Miercurea trecuta, dupa o zi obositoare, ieseam de la o partida de tenis in compania unui amic. Dupa ce am schimbat câteva vorbe, m-am suit în Nissanul meu si i-am dat bice catre casa. Era destul de cald si eu cam încalzit asa ca am dat sa deschid geamul. Îmi era frica sa nu racesc de la aerul conditionat asa ca am preferat geamul. Care geam este electric si e din ala, apesi pe buton doua secunde si el coboara la maxim singur. De data asta a coborât el, dar foarte încet. Nu am dat importanta chestiei asteia, ma gândeam la meciul de fotbal care începea pe CBC în juma’ de ora.

Ajuns într-una din cele mai aglomerate intersectii din oras si stând la stop, am bagat de seama ca mi s-a aprins becul de la ABS. Foarte bizar, mi-am spus în barba. Si ca un tip obisnuit sa ia decizii într-o fractiune de secunda, am zis ca hai sa-l sting oprind motorul. În intersectie, repet.

Logic, motorul nu a mai pornit. Dar nu doar ca n-a mai pornit, însa mi s-a taiat si curentul la masina. Nici macar o zeama de curent nu aveam sa pun becurile de avarie. Am sarit din masina si am facut semn coloanei impresionante din spatele meu s-o ia prin stânga si prin dreapta, ca n-am cum sa ma misc. Foarte greu de executat, tinând cont ca eram pe o sosea cu trei benzi iar mie-mi murise masina pe aia din mijloc.

Cu chiu cu vai am reusit sa o împing la bordura, pe banda dedicata curbei la dreapta. Neavând curent, mi se taiase si servodirectia. Stiti ce misto o sa manipulezi o masina de 2 tone fara servo directie? Arnold scria pe mine! Trageam de volan cu toata forta si o si împingeam cu umarul drept de mare pozna. Nu stiu daca stiti, însa în Canada pietonii sînt niste animale extrem de rare pe marile bulevarde asa ca nu avea cui sa i se faca mila de mine. Dar macar nu m-a înjurat sau claxonat nimeni.

Odata adusa masina lânga bordura, m-am asezat tacticos lânga ea si am sunat la CAA sa vina cu platforma sa mi-o ia. Aia mi-au spus ca vor ajunge cam într-o ora. Asa ca am scos iPodul si am început sa citesc stirile. Nu cred ca citeam de mai mult de câteva minute cînd deodata aud sirena politiei chiar în spatele meu, de era sa-mi sara inima. La volan o gagicuta ofiter, vreo 25 de ani, îmi face semn ferm sa ma apropii de fereastra ei din dreapta.
- Care-i treaba? De ce ati parcat pe banda dedicata virajului la dreapta?
- Am ramas în pana, zic.
- Nu puteti s-o miscati deloc?
- Nu, are doua tone masina si nu-mi merge servo-directia. N-am curent.
- Ati chemat pe cineva?
- Da, am sunat la CAA si vor veni într-o ora cu platforma.
- OK, zice tipa. O sa raman în spatele dvs sa va protejez de masinile care vin din spate!

I-am multumit fara sa pricep prea mult ce mi-a spus. Politista a pornit luminile de nino-nino si a anuntat prin statie ca stationeaza la intersectia X cu Y. Apoi a vazut pe fata mea ca eram cam nedumerit, mi-a facut semn cu degetul ca e în regula si a continuat sa stea cu masina de politie cu girofarurile aprinse în spatele meu.

În timpul asta, pe mine începuse sa ma streseze prezenta ei. As fi scos din nou iPodul sa citesc dar mi se parea ca nu se face. Am stat cu mâinile în buzunar vreo cinci minute uitându-ma din când în când cînd la masina mea, cînd la aia de politie. Începusem sa ma gândesc la tot soiul de chestii : bre, da’ daca are vreo urgenta si ea nu poate sa plece pt ca sta sa ma pazeasca pe mine? Daca i se termina tura si cheama alta masina în locul ei si mai sta si ala o gramada fara sa produca nimic? Daca întârzie platforma, oare cît timp poate sa astepte? Pâna la urma contribuabilii din orasul meu (including me) nu dam o gramada de bani la taxe pt ca politia în loc sa lupte cu infractorii sa stea la curul meu sa ma pazeasca pt ca-s eu bou si n-am nici macar un amarat de triunghi reflectorizant în masina, nu? Si cum am reusit de unul singur sa scot din trafic o patrula de politie timp de-o ora numai pentru beneficiul meu personal? Constiinta nu-mi dadea deloc pace. Trebuie sa recunoasteti ca n-as fi bun de ministru.

Si ma tot gândeam si-mi tot schimbam greutatea de pe un picior pe altul. În timpul asta, politista mai vorbea prin statie, se mai uita pe geam si în general statea cuminte la locul ei. La un moment dat, nu mai rezist si ma duc la ea :
- V-am spus ca platforma vine într-o ora?
- Da, stati linistit, zice ea. E în regula, pot sa astept.

M-am întors la locul meu si m-am uitat prin jur. În spatele meu, la 20 de metri, o terasa La Cage aux Sports full ochi. Lumea se uita la meci si bea bere. În dreapta, intersectia cu pricina, plina de masini care circulau ordonat. În stânga, bulevardul de pe care venisem. Toate masinile care vroiau sa faca la dreapta, ocoleau cuminti masina de politie si dupa aia faceau la dreapta. Traficul era mult încetinit de prezenta noastra. Dar aia n-aveau nimic de comentat, se miscau fara claxoane, fara înjuraturi, fara degete mijlocii aratate pe geam.

Nimanui nu i se parea curios ca mi-am tras bodyguard o patrula de politie. Ba din contra, li se parea foarte în spiritul “Serve and Protect” asa ca n-aveau treaba cu noi.

Dupa înca cinci minute n-am mai rezistat. Am început sa împing masina cu niste eforturi supra omenesti, am trecut de coltul intersectiei si am intrat imediat pe o straduta laterala. Eram lac de sudoare cînd a trecut pe lânga mine masina de politie care ma protejase, cu girofarurile stinse. Mi-a facut semn din mers ca ‘’excelent’’ si apoi a accelerat pierzându-se în traficul bulevardului. M-am asezat pe bordura sa-mi trag sufletul si dupa vreo 25 de minute a aparut platforma. I-am dat cheia masinii soferului, i-am spus la ce service auto sa mi-o duca, ala a zis ‘’sigur, boss’’, mi-am luat echipamentul de tenis din portbagaj si am plecat catre casa (eram la vreo doi km de mers pe jos) fara sa ma uit înapoi. Unde am ajuns tocmai la timp ca sa vad repriza a doua din meciul de fotbal si sa beau o bere rece dupa atâtea emotii si probleme de constiinta.