Astazi e sarbatoare. Ar fi trebuit sa fie Sarbatoarea Nationala, asa cum a fost vreo 80 de ani, dar nu e. Cu toate acestea, ramane sarbatoare.
Pe fundal de criza si deprimare generala, cu umbra amenintatoare a FMI-ului bantuind parcarile pline de Q7 din Bucuresti, dar e totusi sarbatoare. Fara sarmale si fasole din bani publici ca de jalnicul 1 decembrie, pomeni pe care acum romanii le platesc insutit, de parca ar fi fost scaldati in caviar.
10 Mai nu e ziua de nastere a Regelui Mihai, aceea e pe 25 Octombrie (ziua in care armata a alungat ultimele cizme germano-maghiare din vestul tarii, pentru a-l cinsti pe Majestatea Sa).
Dar 1o Mai se identifica tot mai mult cu Regele Mihai odata cu trecerea timpului.
10 Mai e ziua Regatului Romaniei, asa cum a fost odata si asa cum poate o sa mai fie. Mare, puternic, cu un litoral de aproape 400 de kilometri, o moneda ce rivaliza cu lira sterlina si cu o armata care facea ordine prin Balcani, nu una care pierde vremea si oamenii prin Afganistan si Irak .
10 Mai e Regele Mihai. Regele Mihai a ramas singurul exponent al gloriosului Regat al Romaniei, si omul pe care pana dusmanul nostru cel mai periculos, rusul, il respecta. 10 Mai — Regele Mihai, au scandat studentii dupa razboi cand comunistii incepusera sa-si dea in petic. 10 Mai — Regele Mihai, au scandat romanii in 1992, cand Regele a adunat un milion de romani de Paste in Bucuresti.
Mihai, ultimul Rege al Romanilor, a invins un destin vitreg si a supravietuit, cu majestuozitatea-i augusta, tuturor dusmanilor. Ai lui, ai tarii.
Regele Mihai este ultimul sef de stat aflat la maturitate in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Rusul l-a invitat pe Regele nostru la Moscova de 9 mai, si in 2005, si ieri. Rusul recunoaste ca gestul curajos al Regelui de la 23 august 1944 a scurtat razboiul si a salvat nenumarate vieti de soldati. Romani, sovietici, americani, cine stie, poate si nemti.
Numai la noi, mai sunt unii care neaga importanta gestului regelui. Ce sa-i faci, nimeni nu e profet in tara lui.
Eu unul, preferam sa sarbatoresc ziua nationala pe 23 august, chiar daca mistificatorii comunisti isi arogau ei gestul Regeului.
Dupa 1989, am inceput sa sarbatoresc 10 Mai. Cumva, 1 decembrie nu merge, asa cum mai bine decat mine o spune marele Neagu Djuvara.
Pentru mine, 1 decembrie e o sarbatoare schioapa. Din Marea Unire lipseste Basarabia, cu Limanul Nistrului, lipstese Balcicul, cu castelul Reginei, lipseste Cavarna. Dar, cel mai mult, lipsesc Cernautii lui tata. Numai o minune ar mai putea aduce toate franturile de pamant romanesc inapoi de unde au fost retezate. Dar, s-au mai vazut minuni.
Doua exemple?
1) Pe 17 decembrie 1989, comunismul inca parea etern in Romania.
2) Avem Rege.
Fain scris. Cu suflet!
Superb!
Dar “avem rege” nu-i de-ajuns… E vorba de legi, pe care nu le vrea nimeni (nimeni dintre cei care le-ar putea face) si de mostenitori. E patetica intrecerea intre actorul care-si joaca rolul vietii lui si printul bastard care face copil cu orice pret…
In ceea ce priveste ziua nationala sunt intrutotul de acord.
Din pacate, Regele nu are urmasi directi de sex barbatesc. Dar Printesa Margareta poate fi o buna regina. Sunt destule exemple. Desigur, un referendum pe aceasta tema ar fi foarte dificil de castigat intr-o tara unde manelistii cu burta si gratar cu mici in potrbagajul BMW-ului X5 tind sa devina majoritari.
Foarte frumos scris – m-a emotionat puternic, mai ales gandindu-ma ca, desi am 30 de ani, nu cred ca voi apuca in viata asta momentul in care sa ma uit in jus si sa-mi spun: Uf, am scapat de ei! – este vorba de acesti parveniti manelisti care ne-au coplesit si care, pana la urma, ne vor da afara din tara……Pacat
[...] Spuneam, intr-un articol mai vechi, ca restaurarea monarhiei constitutionale ar fi o minune, si incheiam afirmand ca s-au mai vazut si alte minuni, cum a fost caderea comunismului. [...]
Este umpic cam tirziu
nu mai avem timp : sa ne salutam, sa zimbim, sa privim cum zboara un fluture, sa ne bucuram ca a rasarit soarele,ca ploua in mai, ca avem parinti, ca putem munci chiar pe salariul minim, sa stringem gunoiul , sa ne tinem de mina, sa fim milostivi …………..sa fim OAMENI, OMUL masura tuturor lucrurilor. Am castigat libertatea in acel decembrie, la ce bun daca am pierdut masura. Un OM, o Zi, un Rege al romanilor, o istorie a noastra .