Mai acum ceva vreme, ratacit fiind prin zona Gatineau, m-am împiedicat de o zmeurarie. O afinarie. O ferma de fruncte de padure, crescute în semi-salbaticie (adica salbaticie dar fara ursii aferenti). Si cu gândul la un pont pe care mi-l daduse un cititor, Cipri parca, am cules vreo sase kg de afine din alea mari si coapte si vreo trei kg de zmeura. Ajuns acasa, am luat un borcan de sticla si am pus toate afinele la macerat cu vreo 3 kg de zahar iar într-un alt borcan, zmeura si alea cu zahar. Nu înainte sa dau iama prin ea putin.

Dupa vreo doua saptamâni am mers frumos la SAQ si am cumparat un kil de alcool dublu rafinat de 94%. L-am potrivit 2 parti alcool, una de apa chioara cu gând sa scot o afinata si o zmeurata de cam 45 de grade. Nu mai stiu ce calcule îmi facusem eu si cum estimasem diluarea gradelor de alcool, dar cam p-acolo trebuia sa ies. Luasem ca referinta tequila, care are 40% alcool si mi-am zis ca doar n-o sa iasa afinata si zmeurata mea mai slaba ca posirca aia mexicana.

Cînd am facut amestecul siropului cu alcoolul, am gustat. Prima data mi-a sarit cusma din cap. Era asa de tare încât gustul de alcool îl acoperea pe cel de fructe. Hmm, mi-am zis, not so cool! Hai sa mai adaug putina apa. Dupa aia era numai bun. Am mai gustat de vreo doua ori si simteam cum ma învaluie asa, o caldura si o euforie misto. Abia atunci am realizat ca-s pe cale sa ma îmbat din gustat. Ca tot potriveam cînd zmeurata, cînd afinata. Si uitasem sa numar ‘’gâturile’’. Probabil ca opera de arta batea lejer spre 53 de grade.

Cînd sa le pun în camera rece, hopa, apare nevasta-mea. Eu eram asa, mai sturlubatec si zic: ia gusta tu aici sa vezi ce traznaie am realizat. Nevasta-mea a gustat si s-a strâmbat. Prea tare! Pfuai…si ce? o întreb. Pt mine e buna.

Asa ca sotia a început sa-mi argumenteze cazul: ai tuica? Am! zic. Ai vinuri? Am. Whiski? Rom? Cognac? Vodca? Bere? Ai?

Pai cum nu, zic, ca doara mi-s gospodar!

Ei, eu n-am nimic, zice ea. Stii cât costa un lichior pt fete? Stii? Ai habar?

N-am, zic eu foarte sincer. N-am, ca eu nu ma concentrez pe chestii fara importanta cum ar fi lichiorul pentru fete.

O gramada, zice ea. Un Amaretto e 37 de parai. Amarula e 30. Un Irish Cream e si el vreo 30 de dolari. Ia sa-mi faci tu zmeurata si afinata bautura pentru fete. Maxim 30 de grade, poate chiar 25. Si aia sa fie bautura fetelor care vin în vizita.

Mno, ce era sa zic? Dupa cum stiu barbatii casatoriti, cînd femeia vrea ceva, femeia obtine. Cu parere de rau si durere în suflet, am potrivit afinata si zmeurata de asa natura încât a iesit un lichior foarte apreciat de partea feminina care ne calca pragul. Dar chiar foarte apreciat. Ïn schimb, pt mine e ca si cum as bea un suc mai tare. Nici nu ma mai încalzeste pâna în vârful picioarelor, nici nu ma mai arde placut pe gâtlej cînd îl dau de dusca. Cu parere de rau, m-am despartit de el si le-am trecut în proprietatea nevesti-mii. La cele aproape 8 kg de lichior care au rezultat si la degetarele cu care se cinstesc ele, o sa aiba fetele cu ce sarbatori si când oi iesi eu la pensie.