Dragă mămico,
Ïntr-o seară cînd a venit taticu acasă, l-am rugat să-mi împrumute niste bani, pe care am de gând să-i înapoiez cînd voi fi mare. Cu acei bani, l-am rugat să-ti faca un cadou frumos din acela care stiu că-ti place tie si să ti-l dea cu ocazia împlinirii a patru luni din ziua cînd m-ai adus pe lume. Cu mâna lui am scris aceste rânduri, ca eu încă nu pot scrie. Poate odată o sa-l ajut si eu să scrie … că doar asa se ajuta oamenii între ei. Eu n-am citit cartea dar promit ca am s-o citesc cînd voi fi mare. Pâna atunci, sa o citesti cu placere, mămico!
Asa i-am scris mamei acum 37 de ani. Cu mâna tatalui meu. Si mi-am tinut promisiunea. Aceea ca voi citi cartea, cînd voi fi mare. Ïntre timp, tatal meu a îmbatranit iar eu nu sînt lânga el ca sa-l ajut sa scrie asa cum m-a ajutat el, demult.
Ïn fiecare an de ziua mea ma gândesc la parintii mei. Care sînt niste oameni extraordinari! Iar amintirile de genul acesta si viata pe care mi-au oferit-o sînt cel mai frumos cadou pe care mi l-au putut face.
Hey Stash, prietene !
Stii ca ai un dar la a smulge lacrimi ?….
Esti fericit ca , asa batran cum e, inca mai ai cui sa-i spui Tata….la prezent….
Iti multumesc pentru pledoaria asta de raporturi intre generatii….
Bre, sa stii ca nu dau batiste de hârtie pe gratis pe blogul asta. Sînt scumpe, de cînd cu gripa asta.
Da, sînt unul din fericitii caruia îi traiesc ambii parinti. Dar au si ei o vârta si în Romania lui Base si compania, un an de viata se contabilizeaza dublu. Mergem înainte, ce sa facem?
Vreau si eu un servetel… Eu pastrez in bucatarie, intr-o veche carte de bucate, cateva foi dintr-un caiet vechi, pline de unsoare, cu retetele scrise de mana tatei, retete pe care obisnuia sa ni le prepare, mie si mamei. De cand el nu mai e, nu am mai mancat dulceata de nuci verzi cu bucati de miez si felii intregi de lamaie… de fapt nu voi mai manca niciodata dulceata de nuci verzi, sa nu stric gustul celei din urma…
La multi ani Stash !
Sa fii sanatos si fericit impreuna cu ai tai !
You hit a soft spot my friend! (nu stiu de ce am scris asta in engleza… probabil pentru barbati e mai greu cu sentimentele). La multi ani!
Cartea e Pan Wolodjowski, de Sienkiewicz. Ce vremuri! Cine mai citeste in ziua de azi autori polonezi, fie ei si castigatori de Nobel pentru literatura…
Pe de alta parte, asta explica “misterul” in ochii occidentului. Romanii astia, de pe marginea prapastiei, au reusit sa treaca prin urgia comunista vreme de 45 de ani, cu tot mai putina mancare, caldura, speranta, dar cu o foame constanta de lectura. Unii spuneau inainte de decembrie 89 ca daca ar fi mai multa mancare si caldura, ar fi suportabil chiar si Ceausescu. Eu le raspundeam intotdeauna ca as prefera mai multe carti si filme. Dar, in timp ce mai multa haleala nu ar fi fost o idee rea pentru comunisti ca sa ne tina in liniste, mai multa carte era prea periculos. Se destepta lumea.
La multi ani! Sa-ti dea Dumnezeu numai cat poti duce si toate sa fie ca un fulg
Raluca
P.S. Pe cand o sa fi si tu indrumator?
Bai Stash, cand am zis ca ai avut o copilarie fericita, ai tacut chitic.
Nu o sa uit niciodata cu l-ai privit in ochi pe primul tau sef, acolo pe santier, asa cum te-a invatat tatal tau. Eu nici acum nu pot privi oamenii in ochi, desi fac eforturi.
Sa ai o zi frumoasa, asa cum ti-o doresti tu.
Maria
Ce ginduri frumoase au copii inainte de a intra in tavalugul vietii! Cred totusi ca te gindesti mai des la parinti si nu-ti vine tocmai usor sa-i stii acolo unde timpul face riduri mai adinci decit in chip normal.
Sa aveti parte de liniste si sanatate… si cit mai multe lecturi placute!
Multumesc tuturor pentru urari!
La multi ani!