Zilele trecute m-a pus dracu’ sa ma duc într-un parc national prea aproape de Montreal, încalcându-mi astfel propria regula ‘’fara parcuri sau lacuri pe o raza mai mica de 100 km în jurul Montrealului’’. Regula asta mi-am impus-o acum câtiva ani, dupa ce am remarcat ca e plin de arabi în parcurile astea prea apropiate de oras. Si n-as avea nimic cu ei daca n-ar fi super galagiosi, daca n-ar veni cu tot clanul dupa ei si daca nu ar baga la gratare de i-ar face de rusine pe taranoii mioritici.

Am fost la Yamaska, presat de o lipsa de chef teribila de a ma deplasa iarasi la prea mari distante. Un lac super si un parc foarte misto unde biciclismul sau promenadele, plimbarea în canoe sau scalda e regula de aur. Numai ca de data asta, arabii parca erau si mai multi si mai galagiosi decât de obicei. Sau poate n-am mai avut eu de-a face cu ei de mult. Aveam chef sa stau la umbra unui copac, la un picnic si sa citesc. Ti-ai gasit. Alaturi, vreo cinspe berberi jucau volei de plaja. Nu stiu daca ati vazut vreodata un arab jucând volei pe nisip. Nu-i o imagine foarte des întalnita. E ca si cum ai vedea un negru la cort in camping sau un chinez pe pista de bob.

Eram cufundat adânc în lectura unei biografii a clanului Kennedy, cînd aud voci din ce în ce mai aprinse dinspre terenul de volei. Prin fumul de la narghilele si de la gratarele unde fumegau frigaruile de carne de miel pe care le învarteau femeile magrebiene, am zarit mare vânzoleala în grupul jucatorilor de volei. Deodata au început sa urle ca apucatii si s-au luat la bataie. Da’ nu asa, soft! Cafteala din aia în toata regula, cu picioare în gura, pumni in ceafa, cu alergat dupa câte unul si pus la pamânt dupa care batut cu sandalele, tot tacimul. M-am uitat prin jur, nici picior de ranger sau politai, doar altii ca mine care incepusera sa caste gura.

M-am ridicat în picioare si am ocupat o pozitie strategica în fata scaunelor de camping unde se odihnea sotia. Ma gândeam ca în fierbinteala bataliei or sa fuga câtiva înspre noi, altii i-ar fi urmarit si s-ar fi pravalit toata gashca peste noi. Sint destul de bine cladit la cei 1.86 m ai mei si ma pregateam sa fac zid cu pieptu-mi de arama.

N-am mai apucat pentru ca am zarit o învolburare de fuste si shaluri de toate culorile, chiar în mijlocul babardelii. Intrasera în actiune muierile arabilor, fiecare cu tinta precisa pe barbat-su si cu sarcina de calmare a spiritelor. Lasasera nabii puradei si gratare, cafele si narghilele si plecasera la atac. Si n-o sa credeti, dar a durat doua minute de la interventia femeilor pâna la calmarea spiritelor. Si ce-au încasat urechile barbatilor din partea consoaretelor rar mi-a fost dat sa vad.

Cu ocazia asta, am observat urmatoarele chestii :

a. Magrebienii masculi (algerieni, marocani, tunisieni si libieni) sînt niste galagiosi, agresivi verbal, scandalagii, mincinosi (bagau niste strâmbe la politaii care au aparut la spartul târgului de i-ar fi facut si pe pedelisti sa roseasca), lenesi (faceau focul la gratar dar n-aveau strabateri cu preparatul halelii sau pusul mesei) si asa mai departe.

b. Nu-s cu nimic mai prejos decât tiganii nostri, zici ca-s din aceeasi muma. Cînd s-au luat la bataie m-am simtit ca în tiganie unde iesea bulibasha si dadea ordinul de atac al scutierilor. Singura diferenta între ei si tiganii nostri e ca astia nu put, nu asculta manele (nici macar muzica arabeasca), nu cersesc si in general n-au treaba cu tine. În rest o pun de gratare unde te astepti si unde nu, lasa mizerie dupa ei exact ca gratargii români, au o sumedenie de odrasle si fiecare vine cu clanul de fuste dupa el (sotia, fiice, ma-sa, soacra-sa, matusa-sa, bunica-sa, etc).

c. Au capacitatea de a focari si prelungi gratarele de la ora noua dimineata pâna la ora sase seara. Practic ei nu se relaxeaza la iarba verde ci vin sa-si umple matzul. Scopul în sine al mersului pe malul lacului este facutul de gratare. Încep cu carnea care e în cantitati impresionante, dupa aia cu lanuri de porumb pusi pe jaratec, cafele la ibric si alte produse adaptabile cenusii fierbiti.

d. Femeile lor duc greul : ele muncesc, ele au grija de copii, ele strâng, ele fac tot. Boerul numa’ face focul, il întretine si întoarce carnea pe gratar stind ciucit pe vine ore intregi. Nu participa la pusul mesei, nu duce si nu aduce bagaje la masina si obligatoriu umbla în slapi. Dar desi el e seful de trib, asculta de femeia lui. N-am vazut nici unul din batausi sa-si pizdeasca femeia pt ca a intervenit între ei si nici n-a încasat vreuna un dos de laba peste ochi. Nu, cînd au intrat alea la lupta s-a facut liniste si s-au împrastiat toti ca potirnichile desi e drept ca vociferând la volum maxim. Însa femeia venea în spatele lui si-l boscorodea iar astia se întorceau spasiti la locurile lor. Soacra-mea se amuza si-mi spunea ca exact asa e si la tigani. Piranda pare a fi dominata si merge în spatele lu’ tiganu’ dar daca se pune cu gura pe el, tiganu’ se face mic, mititel.

e. Pentru ei regula cu non-afisatul în public al religiei nu functioneaza. Cînd e ora de rugaciune, se trag un pic mai harcana si se pun pe temenele. În mijlocul parcului, printre turisti, of course. Stiti ce bizar e sa vezi un grup de oameni cum fac plecaciuni si se roaga în mijlocul plajei în timp ce pe lânga ei umbla lumea în chiloti de baie cu berea în mâna si se uita la ei ca la urs? Foarte! Daca vreti sa vedeti la prima mina mergeti la Yamaska, Oka, Ile de Boucherville, Parc des Voyageurs sau alte parcuri din astea mult prea aproape de oras. Sînt curios ce reactie as stârni printre arabi daca am veni si noi, astia crestini, cu un popa dupa noi si ala ar începe sa cânte Aleluia în mijlocul parcului iar noi, enoriasii, sa ne facem cruci si sa îngenunchem. Serios, n-ar fi fun? Sau poate am fi considerati provocatori de catre natiile arabe? Habar n-am!

Cam asta a fost cu iesirea asta la iarba verde. A venit politia, a luat niste declaratii si a dat niste amenzi pentru maciucardeala si tublurarea linistii publice. Iar eu mi-am jurat înca odata ca d-acu’ ma gasiti numai de la Mont Orford încolo sau dincolo de Ste-Agahte des Monts unde nu vezi picior de magrebian belicos ci numai si numai camperi chebecosi pacifisti. Cit o mai dura si asta!