Romania, tara misterioasa
Acum doi ani (în vara lui 2008) am fost în Romania. Puteti gasi amanunte in arhiva blogului, lunile iunie-iulie 2008. Pe vremea aceea, economia Romaniei duduia de-o lua naiba. Majoritatea prietenilor si cunostintelor cu care m-am întalnit le mergea bine spre foarte bine. Banii curgeau gârla, afacerile zbârnâiau si toata lumea era fericita si optimista. Optimismul asta ajunsese sa ma îmbolnaveasca si pe mine, într-un asemenea grad încât luam în considerare o eventuala întoarcere in Romania, ca expatriat (cetatean strain trimis in Romania de companii straine) sau chiar angajat la vreo multinationala de prin buricul târgului.
Majoritatea celor cu care m-am întalnit aveau masini mai misto ca mine, case mai misto si chiar si viata mai misto. Se mânca numai la restaurant, petrecerile acasa erau udate numai cu vinuri da vinuri, tzoalele erau cele mai de firma tzoale ever si cam toti accesau internetul de pe telefoanele lor mobile care mie mi se pareau neam de OZN-uri.
Multi dintre ei citesc acest blog si vreau sa precizez ca nu spun lucrurile astea cu rautate sau ca sa jignesc pe careva. Venit din afara dintr-o societate si economie oarecum sanatoasa si ‘’pe bune’’, chestiile astea mi-au sarit in ochi pe loc. Si nu mint cînd spun ca desi nu eram chiar un pârlit la rândul meu, ceea ce vedeam la ei ma facea sa ma zgarii pe ochi ca am plecat.
Palitura din ungher cea mai cea am primit-o cînd am ajuns în orasul meu natal si am remarcat fara mare efort ca stilul de acoperisuri la case si vile pe care-l impusesem cu mari eforturi in zona prin anii 1998-2003 în calitate de director de zona la o multinationala si mai apoi prin firma mea, luase cu asalt pâna si cele mai pârlite locuinte. Aveam impresia foarte clara ca daca as fi ramas în tara si as fi continuat afacerile, as fi putut fi un pui de milionar myself.
Dupa ce am discutat cu vreo doi jmeci de oameni de afaceri miliardari din Romania care îmi propusesera sa vin sa lucrez pentru ei în noile lor divizii de imobiliare cu care sperau sa sparga avioanele în Romania, am ajuns la concluzia foarte pregnanta ca ceva e putred rau în economia Romaniei. Nu puteam de nici o culoare identifica ce era atât de nashpa, însa entuziasmul primelor zile mi se dusese pe apa sâmbetei în doar doua saptamani de stat si umblat prin tara, de discutat cu prietenii la un pahar de vin si revazut familia. Si culmea, nimic din ce vedeam în jurul meu nu venea în sprijinul feelingului ca ‘’e prea frumos ca sa fie adevarat’’.
Ca sa va dau niste indicii de ce mi se parea ceva anormal, iata câteva amintiri : în zilele alea discutam cu un amic care era inginer mecanic la reprezentanta Fiat în Bucuresti si ala-mi spunea ca are salariu 1500 de euro cash desi abia iesie din facultate de 2 ani si ca vrea sa se mute la Toyota ca Director de nu’s ce naiba, pt 2500 euro. O verisoara de-a mea, care avea si ea trei sau patru ani de experienta era ‘’consultant expert în resurse umane’’ la una din cele mai mari firme de HR din Bucuresti. Expert, daca ati retinut! Atingea niste sume de bani de-mi ridica parul pe ceafa. Un fost coleg de facultate, director la cel mai mare producator de pereti cortina si tâmplarie de aluminiu, tocmai îsi daduse demisia si-si facuse firma lui, desfasurând afaceri lunare care depaseau ca cifra de afaceri tot ce fusesem eu în stare sa realizez ca cifra de afaceri cu firma în anul de gratie 2003.
