Pauza de prânz
Obisnuiesc sa ma plimb în pauza de prânz, dar numai dupa ce manânc. Azi am bagat la ghiozdan un pui cu ananas dupa care am luat-o la pas pe Ste-Catherine în compania unui amic. Cum ne plimbam noi înspre Crescent, dam nas în nas cu ditamai coada pe trei rânduri întinsa pe mai multe zeci de metri de trotuar în fata unei intrari austere. Deasupra intrarii, o firma în semicerc din care noi nu vedeam decât jumatate, anunta ‘’Banque Scotia’’.
– OMG! zice amicul meu. Ce e omorul asta la Banca Scotia? A dat faliment? Oh, no! Cum sa dea faliment, am conturi la ei.
- Bai, calmeaza-te! Cum sa dea faliment ditamai banca si tu sa n-auzi nimic la stiri? Te crezi în Congo?
- Uite ce coada la filiala asta! Presimt ca e nasol. Hai sa întrebam pe careva ce s-a întamplat, se agita amicul.
Ne apropiem de un nene cu parul alb care astepta linistit la rând.
– Nu va suparati, ce s-a întamplat aici? îl abordam noi direct.
– Poftim? Ce s-a întampat? Nimic.
- De ce stau atâtia oameni la rând în fata la Banca Scotia?
- Probabil vor sa vada un film.
- Un film? întrebam noi aiuriti. Ce film?
– E un cinematograf aici, nu? ne întreaba omul privindu-ne fix. La cinematograf ruleaza filme.
– E un cinema?
– Sigur, scrie si pe firma de deasupra capului, ne arata el cu degetul în sus.
Am ridicat privirea spre firma în semicerc. Unde scria mare Cinema Banca Scotia.
***
Dupa ce ne-am lamurit si am dezbatut vreo cinci minute consecintele tragerii de concluzii pripite asupra inimii si sanatatii, am traversat pe partea cealalta unde, în fata sediului The Gazette, am vazut-o. Finuta, cam în vârsta, dar înca se tinea bine.
Probabil e cel mai batrân automobil pe care l-am vazut vreodata în real life. Pe McGill sînt niste panouri de afisaj ale Muzeului McCord si am vazut exact masini din astea în niste fotografii din 1915. Habar nu am ce marca e, daca e Ford sau Dodge sau Oldsmobile. Si culmea, nu mi s-a parut ca face reclama la ceva din simplul motiv ca era parcata în fata la The Gazette si nu-i nici o taverna prin jur.
Dupa ce m-am despartit de bunicuta asta, am dat nas în nas cu apartheidul israelian.
Va spun sincer ca pâna sa dau cu ochii de afisul ala, am crezut ca apartheidul e caracteristica exclusiva a Africii de Sud. Apartheid înseamna în afrikaan ‘’apartness’’. Segregare. Specie aparte. Dar na ca acum si israelienii sînt acuzati de catre arabi de apartheid. Manifestatia din imagine are loc în fiecare zi în fata intrarii librariei Chapters detinuta de Indigo Books and Music din motive care-mi scapa. Ajuns în birou, m-am uitat pe Wikipedia sa pricep ce are Chapters, companie exclusiv canadiana, cu Israelul. Si am aflat ca proprietara Chapters este Heather Reisman care-i casatorita cu Gerry Schwartz, unul din fondatorii CanWest Global Media, cel mai important concern de presa din Canada, fost director la Banca Scotia (na, ca iara am ajuns la ei) si cu o avere evaluata la 1.5 miliarde de dolari. Reisman si Schwartz sînt finantatorii unei fundatii care ofera burse de studii tinerilor israelieni nascuti în afara Israelului si care se ofera voluntari pentru Israeli Defence Forces (IDF), armata israeliana.
Say what?
Repetam : proprietarii canadieni ai Chapters si Indigo sînt finantatori pe fata ai tinerilor evrei care nu s-au nascut în Irsael dar care se ofera voluntari pentru serviciul militar în IDF, unde printre altele trag cu pusca dupa palestinieni. Iar emigrantii palestinieni în Montreal, picheteaza toate intrarile librariilor Chapters din centru.
No, ar putea spune cineva ca pauzele mele de prânz nu sînt interesante?
* Poze facute cu un jaf de telefon Motorola cu care onor firma la care lucrez m-a dotat
Daca v-a placut acest articol, va invit sa lasati un comentariu sau sa va abonati la acest blog si sa primiti viitoarele articole direct in RSS readerul dvs.
Daca nu dispuneti de un RSS reader, va puteti abona prin e-mail iar astfel veti primi ultimele articole de pe blog in fiecare dimineata: click aici pentru abonament.
amicul tau e un pic cam prapastios, apoi daca banca ar da faliment n-ar mai fi nici o coada, ca nu s-ar mai da nimic.
dar ce voiam sa intreb e – ce v-a apucat cu renovarile, refacerile etc in montreal? o parte din ste catherine e un santier (acolo in fata muzeului de arta contemporana), place d”armes e groapa, st denis era inchis pe o portiune, etc. voi nu va ganditi chiar deloc la bietii turisti?
p.s. pentru o clipa am crezut ca ai postat despre alta pauza de lunch
Trebuie sa traiasca si italienii din constructii, nu? D-aia tot Mtl e un santier.
Si eu ma plimb la pranz, dar am schimbat St Catherine cu Sherbrooke cand incepusem sa cunosc fiecare piatra. In plus, mi-am zis eu, scap de ispita magazinelor. Ti-ai vazut, eu inainte si magazinele dupa mine…
Cu cat te indepartezi de McGill spre Guy, cu atat buticurile sunt mai mici, mai chic si mai scumpe. Totul culmineaza cu cele din zona Musée de Beau-Arts. Tre” deci sa gasesc altceva. Astept sugestii.
De la mine astepti sugestii?
Uite, light play a reusit performanta sa mearga de la La Baie pina in Vieux Port pe jos.
Performanta e sa nu cumperi, intelegi tu? Ca de mers merg si eu, da” cumpar si merg, cumpar… parafrazand din clasici.
@cafeina: ia nu mai fa tu misto de mine, pentru ca nu-s decat 15 min pe jos.
oricum, ca sa vin la cafeaua aia am facut traseul respectiv dus-intors (e drept, pe strazi diferite), deci merit o insigna ”cafeina.ro”
@cora: strategia mea e sa intru in magazine ultrascumpe cand nu vreau sa cumpar. e haios, mergi si probezi diverse chestii si dupa aia visezi cu ochii deschisi vreo saptamana, nici nu mai vrei sa intri in alte magazine.
Light play, o sa incerc, merci de pont.