Piata de vechituri

Sâmbata, împreuna cu înca trei prieteni (dintre care unul libanez si celalalt chebecos) am luat cu asalt o piata de vechituri si antichitati din vecinatate, în speranta descoperirii unor comori ascunse. Se apropie ziua unor amici pasionati de antichitati si m-am gândit ca pot descoperi gaina cu oul de aur prin marea de kitchuri. Dupa un mic dejun copios, am luat-o la picior (a se citi masina) spre respectiva piata de vechituri.

Acum, nu stiu daca ati vazut vreodata o piata din asta, numita în franceza ‘’Marché aux Puces’’ sau ‘’Flea Market’’ în engleza. Adica ‘’Piata cu Purici’’ în traducere grosiera, ori bazar daca ar fi sa ne luam dupa mostenirea lingvistica lasata noua de catre prietenii nostri din Imperiul Otoman. Gasesti acolo toate rahaturile posibile, de la bucati de masina la antichitati de valoare. Sa nu va amagiti crezând ca numai în Romania exista bazare din astea. Am gasit si la Londra si la Boston si peste tot.

Cum ne plimbam noi printre vechituri, prietenii cu care eram se opreau din loc în loc în functie de educatia si cultura fiecaruia. De exemplu, amicul meu libanez se uita la pipe si nargilele. Chebecosul era interesat de chestii legate de istoria hokeiului în Quebec. Sau de antichitati prezentate ca provenind direct din casele primilor emigrati în Noua Franta.

Eu ma uitam dupa niste articole de colectie legate de al doilea razbel mondial. Unul din amicii pasionati de antichitati, datorita caruia am iesit in piata de vechituri, se da în vânt dupa chestii legate de Wermacht. Si nu, nu-l cheama Mazare, daca la asta v-ati gândit. Tipul are deja în colectie un cutit care a apartinut unui soldat german ce era cantonat în casa bunicilor sai din Romania, cutit turnat în otel Krupp si care taie si astazi la fel de bine cum taia în 1942. Si asta fara sa fi fost ascutit nici macar odata. Deci ma uitam dupa o Cruce de Fier sau dupa o insigna apartinând trupelor SS.

Deci ma uitam dupa o Cruce de Fier sau dupa o insigna apartinând trupelor SS. O sa ziceti ca sînt diliu sperând sa gasesc decoratii naziste sau insigne într-o piata de vechituri canadiana, cînd mult mai probabil ar fi sa le gasesti în Europa. Nu bre, nu sînt diliu. În Europa este interzisa comercializarea lor, în timp ce în Canada e legal.

Intermezzo : Orpilatii care se burzuluiesc la citirea acestor rânduri, sa se abtina. Fiecare colectioneaza ce-l pasioneaza!

Cum ma uitam eu la niste vechituri, se apropie prietenul meu chebecos si-mi arata mândru niste insigne rusesti care se purtau la sapca, din alea cu steaua rosie, apartinand fostilor soldati ai Armatei Rosii în timpul Uniunii Sovietice. ‘’Nu ma intereseaza’’ îi spun. ‘’Romania era la granita cu URSS si e plin de rahaturi din astea la mine în tara. Daca vrei sa fii folositor, cauta-mi Crucea de Fier’’. Amicul se uita la mine amuzat si pleaca la scotocit prin tarabe.

Între timp, celalalt român cu care eram se apropie de mine cu un pistol din ala cu teava ca o pâlnie cum trebuie ca aveau primii francezi stabiliti în Quebec. ‘’Uite ba’’ zice el râzând ‘’ am gasit pistolul cu care a fost împuscat Hayenwatha (sef indian mohawk - nota mea)’’. Ma uit la el curios, îl întorc pe toate partile si-i spun sa se uite pe teava. Cînd îl întoarce, vede ca teava era teava numai vreo 10 cm in interior, restul fiind non-teava. Adica era obturata cu metal turnat. Dupa aia îi arat vânzatorul de vechituri care-i vanduse pistolul. Era un chinez batrân, din ala cum vezi prin filmele cu Jackie Chan. ‘’Vezi, bre, au ajuns chinezii sa contrafaca pâna si pistoalele primilor pionieri canadieni. Asta da popor!’’ am râs eu cu gura pâna la urechi.

Si tot plimbându-ma, am gasit în sfarsit si Crucea de Fier mult cautata. Cu tot cu panglica care se lega la gât. Avea aerul ca e veche si chiar provine din timpul razboiului. Excitat tot, am luat-o în mâna numai ca sa ma prind ca respectiva Cruce de Fier era bine mersi din aluminiu. L-am întrebat pe vânzator daca-s multi fraieri care pun botul la produsele lui si a dat din cap într-un soi de mâraiala. Mai departe, pe masa lui am gasit asa : o insigna aurie cu cap de mort apartinând trupelor de blindate germane, una argintie cu vulturul nazist si care-mi facea impresia ca e aia pe care o purtau în piept subofiterii SS si înca una cu simbolul Gestapo. Normal, toate contrafacute.

‘’Auzi, da vrun inel sau cercel care a apartinut faimosului pirat Henry Morgan, n-ai?’’ (faimos pirat britanic care ataca galioanele spaniole în Caraibe - nota mea). Mosul s-a aplecat repede si a scos un inel de argint cu cap de mort si doua pistoale încrucisate si mi l-a pus în mâna. ‘’Pirate ring, pirate ring’’ zicea el excitat. ‘’Ten dolars for you’’ a adaugat el cu inconfundabilul accent chinez. ‘’Du-te ba, d-acilea’’ am râs eu si i-am dat inelul înapoi.

Chebecosul cu care eram si-a cumparat o busola destul de misto, cu zece dolari. Facuta în Germania de Vest în 1950. Era fericit, cica la Sport Expert o busola costa vreo 150 spre 200 de dolari. N-am de unde sti, ca nu m-a interesat pâna acum. Oricum, am facut misto de el vreo jumatate de ora întrebându-l daca era debusolat înainte sa-si ia busola si razând cu lacrimi cînd ne-am ratacit printre tarabe si nu mai gaseam iesirea. Dar macar busola arata nordul, singura problema e ca noi nu stiam daca iesirea e la Vest sau la Nord Est. Pâna la urma am iesit din piata cu GPS-ul meu.

Cam asta a fost cu piata de vechituri. daca nu m-ar interesa originalitatea antichitatilor si provenienta lor, as fi putut sa-mi fac o colectie chiar misto de rahatele. Dar cum eu nu achizitionez decât antichitati de calitate, o sa caut în alta parte cadoul pentru amicii mei colectionari.

Pe aceeasi tema

• Zidul (11)
• Ziaristii si istoria in dunga (8)
• Un dolar si doua secole de istorie (3)