Proud to be canadian
In anumite momente ale ceremoniei de deschidere a JO de la Vancouver am simtit fiori de placere, emotie si mandrie. Mandrie ca sint cetatean al unei tari normale, ca sint membru al unui popor multietnic, federal si deschis la minte, ca sint parte a unei tari care a organizat deja trei Olimpiade. Trei!
Dar niciodata nu m-am simtit mai mindru ca sint canadian ca in seara asta cind un sportiv canadian din Quebec, Alexandre Bilodeau, a cistigat aurul devenind primul canadian din istorie care cistiga aurul pe pamint canadian. Nici un alt canadian nu a reusit la JO de la Montreal in 76 sau Calgary in 88. Cind a cistigat m-am trezit in mijlocul livingului urlind ca apucatul de bucurie.
Si poate par patetic, dar cind s-a auzit imnul canadian cintat din mii de piepturi pe pista de la Cypress Mountain, a fost ceva exceptional.
Motiv pt care pot spune cu mina pe inima: Proud to be canadian! Pacat ca a trebuit sa emigrez pt a-mi recistiga demnitatea de cetatean al unei tari democratice.
Daca v-a placut acest articol, va invit sa lasati un comentariu sau sa va abonati la acest blog si sa primiti viitoarele articole direct in RSS readerul dvs.
Daca nu dispuneti de un RSS reader, va puteti abona prin e-mail iar astfel veti primi ultimele articole de pe blog in fiecare dimineata: click aici pentru abonament.
Stash, sunt cu totul de acord cu ceea ce simti…am trait asta cu multa vreme in urma…nu in urma vreunei victorii a vreunui sportiv…ci atunci cand avionul a pus rotile pe pista, revenind de la prima vacanta in Ro, dupa vreo trei ani de Canada….am mai discutat chestia asta cu multi si mai multa lume mi-a spus ca a avut acelasi sentiment…am simtit, atunci…paradoxal….ca am revenit…ACASA….
Si, pentru ca noi quebecosii suntem fiers et independents….o sa iti atrag atentia prieteneste ca Alex Bilodeau, inainte de a fi canadian este un quebecois…ceea ce ma face sa fiu mandru de 2 ori !!!
Cum se împacă proud to be canadian cu mândria de a fi român? Se exclud?
Nice…. din pacate, un cap de pod al Canadei in Romania este RMGC-ul….cu reputatia aferenta…
Eu deocamdata am doar 2 ani de Irlanda si mai am pina sa devin cetatean irlandez, si sper sa fiu sanatos sa am ocazia sa ajung in acest punct.
Insa la fel ma simt si eu cind ma uit la meciurile de rugby ale Irlandei sau la cele de fotbal. Recunosc insa ca la rugby sentimentul este mult mai profund. Nu pot sa-ti zic ce bucurie a fost pe mine anul trecut, cind am cistigat 6Nations!
“Pacat ca a trebuit sa emigrez pt a-mi recistiga demnitatea de cetatean al unei tari democratice.”.
Da, adevarat 100%. Respect. Si salutari din Dublin!
Daca e sa ne luam dupa numarul de medalii castigate prin competitii internationale, mai ales in cele care-ti trebuie si creier ca sa castigi, putem sa fim mai mandri de romanii nostri, cu atat mai mult cu cat n-au bugete de milioane de dolari in spate.
Din pacate tarisoara din care provin si cei care o conduc a ramas in alt film, unul nu foarte departe de rascoalele taranesti de la 1907.