Nebunia era absolut de neimaginat. Iar când am stat de vorba cu un investitor român destul de cunoscut si ala m-a întrebat daca eu fac pe luna 9 mii de dolari canadieni, cum a auzit el ca fac inginerii structuristi în Canada si m-a întrebat daca pt suma aia nu vreau sa vin în Romania, am cazut de pe scaun direct în bratele hidoase ale realitatii.
Romania anului 2008 era dementa. Iar dementa asta îi îmbolnavise pe toti. M-am întors la Montreal decis sa tai orice legatura cu gândurile de întoarcere în Romania. Ma calmasem la modul absolut.
***
Sîntem în aprilie 2010, la aproape 2 ani de atunci. Sa va spun ce s-a întamplat cu multi din cei care erau atunci pe val?
Fostul meu coleg, directorul care facea afaceri lunare de statea mâtza în coada, a dat faliment pentru ca s-a întins prea mult, si-a pierdut casa si masinile i-au fost luate înapoi de firmele de leasing iar el a trebuit sa plece sa se angajeze ca tehnician în Belgia, la un producator de tâmplarie pt case. Am vorbit ieri cu el si omul era deprimat pâna dincolo de imaginatie.
Verisoara mea si-a pierdut jobul si dupa eforturi serioase a reusit sa se angajeze ca secretara pt un start-up portughez care face nu’s ce naiba. Nu mai are nici o legatura cu resursele umane.
Amicul care era inginer mecanic si vroia sa fie director la Toyota cu doar doi ani de experienta, nu doar ca n-a mai ajuns niciodata la aia, însa si-a pierdut si el jobul si de 8 luni sta acasa fara sa reuseasca sa se angajeze nici macar ca portar pe undeva. În clipa de fata se întretine din poker online, face cam 300 de euro pe luna. Nu stiu cum reuseste, dar reuseste!
Fara nici o urma de exagerare, majoritatea celor cu care m-am întalnit si carora le mergea pe atunci briliant au dat cu capul de pragul de sus si au cazut rau de tot. Unii s-au adaptat noilor realitati, altii nu. Unii au renuntat la afaceri si s-au angajat, altii si-au pierdut si camasa de pe ei.
În timpul asta, la Montreal era liniste si traiectoria economiei oarecum liniara cu foarte mici perturbari.
***
Nu tuturor românilor le-a fost rau. Asa cum spune Rhett Butler în ‘’Pe aripile vântului’’, cartea lui Margaret Mitchell :’’Din caderea sau constructia unei natiuni se pot face întotdeauna bani’’, asa au continuat multi sa faca bani. Cei apropiati cercurilor puterii. ‘’Alesii’’. Lor, vântul crizei nu le-a miscat nici un fir de par. Au continuat sa strânga milioanele. Nu ma refer la persoanele publice gen Casuneanu sau Udrea, pt ca de exemple din astea e plina presa. Nu. Ma refer la oameni care n-au aparut niciodata în fata. Pt ca banii nu se fac in fata ci in spate.
Cunosc si din astia. Si i-am întrebat franc, de ce nu parasesc Romania cu toate tarele ei si nu pleaca cu milioanele lor pe vreo insula exotica sa traiasca în liniste pâna la adânci batrâneti. Raspunsurile lor variau pe tema ‘’actiunea-i misto’’, ‘’aici se fac banii’’ sau chiar ‘’banii nu-s totul, ci felul în care-i faci’’. Concluzia era ca daca ar fi plecat, s-ar fi plictisit groaznic si le-ar fi lipsit actiunea si adrenalina. N-am reusit sa-i înteleg niciodata. Eu unul, daca as face un million in urmatorii 10 ani, m-as retrage pe o insula greceasca si as scrie o carte sau as sta cu burta la soare, cu o bere în fata si m-as uita dupa pescarusi. Probabil sînt un ciudat!
Nu înteleg Romania. Nu cred ca am înteles-o vreodata la modul absolut.
