Experiment literar

Hai sa facem împreuna un experiment literar!

Ideea e simpla. Sa scriem o nuvela, sau un mini-roman pe acest blog, cu ajutorul cititorilor Cafeinei.

Am scris un capitol, cel de început. Comentariile voastre decid încotro se îndreapta actiunea, cum se creioneaza personajele si subiectele. Puteti sa scrieti chiar voi urmatorul capitol si sa mi-l trimiteti pe mail. Cel mai captivant text va fi plasat în continuarea acestuia, aici de fata.

Sper ca la urma sa avem un roman, o lectura usoara care sa destinda si sa amuze, dar si sa captiveze în acelasi timp. Daca iese cît de cît interesant, o sa-i fac pagina separata, ca sa poata fi citit separat de blog. Nu ma lasati singur sa-l scriu pentru ca o voi lasa balta repede. Din lipsa de timp si de inspiratie. Pentru a evita acest lucru, am nevoie de inputurile voastre. Hai, nu fiti lenesi, stiu ca în fiecare dintre voi zace cîte un scriitor nedescoperit.

Nu uitati ca totul e un joc. Nu trebuie sa ma (va) luati prea în serios. Nu vreau sa scriem chestii adânci, ci un text care sa fie usor si rapid digerabil. A, si înca ceva. La un moment dat voi avea nevoie de un titlu.

Va bagati? Promit ca n-o sa-l public si dupa aia sa fug cu banii.

***
INTRO

Marius Gaman sedea în biroul elegant si auster de la etajul 25 al turnului de birouri si privea cerul de deasupra Bucurestiului. Afundat în scaunul de piele groasa îsi sorbea relaxat cafeaua. În fata lui se întindea o panorama citadina care-ti taia rasuflarea. Fereastra prin care privea era executata dintr-o singura bucata masiva si înlocuia peretele exterior de jur împrejurul biroului. Fusese realizata dupa ultima tehnologie si instalata la dorinta sa expresa.

Turnul de birouri era ultima bijuterie adaugata în portofoliul sau impresionant. Compania lui detinea cinci din cele mai înalte cladiri ale centrulului financiar al Bucurestiului anului 2030 si inca alti zece zgarie-nori pe tot cuprinsul Europei. La acest gand, nu se putu împiedica sa zambeasca satisfacut. Mai bine de trei decenii îsi depasise concurenta mituind oameni politici si din administratia locala, licitand mai sus si platind mai multa publicitate decat oricine. Acum se pregatea sa încheie afacerea vietii lui, cea care avea sa-l transforme într-un mogul al constructiilor internationale. Suvoiul de adrenalina pe care-l simtea alergandu-i prin vene la acest gand îi facea sangele sa clocoteasca.

Lumina blanda a diminetii se juca pe masa de mahon lunga de zece metri si încrustata cu emblema companiei sale: Magna Corp. Încaperea spatioasa îi intimida pe cei cîtiva angajati care aveau acces direct la el. Atmosfera creata înca de la iesirea din liftul personal al presedintelui companiei era coplesitoare. Piesa centrala, cea care atragea ochii asemeni unui magnet de emare putere, era biroul sau masiv de lemn de nuc si cires sculptat manual. Il costase o avere dar nu regreta nici o secunda banii cheltuiti.

Se întoarse agale si admira de la distanta tabloul de pe peretele de vis-a-vis. Îl achizitionase cu o saptamana în urma la o licitatie la Londra în detrimentul unui seic arab. Se potrivea perfect cu cele doua statuete de abanos aflate de-o parte si de alta a biroului. Îi aduceau aminte de afacerile de pe continentul negru, afaceri care îi pompasera zeci de milioane în buzunar. Intr-un colt, un semineu de sticla translucida lasa sa se vada focul arzand din orice unghi ar fi fost privit, inclusiv din afara cladirii. Un buton ascuns cu grija în peretele de sticla deschidea o usa catre terasa si gradina exterioara. Acoperisurile verzi devenisera un standard în constructiile înalte de vreo 25 de ani, însa gradina lui era mai mult decat atat. Maestri japonezi lucrasera ani de zile pentru a realiza arborii care erau plantati peste tot. Adaptarea lor la conditiile climei tropicale de care beneficia Bucurestiul în ultimele decenii cerea o grija a detaliului împinsa la extrem.

La 57 de ani, Marius era ceea ce se putea numi un barbat bine. Înalt, cu un corp suplu si atletic, isi mentinea conditia fizica alergand zilnic pe banda rulanta instalata într-o încapere separata. Ochii lui de un gri metalic, ce lasau uneori impresia ca functioneaza asemeni razelor X, erau temuti de toti angajatii. Trasaturile bine definite ale chipului ascundeau perfectionismul si duritatea cu care reusea sa-si impuna vointa asupra celorlalti si sa-si realizeze proiectele. Îmbracat întotdeauna cu grija, dadea mereu impresia ca abia ajunsese la birou.

În tacerea diminetii, se auzi un piuit si deasupra mesei de mahon aparu holograma Giuliei, secretara sa personala.
‘’Domnule presedinte, Supervizorul Zonei Unite a Bucurestiului, Mircea Sava este în anticamera si roaga sa fie primit.’’

Marius se îmbufna deodata. N-avea chef sa vada nici un membru al Consiliului Metropolitan la ora asta a diminetii. Cotizase la campania lui Sava si îi cumparase voturile Sectorului de Est, aflata sub influenta oamenilor lui Dimitriu, contracandidatul lui Sava. Bineînteles ca nu facuse asta degeaba. Unul din oamenii lui Marius urma sa fie numit la Divizia de Urbanism Metropolitan si sa se ocupe de blocarea tuturor proiectelor concurente lui. Probabil ca Sava vroia sa-i vorbeasca despre noul investitie ce urma sa înlocuiasca vechiul Centru Civic al Bucurestiului cu noile constructii aflate deocamdata pe plansetele arhitectilor.

‘’N-am timp în dimineata asta!’’ se adresa el hologramei. ‘’Fixeaza-i o întalnire pe saptamana viitoare, dupa ce ma întorc de la Boston.‘’ Holograma se înclina usor si disparu. Ramas singur, Marius se îndrepta catre biroul lui. Puse usor palma pe suprafata neteda si acesta se lumina, dezvaluind un ecran tactil de mari dimensiuni. Prima lui miscare fu sa-si verifice corespondenta. Printre zecile de mesaje nedeschise, unul singur îi atrase imediat atentia. Îl trase în fata sa si lasandu-se pe spatarul scaunului, îl privi fara sa-l deschida. Desi numele expeditorului îi suna foarte familiar, nu reusea sa faca legatura cu un chip.

Deodata tresari. «Sa fie oare posibil?» se întreba el derutat. «Dupa atatia ani?». Imagini din trecut îl coplesira si se regasi din nou în dimineata aceea de octombrie, cand începuse de fapt totul.

Capitolul 1

(Va fi scris în functie de comentarii, sugestii si textele propuse)

Pe aceeasi tema

• No related posts