Prin iarna lui 1996 construiam un pod, undeva în Moldova si ca orice sef de santier în Romania, aveam foarte mult timp liber, pentru ca muncitorii stiau mai bine ca mine ce aveau de facut. Asa ca ma retrageam în baraca mea de metal neizolata si ma încalzeam la gura sobei care scotea un fum înnecacios, citind din operele nemuritoare ale lui Vladimir Tismaneanu. Pe vremea aia nu stiam ca va ajunge sa-l apere cu pieptu-i de arama pe Matroz, asa ca n-aveam de ce sa-l privesc câs. Iar scrierile lui mi se pareau interesante. Una din frazele care mi-au ramas în minte, venea dintr-o carte care trata ‘’Glastnost si Perestroika’’. Nu-mi amintesc exact citatul, dar ideea era urmatoarea :

‘’Cei care vor profita primii de caderea Statului Sovietic va fi Intelighentia, esalonul doi al Partidului Comunist Sovietic. Acele fete necunoscute marelui public, dar cu relatii întinse în KGB. Ei vor face miliarde de dolari într-un stat slab si fara legi, dominat de coruptie. Dar odata averile facute, vor încerca sa si le consolideze pe cai legale. Abia atunci statul va deveni puternic, cînd acei miliardari se vor uni si vor promova legi care sa le protejeze averile. În acest mod, ei vor deveni cinstiti si averile lor corecte. Iar mostenirea lasata copiilor lor va fi inatacabila pe cai legale’’

Dincolo de sentimentele de oarece dezgust pe care îl am astazi fata de Tismaneanu, fiu de mari comunisti care tine lectii de anti-comunism, trebuie sa recunosc ca omul are viziune si cunoaste. Cartea pe care o citeam, fusese tiparita în 1994 înainte de razboiul de separare al Ceceniei si intr-o perioada în care Federatia Rusa era condusa de Boris Eltin iar oligarhi rusi ca Berezovsky, Hodorkovsky, Smolensky sau Fridman nu aparusera înca.

În anii ce au urmat, citatul asta din cartea lui Tismaneanu mi-a venit în cap în mod repetat de cîte ori am auzit de privatizari frauduloase în Romania si în timpul ultimei campanii electorale cînd Basescu acuza mogulii de toate relele posibile. Caci numai un orb n-ar vedea ca respectivii moguli au ajuns în urmatoarea faza, cea în care încearca sa-si protejeze averile. Ceea ce nu-i neaparat rau, dar este spectaculos. Mai ales prin prisma textelor lui Tismaneanu.

Eu nu sînt prieten cu moguli. Dar am prieteni care sînt milionari. Nu neaparat multi-zeci sau sute milionari, dar nimeni din jurul lor si nici chiar ei însisi nu neaga ca sînt milionari. Spre deosebire de moguli cu care nu am contacte personale ca sa pot sa fac comparatie, am observat la prietenii mei milionari o alta faza, la fel de spectaculoasa ca cea de protejare a averilor prin lege.

A început sa le fie frica de moarte!

Nu râdeti, ca nu-i de râs. Nu pun în discutie modul în care oamenii au facut avere. Unul a facut afaceri cu petrol si a calcat embargoul cu Iugoslavia, altul a manipulat bonuri de compensare si energie – pe vremea PSD-ului s-au facut averi uriase din compensari, mai ales ca toata economia era în blocaj si numai ‘’initiatii’’ stiau si puteau s-o deblocheze, contra unor comisioane fabuloase. Un al treilea a câstigat 5 milioane numai pt ca si-a vândut fabricuta si terenul pe care îl detinea unui lant de mall-uri care a darâmat-o si a trântit acolo unul din cele mai mari complexe comerciale din Moldova.

Pâna prin 2008 la început, toti faceau bani cu doua mâini. Cei care au înflorit pe vremea PSD, au rupt norii pe vremea PNL. Pt ca erau deja în bloc-starturi. La fel ca mogulii lui Basescu, care si-au marit averea de cinci ori în timpul mandatului lui El Capitan. Dar cu niste costuri. Sanatatea! Stressul era atât de mare în mijlocul acestei economii cu picioare de lut, riscul de a fi înghitit de un peste mai mare si de pierdere a averii atât de prezent, încât respectivii s-au ales cu niste boli pe fond nervos. Atacuri de panica, pre-infarct, boli de piele, boli ale aparatului respirator, etc.

N-a murit nici unul, dar am remarcat de prin 2008 încoace ca a început sa le fie frica sa nu cumva sa moara si sa nu poata sa se bucure de banii pe care i-au strâns. Motiv pentru care au lasat-o mai moale cu implicarea în afaceri, au delegat la oameni de încredere – rechini tineri care abia asteapta sa le ia locul – o mare parte din conducerea acestor afaceri si au început sa-si dedice tot mai mult timp lor însisi. S-au abonat la reviste medicale, manânca din ce în ce mai sanatos si chiar au apelat la diete. De cîte ori vorbesc cu ei, sînt ba la Paris, ba la ski în Austria, ba în Thailanda la soare. Iar e-mailurile lor sînt pline de învataminte ‘’safe’’ pentru sanatate. Nu mai beau pâna cad sub masa, nu mai pierd noptile, nu mai manânca ca porcii numai mâncaruri grase. Unul chiar s-a mutat în sudul Frantei de tot si nici macar nu mai face afaceri în Romania. Si-a cumparat o vie mai mica si s-a facut vinicultor si-mi trimite odata pe luna mailuri instructive despre binefacerile vinului rosu, asa cum le-a învatat si el de pe la francezii din zona.

Pur si simplu, unii milionari au început sa aprecieze viata!