Nu pot întelege o tara al carei presedinte declara ca sint bani pt profesori si dupa aia cere piua. Nu pot întelege o tara al carei prim ministru declara ‘’Romania nu va fi lovita de criza pentru ca Romania are excedent de lichiditati’’. Nu pot întelege o tara care împrumuta 20 de miliarde de euro (în conditiile în care reconstructia Haitiului este estimata la 11 miliarde jumatate) si în loc sa pompeze banii astia în economie, îi baga la cheltuieli publice. Nu pot întelege o tara care e în cacat cu bugetul dar cumpara avioane F16 cu 10% din împrumutul FMI.
Nu pot pricepe o tara în care o tanti blonda cu tzatze misto poate fi la 34 de ani ministru, doctorand, conferentiar universitar, avocat de succes si om de afaceri realizat, toate în acelasi timp. Nu pot întelege cum e posibil ca fratele presedintelui în exercitiu sa faca trafic de arme si nimeni sa nu-l deranjeze. Nu pot întelege cum românii fac greve si proteste exact contra celor pe care abia i-au pus în pozitiile alea înalte. Nu pot întelege cum un kilometru de autostrada prin câmpie poate costa 55 milioane de dolari si nici macar în conditiile astea nu e construita. Nu pot întelege cum este posibil sa fii numit director general într-un trust de presa major, când toata experienta ta cu presa se reduce la rasfoitul ziarelor pe buda dimineata. Nu pot întelege cum o prezentatoare de televiziune la stiri este considerata cu atât mai credibila, profesionista si aducatoare de audienta cu cât e mai tânara, pieptoasa si decoltata. Nu pot pricepe cum sefia televiziunii nationale poate fi propusa unor oameni care au inventat puiul cu patru picioare în presa.
Nu pot pricepe nivelul votantilor lui Gigi Becali sau Vadim. Nu pot pricepe cum se face ca nici un mare corupt n-a facut pârnaie în ultimii 20 de ani, cum se pot lua decizii care privesc soarta întregii Romanii numai de catre un singur om, cum se face ca un cumul de functii trebuie confirmat sau infirmat la Curtea Constitutionala sau ce anume le motiveaza pe unele din cele mai luminate creiere din Romania sa se aseze în spatele lui Traian Basescu la coada la dat limbi. Nu pot întelege cum un interlop ca Bercea Mondialu sau Costel Argint sau Nicu Gheara se poate afisa în public la brat cu oficiali ai statului român fara ca acei oficiali sa-si piarda scaunul si odata cu el si viitorul poilitic.
Pur si simplu nu înteleg Romania. Si stiti ceva? Am renuntat s-o mai înteleg!
Pe aceeasi tema
Daca v-a placut acest articol, va invit sa lasati un comentariu sau sa va abonati la acest blog si sa primiti viitoarele articole direct in RSS readerul dvs.
Daca nu dispuneti de un RSS reader, va puteti abona prin e-mail iar astfel veti primi ultimele articole de pe blog in fiecare dimineata: click aici pentru abonament.
Loading ...
Draga Stash, de mult n-am mai citit ceva asa de greu si de adevarat. Ma bucur foarte mult pentru tine si pentru tara in care traiesti si te invidiez cumva pentu rezistenta pe care o ai.
Bravo !
PS: Sa stii ca nici tipului ala care ti-a propus un job de jdamii da Euro pe luna nu ii merge foarte bine. Corpurile lui de iluminat abstracte pe care cere mii de Euro nu prea se mai vand.
saptamana trecuta, facand un mic trip intr-o tara europeana, am realizat ca imi fut nervii si viata ca un prost. problemele oamenilor sunt cu totul altele. am cunoscut un taximetrist care era cel mai zen om din lume, avea vreo 10 arme de vanatoare si abia astepta weekendul sa se duca sa vaneze pe langa oras. vanzatoare care ieseau din tura ca sa se duca sa bea un ceai si sa rada cu prietenii. un patron de restaurant care alerga dupa mine sa imi spuna in ce restaurante se mananca cel mai bine, si nu era vb de restaurantul lui. in rromania in schimb, ne calcam pe cap pentru o banana in plus, ma agit eu ca balonu ca a mai furat berceanu un km de autostrada si tot asa. am impresia ca am trait intr-o bula temporala care incepe sa se dezintegreze in jurul meu si incep sa vad cam ce pizda ma-sii e important in viata si ce nu.
