tragând adânc din tigara. Odata aleasa optiunea A, vreau sa ucizi cu sânge rece optiunea B. Vreau s-o calci în picioare, s-o omori cu pietre, s-o lapidezi în piata publica. Si chiar daca vreodata dai gres cu optiunea A, niciodata sa nu te întorci la optiunea B. Niciodata! Optiunea B trebuie facuta mici farâme, atat de fine încât sa nu ai cum sa o mai folosesti vreodata. Si aceasta strategie trebuie aplicata în toate situatiile din viata ta. Daca vrei sa-ti pastrezi sanatatea mintala, bineînteles, încheie el cu ochii dupa tipa care tocmai ne depasea.
Îl ascult si-mi dau seama ca e ””story of my life””. Niciodata nu am omorât optiunea B. Chiar si când am dat-o la o parte, optiunea B a existat mereu si a amenintat continuu reusita optiunii A. Am fost mereu împartit între cele doua optiuni, chiar si cînd hotarârea era luata. Toata viata. Iar acest lucru, a dus la nehotârâre, la afectarea rezultatului final.
Optiunea B trebuie omorâta cu sânge rece! Optiunii B, trebuie sa i se traga un glont în ceafa, pentru a nu pune în pericol optiunea A.
Poate unii cred ca vorbesc despre femei. Sau despre emigrare. Sau despre politica. De fapt vorbesc despre viata. Uite, cazul meu: cînd m-am mutat acum un an si ceva de la fosta companie la actuala, am zis sa fiu gentleman si sa anunt înainte sa-mi dau demisia. Desi aveam optiunea A în fata din prea multa corectitudine si slabiciune se nascu optiunea B. Compania respectiva a contra-ofertat. Si dintr-o data am fost împartit. Sa plec, sa nu plec! Gresit. Optiunea B era bine sanatoasa.
Acum o saptamana, mi-am dat demisia sec, fara sa dau explicatii. Urmeaza sa ma mut la alta companie. Deci am ucis optiunea B. Sau asa credeam. Uitasem ca exista asa numitul ””interviu de plecare””. La care a trebuit sa explic de ce plec. Dupa care actuala firma, care ca si fosta nu concepe sa piarda oameni cheie (ce companie normala la cap accepta?), a contra-ofertat. Faza la care nu ma asteptam de nici o culoare. Pt mine era clar: mi-am dat demisia? Pai am plecat. Apartin altei firme. Gata! Punct.
Ei bine, se pare ca nu e gata pana nu e gata. Long story, short, am pe masa o oferta care bate conditiile ofertei pe care am acceptat-o la noua firma. Ce s-o dau dupa deget, e mult mai buna. Si dintr-o data, optiunea B a înviat si tzopaie p-acilea. Pai sa nu-i tragi un sut la gioale?
Cred ca data viitoare cînd demisionez, o fac cu preaviz de doua saptamani pe care mi le si iau concediu. Dupa care plec în vacanta în satul bunica-mii din Romania, unde nu merge internetul, posta sau telefonul.
Cum spuneam, story of my life!
urasc situatiile de genul asta… si de cateva ori mi s-au intamplat si mie. dar eu sunt intr-atat de incapatanata incat prefer sa consider ca optiunea B poa” sa fi cat vrea ea de vie, ca tot optiunea A, adica aia luata de mine, a fost, este si va fi cea mai buna. si cand imi iese faza asta (ca deh, mai dau si eu gres, ce naiba), am o liniste sufleteasca mai ceva ca a unui calugar pe muntele Athos. regretele sunt tardive si inutile. dixit!
Am mers si eu pe optiunea B si am constatat ca fac acelasi bullshit doar ca pe mai multi bani…
Presupun ca oferta “mult mai buna” se refera la material. Dar gandeste-te ca diferentei de bani trebuie sa ii aplici un 60% impozit(cam atat cred ca platesti la pozitia aia
). Odata aplicati cei 60%, e inca tentanta?? Daca da, treci la faza 2, gandeste-te la ce trebuie sa faci in cele 2 companii si ce ti-ar placea cel mai mult sa faci. Care din cele doua iti ofera posibilitatea de a-ti incerca puterile intr-un domeniu nou, care iti place? In inginerie stralucesti, dar daca vei continua sa faci acelasi lucru alti 10,15 ani, unde te poti afla, ipotetic, peste 15 ani??
