Capcaunul
Mai acum ceva vreme am facut un audit pentru o companie. Adica firma la care lucrez era consultantul companiei respective iar eu am trecut pe la birourile lor sa le iau la puricat niste acte legate de procesul de constructie prin prisma unor reglementari legale. C-asa-i p-aici, inginerul trebuie sa se priceapa la de toate. Inclusiv la chestii legale si raspundere profesionala în fata legii.
Tipa care se ocupa cu actele astea era o românca de vreo 50 de ani venita de un an jumatate. Acuma, cei care ma cunosc personal, stiu ca sînt un barbat impunator. Si ca zâmbesc foarte rar. Dar nu mi-am imaginat niciodata ca as inspira frica. Cam ca frica pe care o inspirau altadata baietii aia cu ochi albastri de la militia economica cînd îl luau pe unul la întrebari cu legea 18 în brate.
Ei bine, femeia asta tremura ca varga. Degeaba încercam eu sa-i explic ca-s angajat de firma ei si ca nu-s trimis în inspectie de vreo institutie a statului canadian. Nimic! Mi-a adus o cafea si mi-a varsat-o tremurând, pe masa. Dupa care, cu ochii în lacrimi, mi-a spus ca-i foarte emotiva si a fugit în biroul de alaturi sa aduca niste servetele. Foarte contrariat si cu sprînceana stânga ridicata mult mai sus decît de obicei, am sters totul si am început sa ma uit prin dosare, punând cîte o întrebare punctual. Dupa vreo cinci minute am observat ca femeia statea în picioare, fara sa îndrazneasca sa se aseze.
Daca situatia n-ar fi fost de-a dreptul idioata, as fi pufnit în râs. M-am ridicat si i-am tras un scaun, rugând-o sa se aseze. Vorbeam cu ea în româna, cu cel mai linistit si calm ton din lume, cu care vorbesc de obicei cu niste nebuni periculosi care ma întreaba daca nu le-am vazut cumva nava lor extraterestra. Mi-era frica sa cada jos sau sa aiba vreun atac de panica. La un moment dat cînd am întrebat-o de niste permise de constructie a început sa plânga, frate! Foarte ferm am cerut sa vina si sefa ei sa ne asiste pentru ca va spun sincer, situatia devenise inconfortabila pentru mine.
Ïmi era mila de ea, dar eu chiar aveam treaba acolo si atitudinea ei ma incomoda teribil. Si ma simteam si prost pt ca era românca si nu stiam cum s-o mai iau cu binisorul si s-o linistesc. Am ajuns sa-i povestesc amintiri din Romania numai ca sa vada ca nu sînt un capcaun venit sa-i ia primul nascut. Si nu întelegeam ce se întampla, mai ales ca nu eram în inspectie iar jobul ei nu era în pericol.
Cînd am terminat totul, am cerut sefei ei sa numeasca o alta persoana de contact care sa ma asiste, pt ca a doua oara nu mai pot sa trec prin asa ceva. A fost cea mai bizara experienta din viata mea.
Daca v-a placut acest articol, va invit sa lasati un comentariu sau sa va abonati la acest blog si sa primiti viitoarele articole direct in RSS readerul dvs.
Daca nu dispuneti de un RSS reader, va puteti abona prin e-mail iar astfel veti primi ultimele articole de pe blog in fiecare dimineata: click aici pentru abonament.
Si tata zice ca-i baiat de treaba. Da” cand se uita la tine, iti cam ingheata sangele in vene
))) … daca nu-l cunosti bine 
Cand doamna va afla ca ati solicitat sa nu mai fie ea persoana de contact va deveni paranoica, o sa astepte scrisoarea de concediere in orice moment.
))