Ïn fiecare vineri la ora 12h00 obisnuiesc sa iau masa la beraria Les Trois Brasseurs din centrul Montrealului, în compania unui prieten bun. Fac asta de cîteva luni bune, asa ca am devenit oarecum de-al casei. Ca sa scapam de aglomeratie si de asteptatul la usa pâna cînd se elibereaza o masa, mâncam la bar. Chiar la barul din imagine.

Unul din motivele pentru care manânc aici este berea maison de o foarte buna calitate. Caci da, Les Trois Brasseurs este o berarie în toata puterea cuvântului, cu lichidul auriu facut la fata locului. Montrealezii stiu despre ce vorbesc. Berea poate fi asezonata cu unul din sandwichurile excelente sau cu cârnati afumati cu varza murata. O nebunie!

Un alt motiv pentru care manânc aici este chelnerita. Care, departe de a fi o frumusete, are ceva un soi de vino-ncoa si nu pleca. Mai flirtez din cînd în cînd cu ea, asa de antrenament ca sa nu-mi ies din mâna. N-are un corp iesit din comun si nici nu-i genul meu (prefer brunetele), dar de atmosfera e buna. Si tot de atmosfera, îi lasam de fiecare data vro 20% din nota de plata, bacsis. Pentru ca merita!

Vinerea trecuta, a fost altfel. Am intrat val-vârtej în local, împingând la o parte din fata mea pe amarâtii care nu ‘’cunosc’’ procedurile si m-am aruncat pe un scaun. Am ridicat capul sa-i fac semn lui Evelyn sa-mi aduca o pinta de bere Ambrée, fin alcoolizata cu doi stropi de whiski single malt. Dar Evelyn, ia-o de unde nu-i!

Ïn locul ei servea o blonda de maxim 20 de ani care avea în dotare niste tzatze cum înca n-am vazut în afara ecranului TV. Dolly Parton ar fi fost cu siguranta invidioasa daca ar fi vazut-o. Ïmbracata cu o bluza neagra strânsa pe corp si care-i scotea în evindenta mijlocelul foarte subtire prin contrast evident cu sânii enormi, se misca cu atâta naturalete prin fata mea si-a celorlalti clienti, încât am ramas perplex! Mi se întâmpa foarte rar sa ma uit ca boul la o gagica dar de data asta pur si simplu nu reuseam sa-mi dezlipesc privirea din decolteul ei adânc.

Ïmi revin cu greu si o observ de cealalta parte a barului pe Evelyn, care se uita la mine cu un soi de amaraciune. Ïi fac un semn care ar putea fi intrepretat vag drept ‘’ce faci acolo’’ si-i indic cu aratatorul ca ‘’vreau o bere mare’’. Ea-mi zâmbeste ridicând din umar a neputinta si-mi transmite din vârful buzelor ‘’nu mai e sectorul meu’’ aratând cu capul spre colega ei bine dotata. Derutat, ma uit înspre Monique (blonda în cauza) si vad ca pe partea ei de tejghea de bar nu mai era nici un scaun liber, în timp ce pe partea de bar a lui Evelyn erau jumatate din scaune neocupate.

Evelyn continua sa se uite spre mine. Deodata o vad ca-mi face semn cu mâna ‘’vino încoa’’. Ïmi arata ca are doua scaune libere în fata ei. Ma uit la ea lung. E cumva trista. Ma uit lung si la Monique. Doamne cum arata! Si cît de ocupata este. Ïn mine se da o lupta acerba. Pe care s-o aleg? Fac rapid un calcul ca o sa am de asteptat ca la balamuc pâna-mi vine berea de la Monique, e clar ca o gramada de clienti au facut coada ca sa fie serviti. Mai e si loialitatea fata de Evelyn.

Deodata ma hotârasc si spre uimirea unui tip îmbracat la patru ace care statea în picioare în spatele meu asteptând sa se elibereze un scaun în sectorul lui Monique, ma ridic si ma mut pe scaunele lui Evelyn. Care foarte fericita îmi zâmbeste larg si ma întreaba:
- Ce sa-ti aduc? Ca de obicei? O pinta de ambrée si un sandwich de carne de vita afumata marca înregistrata Trois Brasseurs?

Ïi confirm comanda si o vad tzasnind catre bucatarie. Ïntre timp ajunge si prietenul meu si se aseaza pe scaunul de lânga mine.
- De ce te-ai asezat aici? Nu mai erau locuri?

Ma uit la el fara sa-i raspund. O observa pe Monique si ochii i se deschid mari. Oahahau! îl aud soptind. Dar nu spune nimic altceva. Evelyn vine cu comanda mea aducând în plus înca o pinta de bere blonda, preferata amicului. Care râde tacut si-mi da o palma peste spate:
- Daca asta nu e loialitate, atunci nu stiu ce anume este!

Vineri i-am lasat lui Evelyn un bacsis mai generos ca oricând.

***

Foto: Les Trois Brasseurs