Un articol, care, ca multe altele scrise de tine m-a rascolit pe interior, venind parca ca o confirmare ca tara noastra nu se va face bine. Vreau sa fiu optimista, sa cred ca noi, romanii, vom avea parte de normalitate si bun-simt… Realitatea din tara, insa, ne da cate o palma zi de zi.
Si nu cred ca esti deloc un ciudat, si eu daca as face ceva banuti in urmatorii cativa ani, m-as retrage cu sotul meu undeva la poalele muntilor (cu siguranta nu in Romania ).
Suntem intr-un “deep shit” si la majoritatea nici macar nu ne pasa si nici nu avem de gand sa miscam ceva vreodata. Asteptam cu calm sa fim si mai mult mancati, furati si pacaliti de oameni care vedem ca in nici un caz nu vor binele natiunii. De unde atat calm si supunere? In alte parti in mod sigur pana acum ar fi fost precum cainii turbati… in schimb la noi e un calm desavarsit, ca si cum toata viata ne-am fi pregatit pentru acest trai. Sa fie comunismul cu tarele lui atat de adanc inradacinat inca si in sufletul celor mai tineri care nu au prins decat jumate din influenta lui, sau sa fie demoralizati si lipsiti de forta incat sa nu mai poata spune nu.
Va spun eu unde e problema acestei tari… este tocmai in oamenii care au avut sansa si destinul i-a ajutat sa poata pleca in afara, sa aiba o viata mai buna si sa se educe la nivelul mentalitatii altei libertati decat cea perceputa de noi. Pentru ca traiul decent si echilibrul unei tari aduc si prosperitatea si decenta si cultura si inteligenta oamenilor care o locuiesc. Ei formeaza o alta Romanie, la care noi inca visam, iar ei vad diferenta intre noi si ei. Si mai grav este ca noi cei ramasi vedem diferenta intre noi si “ei” cei cu care locuim inca in aceeasi tara… Care ar fi oare solutia? Sa plecam cu totii si sa intram in randul celeilalte “Romanii”, sau sa plecam capul si sa zicem “wtf life goes on”. Si tind sa cred ca multi dintre noi cei ramasi avem o singura solutie: sa fugim cat ne tin picioarele cat mai avem timp, pentru ca maine nu se stie daca mai putem sau avem cum s-o facem…
Sarbatori Fericite!
incrancenarea, optimismul foamea, ferocitatea romanilor e faina. doar ca trebuie inteleasa corect. suntem copii europei, sau lumii civilizate, si nu suntem cei mai rai. am stat cu un tv alb negru care pornea numai cand il loveai. am stat la coada la paine ! bai nu intelegeti ca e normal foamea asta a romanilor. si cand au dat de bine, nu stiau ce sa faca cu el. din punctul de vedere al romanilor e incredibil de bine, indiferent de cat de mic e salariul acuma, daca a dat sau nu faliment firma, sau daca o sa dea sau nu. fiecare trage ca la poker -si a tras, nimeni nu pleaca de la masa cand e in forma! ce planificari, ce termen lung. ce termen lung a fost vreodata in Romania ? daca iti faceai o casa pe la 1700-1800 veneau turcii sau austriecii, sau rusii, si o ocupau, apoi nemtii, americanii, rusii, comunismu -si aici cu comunismu am fost invatati serios 50 de ani ca nu ai cum sa lasi mostenire ceva copiilor! atunci de ce sa iti faci planuri pe 50-100 de ani ? si mai departe copii cum au fost invatati ? ca bunicii nu stau in casa lor, ci in casa unor chiaburi. acum inca ceva, serios e cineva 100% convins ca nu o sa aiba probleme cu proprietatea lui oricare ar fi ea in RO ? la firma avem procese cu terenul, am vorbit cu topografi, judecatori, si toti au zis ca in Ro nu e nimic sigur inca. Atunci, normal ca fiecare arde lumanarea la 2 capete, si apetitul de risc e mai mare. De asemenea si caderile sunt mai mari.Evoluam -si putem sa influentam asta. Eu personal nu am sentimente exacebate, sunt convins ca in 50 de ani copii o sa fie apatrizi -o sa traiasca 5 ani in Germania, 10 in Franta, si 7 in America. Dar in acelasi timp recunosc ca si Romania e o optiune. Dar nu e singura. E strict chestie de eficienta si asteptari. Daca vrei sa iti faci grataru in curte sau la iarba verde nu te poti muta in Germania ca nu e voie ! In Canada e o tzara mai frig. In Ro e entropia mai mare.