my2 cents…
in economics, asta se cheama ca esti indiferent intre 2 optiuni – ambele te fac la fel de fericit. (utility theory)
solutie neortodoxa – da cu banul. daca inainte sa dai cu banul te gandesti – “sper sa iasa varianta X”, atunci nu mai trebuie sa dai cu banul.
daca totusi dai cu banul, si iese varianta A (de exemplu), si ai o umbra de regret ca nu a iesit varianta B, inseamna ca ai o preferinta mai puternica pentru varianta B, si o alegi pe aia.
sau, pui ambele variante intr-o caciula, si o rogi pe fiica ta (sau nevasta) sa extraga una dintre ele. si, dupa cum zice tata, varianta pe care o alege ea e aia pe care ti-a dat-o Dumnezeu.
personal, faptul ca n-ar trebui sa schimb colectivul de oameni cu care lucrez ar cantari mult in alegere – am probleme cu adaptarea la un nou mediu, si daca pot sa evit un astfel de stres, as fi fericita. (nu stiu care e diferenta de bani intre oferte – mai mult de o anumita suma, as accepta stresul de adaptare la un nou loc de munca). dar daca tu nu ai problema asta, esti mai fericit decat mine
varianta C – spune-le noilor angajatori de contra-oferta. nu e politicos, pentru ca deja ai acceptat oferta lor, dar o sa rezolve ei problema pentru tine – fie spun nu, fie iti ofera mai multi bani.
asta e una din situatiile in care imi doresc sa am un ”undo button” in real life.
si da, sunt de acord cu prietenul tau – odata ce am ales un drum (A sau B), nu ma mai uit inapoi, nu am regrete, nu ma intreb – ce-ar fi fost daca… am facut cea mai buna alegere la momentul respectiv, cu informatiile pe care le-am avut in acel moment.
@Cora – Presupui gresit, ca multi romani de altfel. It”s not about money. Pentru mine, salariul nu-i negociabil. Imi cunosc valoarea si nu ies niciodata din grila mea proprie. De altfel multe companii mi-au confirmat ca atunci cind pronunt o cifra, ea este reflectata perfect de CV, experienta si recomandari.
Deci nu-i banul cel care decide! Ci ce anume vreau de la cariera mea. Si aici stiu exact ce vreau. Si stiu spre ce ma indrept. Stiu si in ce punct ma aflu spre acel scop. Am comunicat toate astea ambelor companii. Si actuala si viitoarea. Faptul ca am doua oferte clare, arata ca sint de acord cu propria mea evaluare a valorii personale.
Eu stiu ce voi alege. Voi alege perspectiva mai buna pentru viitorul meu. Nu-mi bazez alegerile doar pe prezent, ci le evaluez prin prisma oportunitatilor care mi se pot deschide la un moment dat.
Felicitari pentru articol!
Este de departe cel mai bun pe care l-am citit in ultimul timp.
Sau sunt mai sensibil la astfel de subiecte?
Ei bine, nu prea conteaza… respectele mele stimabile!
Laura, varianta C este periculoasa si nu te-as sfatui sa apelezi vreodata la ea. Comunicarea contra-ofertei firmei A catre firma B dupa ce ai acceptat oferta firmei B, transmite urmatorul mesaj: aia imi dau mai mult. Licitati?
Daca firma B refuza dar totusi tu mergi la ei, e ca si cum le-ai spune ca vei munci 80% din potentialul tau pt ca nu au percutat aceeasi suma. Fail! Firma B te va pune pe liber, pentru ca e mai singur sa nu consume o investitie intr-un om despre care stie ca va fi nemultumit. Eu asa as face!
Daca firma B accepta totusi si tu mergi la ei, se cheama santaj. Fail! Firma B te va pune pe liber la prima ocazie, pt ca un santajist va ramane intotdeauna un santajist. Eu asa as face!
Daca firma B refuza si tu ramai la firma A esti in pericol. Sentimentele nu-si au locul in afaceri. Firma A te va pune la randul ei pe liber, odata status-quo schimbat (cind trece nevoia de a te avea).
Cel mai corect este cum joc eu: am oferta de la firma B pe care am acceptat-o fara sa negociez nimic cu firma A. Deci apartin firmei B. Daca firma A ma vrea, este obligata sa actioneze ca si cum apartin deja firmei B. Interpretarea de santaj este exclusa. Mai mult, nu am de gand sa transmit contraoferta firmei B.
