Fericirea
O sa preiau din zbor o idee misto lansata de Scott Adams pe blogul lui si o sa va pun o întrebare similara: ce obiect pe care il detineti, va multumeste cel mai mult? Nu ma refer doar la dependenta de el ci si la placerea si nerabdarea de a-l folosi. La faptul ca daca l-ati pierde, daca s-ar strica, ati fi mai putin fericiti. Poate fi orice, de la un soft de calculator, la un ciocan de tâmplarie sau masina personala.
În cazul meu sînt doua obiecte.
Primul este iPod-ul meu 2G care a devenit cel mai bun prieten al meu. Nu doar ca ascult muzica, podcasturi sau vad filme pe el. Dar urmaresc bursa, vremea, îl programez sa ma anunte despre o anumita emisiune TV, citesc stirile, joc jocuri, ma informez despre filmele care ruleaza la cinematograful de lânga mine, vad filmul pe care l-am facut acum patru ani de Craciun acasa în Romania, rulez fotografii, îmi gerez contul de LinkedIn, mailul personal si ala profesional, îl cuplez la TV si vad filme închiriate pe ecranul mare, citesc PDF-uri, e-books, simulez scenarii financiare gen împrumuturi, dobânzi, investitii, cumpar de pe Amazon, ma cuplez la YM, ascult radio online, citesc Wikipedia, vorbesc cu prieteni din cealalta parte a continentului prin Skype si multe, foarte multe altele.
Sînt atât de dependent de iPodul meu încît daca mîine mi s-ar strica sau l-as pierde, m-as înfiinta în primul magazin de electronice sau Apple Store si mi-as cumpara altul, fara sa stau pe gânduri. Din punctul meu de vedere, iPod Touch/iPhone este cel mai misto gadget care a fost inventat în ultimii 10 ani.
Al doilea obiect care ma face fericit este cafetiera mea Cuisinart. Pe numele ei întreg Fully Automatic Burr Grind & Thermal 12 Cup Cuisinart Coffemaker. Am cumparat-o de la Air Miles, platind pe ea 1800 de mile aeriene strânse timp de trei ani pe cardul meu de Air Miles. Unii ar spune ca am luat-o gratuit, dar cei care folosesc Air Miles stiu ca nu-i chiar gratis. Am vazut-o la Sears pretuita la 240 de dolari cu tot cu taxe. Cafetiera asta este obiectul care-mi face diminetile fericite. Programabila, e capabila sa macine boabele proaspete de cafea din rezervorul conceput special pentru asta exact înainte sa faca una din cele mai bune cafele ever. Poate fi fixata sa produca diverse retete, cu aroma mai puternica sau mai stearsa, cu zat sau fara zat. Cafeaua curge într-o carafa-thermos de otel inox care mentine cafeaua fierbinte pâna la 6 ore. Nu ma încânta atât tehnologia din spatele cafetierei, care e obisnuita, cît faptul ca macina si face cafeaua în acelasi timp, oferind o aroma deosebita cafelei. Dimineata, aroma de cafea se împrastie în toata casa, ajungând pâna în dormitorul meu de la etaj. Adaugând spuma facuta într-un minut cu un mini-mixer într-o cana obisnuita rezulta una din cele mai misto experiente papilo-gustative ever.
Pe voi ce obiect va face fericiti?
Pe aceeasi tema
Daca v-a placut acest articol, va invit sa lasati un comentariu sau sa va abonati la acest blog si sa primiti viitoarele articole direct in RSS readerul dvs.
Daca nu dispuneti de un RSS reader, va puteti abona prin e-mail iar astfel veti primi ultimele articole de pe blog in fiecare dimineata: click aici pentru abonament.
Loading ...
aparatul foto
masina de espresso (cred ca e o marca d””acolo de la voi din quebec, breville - edit: m-am inselat, cica e australiana) - sunt dependenta de cafea si iubesc aparatul asta, imi face diminetile de weekend f placute. nu sunt dependenta neaparat de brandul respectiv si probabil o sa imi iau ceva mai bun cand am buget pentru, dar ce stiu e ca in casa la mine va exista intotdeauna o masina pt. facut espresso.
si, intr-o nota mai “blonda” am o perie de par speciala care imi face parul mai drept (al meu e frizzy si un pic ondulat). ma ingrozesc ca nu am decat una si cand o sa se uzeze n-o sa mai gasesc alta la fel, mi-au trebuit ani de zile sa o gasesc, nu stiu de ce nu am luat mai multe.
ps. i hate my crackberry
Telecomanda de la televizor !
Cred ca fericirea e o notiune mai complexa decat satisfactia oferita de obiecte. Dar, la obiecte, pe locul I e Coltul meu Peace Maker.
cartile mele…
bicicleta mea Marin Bobcat Trail!
daca iphone-ul meu 3gs mi-ar permite sa-i fac pairing cu un BT portable keyboard fara jailbreak, as zice si eu iphone. dar nu se poate, si pana ma-nvrednicesc sa-l sparg, sunt condamnat la tastatura care-i singurul lucru ce-l opreste sa-mi inlocuiasca total laptopul..
in alta ordine de idei, lucrez la o leapsa si sper s-o iei, cand o termin (azi).