V-as raspunde tuturor pe rind, insa bag de seama ca articolul asta a declansat niste descarcari lingvistice de mare intindere
Ce pot sa spun? Ar fi bine sa fie bine, fie si peste 20 de ani. Generatia de sacrificiu s-a transformat in natia de sacrificiu.
nu ai mai scris de mult, si apoi ne mai gandim si noi la plecare din cand in cand si vi si tu sa zgandari..
Ce plecare? De pe blog sau din tara? De pe blog n-aveti cum pleca, ca doara nu sta nimeni catzarat pe el.
buna,
cu acest articol mi-ai luat cuvintele din gand si le-ai pus pe ”hartie”…Ai stii ce e ciudat?Presedintele zice ca 99% din romani asculta manele.Eu nu am cunoscuti care sa o faca,dar or fi multi oricum, nu zic nu…Cazuri ca cele pe care le-ai descris sunt f multe, evident…Votam aiurea si apoi ne razvratim moderat, aiurea.Suntem o natie ciudata, cum auzi mereu la tv :ne meritam soarta si alesii,bla bla. Dar oamenii ok, care gandesc , sunt decenti, muncesc, citesc, invata, calatoresc, evolueaza, ei ce dracu de sansa mai au in tara asta?Din afara, asa, se vede vreo sansa?Sau tre sa vorbesc cu prietenii sa ne alegem o tara unde sa ne relocam?Ca ne cam bate gandul,pe unii…E ok printre oameni civilizati, cu valori asezate, cu stabilitate dar departe de ”neamul” tau?
Omule,
E usor sa vorbesti despre “economia” din 2008 acum… Nu cred ca nu ai crezut si tu pentru un moment ca poate fi adevarat ceea ce ai vazut…
Mai era o problema atunci: firmele mari care o duceau bine erau extrem de arogante. Acum se dau de ceasul mortii dupa clienti. E ceea ce se numeste competitie adevarata si asta inseamna preturi decente la servicii.
Nu intelegi Romania…. sunt sigur ca o intelegi foarte bine, dar ca vrei sa ne spui inca o data ca esti mandru de alegerea ta. Am inteles! breavo tie … stiu ca nu a fost usor … dupa cum ai mai spus: echivaleaza cu pierderea unui copil.
Eu ma gandesc tot mai mult la o emigrare pentru simplul motiv ca ai nevoie de foarte multa energie sa pui in ordine treburile curente. Pana si o garantie la un produs iti poate da zile de batai de cap.
Despre domeniul auto nu pot spune decat ca am fost intodeauna extrem de mirat cum reusesc oamenii sa ia atatea masini noi. De unde atatia bani? Acum, pe langa cresterea total fortata in vanzararea masinilor noi, dealer-i au si tupeul sa spuna ca daca nu vor fi ajutati, vor da faliment! Asa si e normal! sunt multi care au inchis firmele din cauza lipsei de clienti. Cum naiba sa dai 15 mii de euroi pe o masina noua clasa medie si nu cine stie ce “avion”? Mie tot mi se pare exagerat orice ar fi.
