Acum vreo luna am primit o invitatie la L’Oreal Private Sale Event care se organizeaza de doua ori pe an în Montreal. Am vrut s-o arunc la cos, pentru ca legatura dintre mine si L’Oreal este cel mult gura senzuala a Penelopei Cruz de pe ecranul televizorului. Dar pentru ca nu puteam lua singur asa decizie importanta, am pus mâna pe telefon si am întrebat-o pe sotie: ‘’Scumpi, am o invitatie la evenimentul ala pentru care toate prietenele tale ar face moarte de om, ca sa participe! Pot s-o arunc la cos?’’ Raspunsul a fost pe masura: ‘’Sa stii ca ti-am facut deja bagajele, poti sa dormi pe la amicii tai daca nu vii cu ea în dinti acasa!’’
Si am venit. Pentru ca mie nu-mi place sa deranjez oamenii cumsecade la ore tarzii din noapte.
Azi a fost evenimentul cu pricina. Abia ajuns de la birou, numa’ ce am apucat sa manânc iute ceva si tusti în masina, directia L’Oreal. Ca sa întelegeti de ce e asa important pentru o femeie, dat-mi voie sa va desenez o schita: imaginati-va un depozit imens, ornat ca un soi de magazin de parfumuri-cosmetice, în care toate produsele sînt vândute la preturi de pâna la 95% mai mici. Ïn speta, daca un ruj Volupté de la Yves Saint-Laurent costa în târg 35 de dolari, acilea îl iei cu doi dolari. Acelasi ruj, aceeasi marca. Daca la Sears gasesti Princess by Vera Wang cu 75 dolari, acilea costa 5 dolari. Si asa mai departe. Toate marcile din lume, sub un acoperis: Armani, L’Oreal, Maybeline, Matrix, Garnier, YSL, Ralph Laurent, Coco Chanel, etc. Tot ce vrea sufletul tau de cadâna, la preturi derizorii. Cu provenienta atestata.
Acum trebuie sa va marturisesc ca e bataie si omor pe invitatiile astea. Se dau maxim 30 de bucati într-o firma si se obtin numai cu relatii. Desi sînt gratuite, unii le vând pe bani buni. La intrarea în hangarul unde se întampla vânzarea, stau niste baieti cât dulapul care controleaza ca toata lumea sa fie în regula cu invitatiile. N-ai invitatie, nu intri. Ïnauntru, sute de femei plecate dupa Prada: sampoane si vopseluri de par, rujuri si creme, parfumuri si mascara înghesuite toate în cosuri. Limita de achizitie este de 700 de dolari. Cînd am auzit prima data acest lucru, m-a busit râsul. Cine naiba cumpara de 700 de dolari, cînd un sampon mai jmec costa 2.25 CAD?
Ei bine, ele cumpara. Femeile! Motiv pentru care m-am simtit obligat sa încerc sa-i limitez suma sotiei la 150 de dolari. Sa va mai spun ca a cumparat de 250 fara macar sa ma ia în seama? Nu va mai spun. Deci am venit acasa cu zece sampoane revitalizante de la cinci companii diferite, cu trei lotiuni de dupa barbierit (Polo, Givenchy si Notorius by Ralph Laurent), cu cinspe creme despre care habar n-am la ce ajuta, sapte rujuri, opt rimele, patru vopsele de par, cinci parfumuri, 20 de sapunuri, nu’s ce crema de noapte si alta de anti-frig, masca de zi si masca de noapte si înca vreo zece tuburi cu substante pe care mi-e frica sa le deschid. Greutate totala vreo 25 de kg.
Iar eu, dupa ce m-am frecat de un milion de femei care încercau toate parfumurile care s-au inventat în lumea asta, miros mai ceva ca o parfumerie în care s-au varsat toate sticlutele. Dovada cea mai clara e ca Betty, catelul meu, stranuta de câte ori vine lânga mine si deranjata, pleaca.
V-am spus ca nevasta-mea si-a facut deja planurile de cumparaturi pentru L’Oreal Private Sale Event din primavara? Nu v-am spus? Mai bine nici nu va mai spun. Poate uita si scap!
Haha, delicios!!
N-ai tu norocul asta, Stash
))))
Pai daca te mananca limba…tine-ti gura data viitoare. Sau poti pune problema altfel:
“Draga te-ar interesa daca as face rost de invitatie…bineinteles cu niste eforturi supra-omenesti, imi ramai datoare toata viata…bla-bla…”
(Comentariu secret, nerecomandat doamnelor!)
Ma faci sa rad, 700 de dolari, mult? Hai sa va spun ce-am patit eu anul trecut la Marshall”s in Washington, chiar gard in gard cu Pentagonul.