De acord cu tine, Mircea, si cred ca sunt in asentimentul lui Stash cand spun ca faptul ca ne bucuram cand un canadian castiga, nu inseamna ca nu traim la fel de intens orice victorie a romanilor…
Cat despre efort vs bugete… as vrea sa fiu de acord cu tine, dar aici nu prea pot…pentru informatia ta, canadienii au inceput sa plateasca bani celor care castiga medalii la JO abia din 2007, ca un efort de a incuraja performanta la JO de la Beijing. Pana in 2007 mentalitatea era ca oricum se castiga bani din publicitate, adica legea junglei,..ajungi in varf, vinzi publicitate, nu…sorry, asta este ….Plus ca o parte din aceste fonduri sunt indirecte ( bani pentru antrenori, asigurari medicale, medicina sportiva, etc)….deci adevarul este ca majoritatea altetilor canadieni fac inca si acum, in 2010, un sport pur amator, sustinuti pe banii familiilor lor. In Romania, ca de altfel in majoritatea celorlalte tari, sa nu ne ascundem dupa deget…sportivii sunt destul de motivati financiar. Sa nu uitam de celebrele masini ARO date inca de Ceausescu , etc, etc…
Ontopic: am vazut aseara pe CBC un reportaj cu Alex Bilodeau. Provine dintr-o familie destul de modesta…are un frate handicapat despre care spunea ca l-a inspirat in tot ceea ce face…Alex spunea ca multa lume nu-si da seama ce dar este sa fii sanatos si sa poti sa mergi pe picioarele tale si sa mai faci si sport…apoi, cand mai castigi si o medalie de aur, se cheama ca intr-adevar esti cineva…
Sentimentele voastre de bucurie, că sunteţi ce vreţi voi să fiţi, pe noi ăştia care am rămas în ţară ca să fim ce vrem sau ce putem noi să fim, ne lasă rece. Sună complicat? Sună dur? Dragii mei, suntem nişte străini într-o competiţie directă. Astăzi sportivă, mâine cine ştie! Românii sunt mai tari la sport decât voi canadienii. Avem mai multe medalii olimpice. Suntem şi mai numeroşi (nu vă luaţi după statistici, că pe noi ne-au împărţit ruşii). Avem o istorie mai lungă. N-am omorât indieni ca să le luăm pământurile şi să întemeiem o ţară, dar am murit de-a lungul veacurilor ca să ne apărăm pământurile şi ţara. Bla-bla, bla-bla.
Pentru voi sunt doar două alternative:
- Sunteţi “ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va face vor spori.”
- Sau sunteţi “ca un copac răsădit la bătrâneţe în pământ străin, şi vă uscaţi de dorul pământului de unde au fost smulse rădăcinile voastre”.
@ Iustina : cu toata dragostea, sentimentul tau de competitie cu tara mea Canada, ma lasa absolut rece. Patriotismul tau romanesc care urla oripilat cum un nenorocit de copac rasadit in alta tara se poate bucura de seva pamantului in care a fost rasadit ma lasa de asemenea rece. De altfel, eu sunt rece pentru ca asa este tara mea, …tara mea Canada , si patria mea Quebec-ul …si de aia , rece fiind, nu dau doi bani pe competitia ta , pe faptul ca tu iti faci griji pentru indienii pe care i-am omorat noi ( no shit ? unde ai citit asta , in cartile alea de istorie romaneasca multimilenara ?). Ti-am mai spus in vreo 2 randuri…cand o sa ajungi aici si o sa ajungi cu adevarat sa intelegi omenii astia, si pamantul asta , sa vorbesti…pana atunci bucura-te de tara ta, ok ? pana una alta, a mea ( daca tot e vorba de competitie) e si mai mare si mai bogata …Na ! multumita ?
Quebecoisfier, de mult n-am mai ras asa cu pofta. Cati indieni ai ingropati in spatele curtii, hai, spune drept?
@Cora_ : numai unu”…cel mai mic….fratii lui mai mari erau ocupati cu trafic de tigari, tata-sau manifesta in fata la Parliament Hill ca GRC-ul a intrat iarasi in rezervatie (era numai o autopatrouille, venisera sa bage benzina, ca era mai ieftina, fara taxe) iar restul bandei erau plecati la Olimpiada, la Vancouver….
Iustina, eu una sper ca e o gluma ceea ce-ai spus, tot nu pot crede ca cineva poate fi asa indarjit, fara motiv…
Felicitari pentru sentimente puternice pe care le nutriti fata de poporul care v-a adoptat! Nu inteleg de ce continuati sa mai scrieti in romana, renuntati, e pacat sa nu va citeasca ”conationalii” vostrii. De data asta m-ati convins, n-am sa mai trec pe aici
Hmm..incepusera bine comentariile pe postul asta! Sint curios cit o sa mai tina concurenta asta dintre cei plecati si cei ramasi in tara.
Chiar ma intrebam cind o sa apara unul ca Geo sa ne reproseze ca ne iubim tara in care traim deja de un deceniu!
Ei, uite Stash, eu o sa ma incapatanez sa nu mai raspund unor posturi de genul “tradatorilor !…de ce mai scrieti in romana daca va iubiti atat de mult muma” adoptiva ?” si o sa revin ontopic…
L-am vazut azi dimineata pe Alex Bilodeau pe CTV la festivitatea de inmanare a medaliilor si sincer am retrait sentimentul ala ca e atat de frumos sa te poti mandri ca faci parte din natiunea a carei imn se canta la aur…
Da, de acord, exista si invingatori , exista si invinsi, Canada a batut (isotric!) Slovacia 18-0 la hockey feminin, si tot Canada a ratat podiumul ieri la coborare alpina. …asata este , in viata castigi si pierzi, muncesti, te bucurui, plangi si o iei iarasi de la capat, nu ?