Multa inspiratie stimablie!
zilele trecute am vorbit cu o persoana, om de afaceri, acum spre pensie, vroia sa isi vanda casa *6+ dormitoare, 3 bai. Ca mai avea inca 2 case construite. Toate pentru familie. Initial era planul sa locuiasca toti in prima casa, apoi la copii le-a facut la fiecare casa lor, si ei tot au plecat mai departe. Ce vroiam zic cu asta : chiar nu stia nimeni ce sa faca cu banii acum 5- 10 ani- in trecut cand se nasteau/casatoreau copii se mai construia o camera/ o casa in curte, si toata familia mergea mai departe. Caz desigur desuet acum. Vreau doar sa sustin naivitatea tuturor romanilor, indiferent de bani/cultura. Si sa trezesc sperante, ca se poate si in Romania, doar ca trebuie inteles la rece infantilismul populatiei. Ma includ aici si includ pe fiecare persoana din Ro. Plecarea din sat, zona, tara e o forma de educare rapida, si necesara. In toate culturile, in toate timpurile s-a practicat. Speranta, pentru ca acum pricepem ca nu stim nimic.Care e un progres fantastic. Urmator pas este sa incepem sa costruim. Unde, nu conteaza. Si apartententa de Ro, va fi data nu de teritoriu, ci de comunicare, si relationare. Asta duce la o evolutie si in Ro. Si oriunde vor ajunge romanii. Avem nevoie de cei plecati, si sa plecam si noi, mai mult sau mai putin, ca sa stim unde vrem sa ajungem, trebuie sa traiasca o parte din romani in diferite locuri sa alimnteze cu informatii populatia ramasa (prin intermediul familiei, prietenilor, etc). O noua romanizare.
Acum lucrez la o multinationala, prin management, si sunt surprins de carentele culturii straine.Si romane. Cred ca asta e chestia faina la Romani, simtul observatiei, analiza, neincrederea, rezerva, si lipsa in fond completa a indoielii ca nu se poate rezolva pana la final cumva.(cu lipsa totala a programarii cum o sa ajungem acolo 
). Si acuma sa filozofez: oricum o sa murim, si noi si urmatoarele genratii. Ca populatie, cultura, am putea sa ne gandim cum ne construim pe noi ca sa putem imbunatatii cultura mondiala. Acuma intram in ea, prin imigranti, prin schimburi. Toate popoarele care au fost izolate au ceva special. Au adus schimbari in cultura universala, tocami prin noutate. Noi ne putem pozitiona undeva. Unde? Am putem fi gatul lumii viitorului. Cei care ii inteleg pe ceilalti.Cei care se pot integra usor. Cei care intermediaza culturile. Latini-slavi, cu o pasiune culturala pentru extremul orient. Gata manifestul ! 
(Acuma astept cateva comenturi ca romanii is de fapt naspa, si nu se poate nimic niciodata, si ca sunt nationalisti expremisti, si ca de fapt neaga culturile cu care intra in contact.. :))
Nu ati depus inca actele de plecare?
Ce mai asteptati? Sau ce pana mea mai sperati sa se intample?
Romania a intrat in NATO in UE in cativa ani o sa avem EURO si degeaba… pentru ca noi suntem putreziti in interior. In suflet, in minte si in spirit. Ne izolam, ne creem fiecare globul lui de sticla si stam in el.
Romania se destrama pentru oamenii ei nu mai sunt oameni ci animale. Animale cu grai articulat, dar in rest se bat pe strada pt un taxi, pt o trecere de pietoni…. si nu miscam nimic. Nici noi nici justitia… Pai si cei din justitie sunt tot romani. Politistii sunt tot romani, politicienii tot… Asa ca nu au cum sa fie ei mai buni decat poporul din care fac parte!?
Copii nostri vor fi niste handicapati, nu vor sti nimic, si nu vor avea nici valori, pentru ca ni le pierdem si noi pana atunci…
Stash are dreptate si a facut o alegere buna.
Ii doresc succes in continuare si voua asemenea.
Acum 2 ani lucrurile erau demente, insa unii cu mai multe la noi stiam ca nu tine. Ca doar suntem constructori , si chiar de fundatii.
Supărare mare! Aşa este! Vremuri de restrişte. Lume necăjită. Economie slabă. Guvern impotent. Perspective naşpa. Răbdare, multă răbdare, că oricum n-avem ce face …
stash, interesant articolul si destul de adevarat in multe privinte. Totusi inclin sa cred ca citesti prea mult presa romaneasca