Marshall”s e un magazin de tzoale, ca un fel de hipermarket, dar are numai lucruri de firma, de la sosete si bikini pana la geamantane si cearceafuri sau fetze de perna.
Smecheria e ca toate sunt la niste preturi incredibile, pentru ca Marshall”s cumpara de la marile firme cu ridicata, sau cu toptanul, adica wholesale, end-of-season stuff.
Exemple: tricouri Ralph Lauren Polo, 15 dolari (cam 70 USD la Sears), camasi Calvin Klein sau Nautica, 10 dolari, tricouri Nike 7 dolari, Levisi cu 5 dolari, Dockers cu 10 dolari si cravate Pierre Cardin din matase naturala cu 6 dolari. Dar exemplele ar putea continua la nesfarsit, intrebati-le pe nevasta-mea si pe fiica-mea.
Evident, la intrarea in magazin, am fost profund contrariat de existenta unor carucioare de tip hipermarket, si m-am gandit, americanii astia, dom”le, nici macar o camasa nu pot sa duca intr-un cos normal in mana, mama lor de obezi lenesi…
Ei bine, 15 minute mai tarziu, alergam la intrare sa iau… trei cosuri pe roate, da, trei. Cate unul pentru fiecare. Cu maxima economie, renuntand la tot felul de articole, ba bagand, ba scotand din cos, fiecare din cele trei cosuri aratau oricum ca un musuroi de termite cand am ajuns la casa. Si, am platit 750 de dolari.
Evident ca, am mai facut vreo cinci excursii la alte Marshall”s de prin zona dupa aia!
nu va mai plangeti, ziceti merci ca aveti sotii cochete carora le pasa de felul in care arata. si, apropo, orice e sub $1,000 e rezonabil
Marshall”s si TJ Maxx si Target in US sunt echivalentul lui Winners de aici, nu stiu daca aveti si in Montreal, stash.
Nimic nu poate fi echivalent cu Marshall”s. Poate inspirat de. Abundenta americana nu are echivalent. Nu spun ca e bine, observ realitatea. Pe de alta parte, as spune, orice e sub 5000 de dolari e rezonabil cand vine vorba de value for money.
Apropo, Lightplay, cand erai mica, tot asa puneai virgula dupa cifra unu cand scriai o mie? Sau e doar o tentativa inconstienta de integrare in civilizatia anglosaxona? Cand am verificat eu ultima oara, la $1,000 se spunea inca in romana o mie de dolari/parai/coco sau 1000$. Pariu pe $1?
exterminatorule, e un soi de tentativa de integrare daca vrei sa ii spui asa, dar nu in civilizatia anglo, ci are legatura directa cu munca mea. La serviciu ma ocup cu sucit si rasucit de numere pe toate partile -analiza statistica a datelor de piata. Numai eu stiu cat m-am chinuit sa nu uit virgulele alea acum cativa ani cand am inceput sa lucrez. Acum le pun fara sa-mi dau seama.
Winners sint si in Mtl. Nu-s chiar fan.
Marshall’’s, uite ca pe asta nu-l stiam, l-am notat… In dec – jan plecam in concediu in state si tre” sa ne facem lista cu “obiectivele turistice”. In primele zile reusim intotdeauna sa ne intelegem, un muzeu, un magazin de haine, un magazin de electronice, o plimbare… dar spre sfarsitul “sejurului” intram in sedinta si incepem sa votam ce taiem de pe lista si ce “vizitam”. Argumentele sunt de multe ori penibile de o parte si de alta si un bun motiv de tachinare pana la urmatorul concediu.
Astept si alte sugestii din partea voastra, lista ramane deschisa. :}
Light play, cand fac asemenea observatii incerc de fapt sa nu uit eu de virgulele astea.
Mai ales ca, lucrand intre vreo 20 de natii, multi sunt confuzati total de felul de scriere al sumelor la anglo saxoni. Dolari sa fie, ca de numarat ii numaram noi!
Hehe !
Si eu am fost la chestia aia de L”Oreal ….si da, ma-am simtit si eu ca un elefant in magazinul de portelanuri. Am facut o fatza de bou, prima data cand am vazut 400.000 de sutiene in cutii …iar femeile… femei , grase si slabe, albe si negre , ma rog de toate neamurile, cum se imbie la masurat si pipait…Dupa vreo jumatate de ora eram in largul meu si am iesit si cu creierul plin de endorfine de la dealurile incredibile pe care le-am facut.
Catzelul …este normal sa stranute, avand in vedere ca el, saracul descendent al lupului, miroase de 400.000 de ori mai fin decat noi, neo-primatele….