Ca sa enumar doar doua: colectia mea de vase ceramice italienesti si scandinave pe care mi-e si teama sa le sterg de praf, ca sa nu le sparg si caiacul, sursa mea de echilibru din timpul verii. Atat de tare imi place caiacul, ca toata vara m-am trezit cu o ora mai devreme, am inceput serviciul devreme pentru a avea apoi seara placerea de a ma relaxa cat mai mult. Si nu sunt singura, catelusa mea adora sporturile nautice.
Abaddon, ce e pentru tine fericirea?
@Zalmoxis - sper sa nu te superi dar nu prea ma bag la lepse. Mai ales la alea asa laborioase ca cea pe care o propui tu. Timpul nu-mi permite, sorry! Dar am citit-o si mi se pare interesanta.
@Abaddon - Coltul tau e chiar Colt? Adica pistol?
@Broantza - Detalii vrem! Ce carti?
@Lightplay - espresso suna bine dar n-as putea bea in fiecare zi.
@stash: o sa radeti de mine, si-o sa ziceti ca m-am zaharisit.
vorba aia, eu, persoana serioasa, cu masterat in toata regula, citesc literatura fantastica pentru tineret: eragon, trilogia bartimaeus, tunele, inkheart si alte asemenea. m-am apucat dintr-o toana, incercam sa vad daca inkheart nu e prea avansata pentru fii-mea de 10 ani, si m-am trezit ca in fiecare luna am ajuns sa dau o comanda de cam 100 de dolari la amazon. 
am adunat o mica colectie acum, si ca in cazul tuturor cartilor pe care le-am avut de-a lungul timpului, as dormi cu ele (toate) sub perna. chiar asa, ma intreb de ce oare andix nu e de acord cu asta. hmmm…
@Cora
Eh, discutia despre fericire ar necesita un blog separat vreme de 50 de ani. Dar, cred ca as putea sa ma hazardez sa spun ca fericirea e mai mult un obiectiv in permanenta transformare decat ceva la care ajungi si gata. Hai, cu riscul sa fiu poetic, ca tot vine Craciunul, cel mai frumos anotimp al anului, as spune asa, ca definitie marinareasca: Fericirea e ca linia orizontului — te indrepti mereu spre ea dar n-o atingi niciodata. Nota bene: cel mai rau e cand realizezi retroactiv ca ai fost fericit, dar nu ti-ai dat seama.
Desigur, aici exista si variante ideologice de fericire: de exemplu, parintii fondatori ai Statelor Unite, acei baieti cu minti scaparatoare care au prins si un context istoric unic, au avut grija sa stipuleze in constitutia americana ca obiectiv “the pursuit of happiness”. Adica, pana si ei recunosteau ca, cel mult, poti cauta fericirea aprioric. Cand si daca o gasesti, e treaba fiecaruia.
Iar, cealalta varianta de fericire ideologica este, desigur, dupa tov. Ion Iliescu, “Fericirea de a studia in URSS”.
@Stash
Nu, bade, nu e pistol adevarat.
E noua mea surubelnita-masina de gaurit Black & Decker cu acumulator, cu care strang suruburi si holz-suruburi intr-o veselie. Stai sa vezi, cand oi trece la gaurit!
Ce-mi vine in minte acum pe subiect e masina mea de facut paine Panasonic nu-stiu-cat, pe care mai nou am invatat-o sa faca si cozonaci dupa reteta adaptata de mine cu ajutorul matematicii(!). Masina asta e o provocare continua, poate face multe, da”” tre sa stii sa-i ceri. Am facut in ea mere coapte cu miere si scortisoara, dar si rulada de carne… na, pentru o impatimita a gatitului si o gurmanda ca mine, e un obiect de vis. Poate intr-o zi cineva va avea timp sa proiecteze o masina de facut paine care sa se conecteze si la internet, sa citesc bloguri si din astea :)) .
Masinuta mea de paine coace o paine frantuzeasca pe zi in general, o programez seara si dimineata ne trezim in miros pe paine proaspata. Daca o fac dupamasa, cand e gata, navalim pe ea si jumatate dispare in gurile noastre lacome (are cam 700gr) goala goluta, atat e de buna.
Dar daca s-ar strica, desi nu m-as simti mai putin fericita, m-as grabi sa o repar sau sa o inlocuiesc. Cochetez cu ideea de a mai achizitiona un exemplar… in timp ce una face paine, cealalta sa faca cozonac, sau pizza, sau mere coapte… asta ca dovada ca omului niciodata nu-i ajunge ce are!
Avand in vedere ca s-a anuntat deja un biciclist, ma incumet si eu sa declar ca si eu sunt in cea mai buna relatie cu “calul balan” adica mtb-ul personal. Nu e cea mai cea dar imi ajunge. Second object ar fi undita personala. Si cand le iau pe amandoua la plimbare fac chef de chef ca si Nica a lui Stefan a Petrii calare pe porcul de Craciun. (Amintiri din copilarie de Ion Creanga)
Abaddon, nu numai americanii s-au gandit la fericire, romanii au avut-o ca laitmotiv in 45 de ani de comunism… doar ca fericirea aia era “obligatorie”.
Dr. John, ma inscriu si eu la bicicleta, vara trecuta mi-am luat una noua, atat imi e de drag de ea, incat nu o las niciodata afara, singura.
PC-ul si un modem conform principiului “the world at your fingertips” :))
Ca software - Opera (pe orice).
Restul sunt accesorii fara de care as putea trai just fine. Parca mai era o intrebare de genul asta din batrani: ce ai lua cu tine in inchisoare sau pe o insula pustie…