Daca decid sa raman la firma A, companiile se vor intelege intre ele. N-as fi primul care se razgandeste dupa ce a semnat un contract. Firma A plateste toate cheltuielile firmei B, legate de pierderea unui angajat (comisionul head-hunterului, etc) si multa sanatate.
Stash, categoric varianta C e periculoasa. (am scris ca e nepoliticos, pentru ca n-am vrut sa folosesc cuvinte mai tari – ca de fapt transmiti ambelor firme semnalul ca esti ”scheming jerk”). si alta implicatie – pui raspunderea alegerii pe seama angajatorilor – cu alte cuvinte, nu iei tu decizia, o iau ei pentru tine. si asta iarasi nu e bine.
(da, nu trebuia sa aduc in discutie varianta C – am facut-o ca sa arat ca se poate si mai rau – mai mult de 2 variante)
in domeniul meu, daca spui da la un job offer, nu mai poti da inapoi, oricate zeci de oferte ai avea dupa aia. pentru ca domeniul e destul de restrans, toata lumea cunoaste pe toata lumea, si iti cam distrugi reputatia. la sfarsitul contractului, da, esti liber sa accepti orice alta oferta. cu mentiunea, iarasi, ca trebuie sa iti termini contractul. si chiar un acord verbal, la telefon, este legally binding. banuiesc ca si in domeniul tau e cam la fel.
nu ai precizat in articol, asa ca raspunsul meu a pornit de la premiza ca posibilitatile de avansare in cariera sunt la fel in ambele firme (la asta se referea partea cu ”ambele optiuni te fac la fel de fericit”). si de-aia nu am mentionat nimic in legatura cu asta. si cariera e cea mai importanta, pe termen lung.
iarasi, din ce spui, ambele variante sunt mai bune decat ce aveai acum o luna. asa ca orice ai alege, e un pas inainte. si dilema acum e cat de mare sa fie pasul…
parca Kierkegaard spunea – ”life must be lived forwards, but it can only be understood backwards.”
multa bafta.
domnu stash,
visul vietii mele e ca sa mor in vacanta pe un cruiser unde sa-mi incep dimineata cu un cuba libre si sa termin seara cu un chateau margaux.
da-o naibii de cariera ca nu inseamna nimic, alege locul care te-apropie de visul vietii tale.
@Stash: “Eu stiu ce voi alege”- pai asta inseamna ca ai aplicat deja sfatul prietenului si optiunea B din postul tau tzopaia doar de dragul literaturii.
Off topic, Montrealezi, mergeti la votare astazi?
Cora_ – din nou: nu fi asa sigura.
Lektore – ca sa ma apropii de visul vietii mele, ar trebui sa ma fac pescar in Barbados sau scufundac in Tahiti.
Si…? Ce te impiedica?
E cam tarziu comment-ul meu la postul asta, dar deh, ma bag si eu in seama pe aici, din moment ce astazi (record!) am comentat de 2 ori deja la posturile tale. Am urmarit de ceva vreme blog-ul tau dar niciodata nu mi-a dat prin gad sa comentez…acum insa am gasit topic-ul asta si imi aduc aminte cum am fost eu in situatia asta, de cateva ori in viata.
E o loterie, in final, nu ai de unde sa stii cum e mai bine, cu A sau cu B decat daca incerci..si guess what, cand stii cum e , e deja prea tarziu ! Ideea cu banul nu-iasa de proasta si am facut-o de tzz-spe ori in viata…dar iti lasa asa un gust, ca de un amor neterminat la vreme…
Interesant este ca acum privesc lucrurile din partea cealalta a baricadei, in sensul ca eu sunt ala care se straduie sa opreasca oamenii care erau in A sa se duca in B. Vazut de aici, e un lucru absolut firesc sa tii oamenii in A, dar daca totusi si totusi ei vor sa plece in B, asta este ! In definitiv nimeni si nimic nu este de neinlocuit. E bine de stiut….
Quebecosule, am trecut de mult de faza cind ma atrageau banii. La nivelul asta diferenta e de citeva mii acolo brut, max 300 pe luna cash. Eu aleg functie de cum zice Lektor mai sus. Care job ma va face fericit? P-ala il iau.