Domnul presedinte s-a bucurat cand a fost ales. S-a bucurat si mai tare, chiar daca mai putin, cand a fost reales. A promis ca reduce numarul de reptile din parlament la 300. A zis ca reformeaza statul de n-o sa se mai vada el, statul, de reformat ce-o sa fie. L-a batut pe Geoana greu (si io-l bateam din turul intai, la poponetzul gol, fara macar sa candidez). Dupa realegere, domnul presedinte s-a culcat pe-o ureche — urechea aia in care tocmai isi bagase betisorul fara vata — si s-a pupat in boc cu Orban si cu Toekes, ignorand stafiile care populeaza masa spiritismului de la Realitatea TV (in evidenta iese, in ultimele luni, tembela Cati Andronescu, cea mai tampita creatura care si-a pus dosul vreodata pe un scaun de ministru al invatamantului, desi o concureaza indeaproape Adomnitei) si infectia care se extindea atat in ureche cat si in tara numita, impropriu, stat.
Acum, dupa un tur de forta in materie de trantit cu mucii in fasole zi de zi, presedintele Basescu si-a scos betisorul din ureche si, probabil inabilitat partial de infectia din ureche, a emis o prostie din alea rele, care stii de la bun inceput ca a fost spusa cu artzag si cu intentia de a jigni. Adica, domnul presedinte a spus ca un profesor lucreaza 16 ore pe saptamana, iar domnia sa, seful statului, ponteaza acelasi numar de ore pe zi.
Ia hai sa vedem deci, in paralel, o zi din viata unui prof puturos, in care lucreaza doar trei ore si 12 minute, pusa fata in fata cu o zi din viata corifeului de la palatul trei coceni:
– ora 7 dimineata
Basescu se scoala, se intoarce cu ura spre ceasul cu cuc adus de la Odesa din port acum multi ani, si zice, uitandu-se plin de satisfactie cu ochiul drept la cuc, si cu cel stang la sepepistul in papuci si halat din coltul opus al dormitorului: ha, Vladimir, ti-am tras-o, iar m-am sculat inaintea ta! Scularea, ca azi ai de stins vreo trei paduri si de aprins alte 16! Sepepistul, socat, ia pozitia de drepti, pocneste din papucii de casa cu urechi de michimaus, si zbiara, “permiteti sa raportez, domnule presedinte, nu ma cheama Vladimir, sunt plutonierul Soare, nepotul vestitului plutonier Soare care l-a servit pe tovarasu…”
“Taci, mai boule”, ii spune cu blandete paterna, presedintele, zambind stramb. Nu cu tine vorbeam, chiar daca ma uitam cu stangul la tine. Vorbeam cu Vladimir, cu premierul de la Moscova. Am abandonat ideea cam demodata a telefonului rosu cu fir direct, si am decis sa stabilim o legatura calda, prieteneasca, inedita, prin intermediul ceasului cu cuc rusu. Nu, pardon, rosu. Hai, ca nu mai stiu, daca e rus, sau e ros. E clar, insa, fiule, ca eu m-am trezit deja, pe cand Putin nu pute. Na, ca iar nu-mi gasesc cuvintele. Putin nu putea. Nu putea sa se trezeasca. Desi el nu consuma votca seara. Nici Rusia nu mai e ce-a fost, si chiar mai Putin decat atat, conchise presedintele, ragaind plin de vioiciune si punand mana pe un betisor cu vata dintr-o cutie de plastic cu inscriptia aurita ”Penny Market — furnizor de prestigiu al Presedintiei Romaniei.” Ha, ma asteapta o zi grea, imediat e ora opt, voi lucra 16 ore neintrerupt, si inca nici nu am fost la baie,” gandi presedintele, introducandu-si cu dreapta, betisorul cu vata in urechea stanga, in timp ce cu stanga, butona pe fast dial-ul Nokiei nr.1 “ministra turismului” si il propti in urechea dreapta, racnind, “Gabi? Ce faci papusa mic….. aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!” Ultimele aaaa-uri se dovedira de fapt nu terminatia femininului de la mic, ci un urlet de durere, urmat de o feroce injuratura marinareasca, cu vreo 12 noduri, trei propozitii subordonate de loc, timp si spatiu, si nenumarate epitete si adjective colocviale. Baaai, turcane, iar mi-ai furat jumatate din vata de pe betisor, si mi-am infipt porcaria asta in ureche! Te omor! Ba, mai rau! Te concediez! La Stolojan cu tine!” Itit dintr-un ungher, stingher, purtatorul de cuvant incerca cu greu, ca de obicei, sa-si gaseasca cuvintele: “Excelenta, nu am furat, am vrut doar sa ma asigur ca nu erau microfoane plasate in vata de la un capat de banditii aia de la realitatea! Indurare! Stolo nu poate sa ne tina pe amandoi pe salarii! E un om bolnav!” Calmat, presedintele extrase cu migala betisorul din ureche, si il examina cu interes. Mai turcane, tu stii ca nu esti prost deloc? Nu stii? Pai, nu esti. Deloc. Esti istet. Dar te-ai gandit, mai istetule, ca microfonul ar putea in vata de la capatul celalalt?” Purtatorul de cuvant se relaxa brusc, si rasufla usurat: Da, excelenta, m-am gandit! Na, ca nu m-ati prins.” Presedintele se uita contrariat la el: “ma, tu faci pe prostul?” “Ei, ma fac, exclama purtatorul. Nu ma fac, jur!” Si atunci, zise presedintele, de ce nu ai dat jos si vata de pe capatul celalalt?” Vorbitorul, aproape strigand de fericire: “pentru ca nu ati mai fi avut cu ce sa va scobiti in ureche!” “Aha,” zise simplu presedintele, adaugand, “te-am trezit, dulceata mica?” Si adauga, iritat, “nu pe tine, turcane, vorbeam la telefon cu un ministru din guvernul Boc-3. Sau, 4. Al catelea, ma? Zi tu, ca de aia esti pe vorbe, de aia te tin in slujba, si de mila lu” Stolo… ah, Stolo, draga Stolo, ihm, ihm,…” si presedintele incepu sa planga incet, parca amintindu-si de un moment trist, sau de-a dreptul vesel, din trecut. Ceasul era aproape opt, si presedintele inca nu ajunsese la baie.
In timpul, asta, intr-un luxos apartament cu o camera si fara baie din Berceni, Vasile Zidaru, zis Paharu”, un profesor lenes de matematica, deschise ochii buhaiti de alcool si se uita la ceas: Shit, iar e ora sapte si jumatate, ia sa-mi fac eu o cafea si sa ma pregatesc sa plec la scoala, mama ce zi grea ma asteapta… TREI ORE!!! Trei ore de munca, mama ei de viata, si inca 12 minute in plus! Mai, si mi-e o lene… Mai bine bag un gol azi, oricum ma platesc astia regeste, iar femeile ma iubeste, mai da-i in gura ma-sii cu dragostea lor de tara, nu ma las eu exploatat pana la epuizare de banditii astia, auzi mai, trei ore SI 12 MINUTE!!! Ia sa bag eu cornu”n perna, la loc, da-o-n ecuatia ma-sii de cafea, mai bine dorm si dupa aia, la votca, la Lido… Mi-e somn, si mi-e o lene… Jos Basescu cel harnic, mai bolborosi Zidaru inainte de a adormi cu un horcait greu de om lenes, dar lenes, nene…
In timpul asta, la palatul trei coceni… (Va urma)
