Tărâmul primilor paşi (prima parte)

M-am întâlnit recent cu Light play la o cafea în centrul Montrealului si în timp ce degustam licoarea catifelata (chelnerita mi-a scapat cam multa spuma, da-i ok), am întrebat-o ce anume o atrage la blogul meu. Mi-a spus ca unul din motive e abilitatea de a scrie despre viata de zi cu zi în Montreal, de multe ori plecând de la nimic. De la o vorba, de la o idee sau o observatie facuta pe strada. Nu stiu daca e asa, dar stiu ca fiecare fotografie, idee sau observatie de la care plec cînd scriu ceva, are o poveste în spate. Ca aceasta poveste este sau nu reala, are mai putina importanta. Ca orice poveste, important este ca ea exista.

***

Acum câteva luni, împreuna cu sotia am vizitat-o pe Adela, o prietena buna care abia nascuse. Am mers la spital cu un buchet mare de flori, trei baloane si un quelquechose de plus. Nu mai calcasem niciodata într-o maternitate. Nu ca nu calcasem într-o maternitate canadiana, ci nu calcasem într-una. Punct. În Romania n-am reusit niciodata s-o vizitez pe cumnata-mea în camera ei sau sa-mi vad nepotica în patut, pentru ca barbatii sînt un soi de gândaci care trebuie tinuti neaparat în afara unui spatiu septic si iginenizat asa cum sînt, desigur, maternitatile în Romania.

Am penetrat deci pe poarta spitalului montrealez cu avânt, gresind intrarea. Portarul care m-a vazut ca încerc sa trec prin usile batante cu buchetul de flori si baloanele si-a facut probabil cruce cu limba cînd m-a vazut ca eu am trecut dar baloanele au ramas afara. M-a ajutat sa scap din încrengatura de fire si m-a întrebat politicos daca n-am gresit cumva sectia. Foarte sigur pe mine i-am raspuns ca n-am gresit-o din moment ce merg la maternitatea de la etajul 2. Etajul 2, all right, mi-a raspuns el amabil, dar maternitatea e în alt corp de cladire. Aici sînt urgentele, domnu’.

Am ramas putin descumpanit. Sînt foarte mândru de capacitatea mea de orientare în spatiu fiind recunoscut ca unul din singurii care se poate lua la hartza cu un GPS si sa mai si-l bata la directii. Am facut stânga împrejur împreuna cu doamna mea si am cautat corpul de cladire respectiv. Dupa o calatorie 3.45 secunde, timp în care o batrânica cu balustrada din aia mobila pe roti m-a înghesuit într-un colt spre amuzamentul nevesti-mii, liftul s-a oprit la etajul maternitatii. Cînd s-au deschis usile, am avut impresia ca am calatorit în spatiu si timp si am coborât din greseala în maternitatea pe Enterprise, mândria flotei inter-galactice din Star Trek.

Maternitatea 1

Era atât de curat si sclipea totul încat am ramas traznit în usa liftului fara sa îndraznesc sa fac un pas în fata. Batrânica m-a împins ca sa poata liftul sa plece. M-am uitat cu grija în jur dupa niste sosoni de pânza asa cum folosesc chebecii în toate institutiile iarna, ca sa nu murdareasca de mâzga si zapada interioarele sau covoarele. Dar nu era nici un soson în raza mea de vedere ceea ce era oarecum logic tinând cont ca vara abia începea. M-am îndreptat cu niste pasi nesiguri catre ghiseu si am aruncat o privire în jur. Nici o infirmiera sau doctor nu erau prin zona. Cînd am ajuns la ghiseul care-mi venea pâna la coate, am observat o receptionera medicala asezata pe scaun de partea cealalta. M-a întrebat pe cine vreau sa vad, mi-a pus întrebarea standard ‘’familie sau prieteni’’ si mi-a indicat ca Adela se afla în camera 205, explicându-mi cum sa ajung acolo. Totul cu un zâmbet larg care i-a dezvaluit dintii perfecti.

Maternitatea 2

Am înaintat pe coridor si am analizat podeaua. Ma gândeam ca trebuie sa fie cam acelasi tip cu pardoseala aia speciala de uzina pe care i-am vândut-o unui mahar în Romania care-si deschisese o fabrica de mobila. Un soi de spuma chimica care se întinde cu un elicopter ca cel cu care se fac finisajele de beton pe întinderi mari. Si admirând culorile calde mi-am spus ca trebuie sa fie misto sa poti naste în aceste conditii. Dupa trei minute de când intrasem la maternitate, receptionera continua sa fie singura persoana pe care o întalnisem.

Am ciocanit usor la usa camerei cu numarul 205 si am fost invitat sa intru. Pasind în camera, ma uitam în stânga si în dreapta ca un copil curios. Nevasta-mea m-a tras încet de mâneca :

- Înceteaza, o sa creada lumea ca n-ai mai vazut spital!

- Ca asta, în mod sigur n-am vazut, i-am raspuns.

Adela era întinsa în pat, odihnindu-se. Lânga ea se afla o cutie de plexiglas transparenta în care dormea bebe. De jur împrejurul ei tot soiul de aparate, scutece si recipiente. Un televizor atârna de tavan, sustinut de un brat rotativ. Doua fotolii ce pareau destul de comode se aflau de o parte si de alta a patului iar lânga fereastra un dulap încastrat în perete statea cu usa întredeschisa. La intrarea în camera în stânga era o baie a carei usa era data de perete. O cada de un alb imaculat cu doze pentru jet de apa mi-a sarit în ochi.

-Wahahau! am exclamat eu coplesit.

- Nu-i da atentie, s-a adresat sotia Adelei, fluturând mâna a lehamite catre mine. E prima data în viata lui cînd calca într-o materninate. M-as fi asteptat sa fie inhibat dar se poarta ca un urangutan scapat într-o magazie de banane.

(va urma)

11 Responses to Tărâmul primilor paşi (prima parte)

  1. alina says:

    cmumaternitate....ri-nastere.html
    Nu stiu daca e ok sa dau link-uri dar ete si aci preturi si pardoseli….turu virtual e undeva in stanga.
    Acolo cat costa distractia si cine o plateste ?

  2. light play says:

    alina, nu stiu cat costa, dar de platit o plateste integral asigurarea de stat. apoi, daca mai ai si asigurare de la compania la care lucrezi, beneficiezi si de alte chestii – camera privata in spital, de exemplu.

    eu iti pot spune ca experienta nasterii in canada – dpdv al experientei in spital, a fost extraordinara. am avut o doctorita excelenta, recomandata de medicul de familie, care m-a supravegheat pe perioada nasterii. n-am platit absolut nici un control, consultatie, ecograf, teste, etc.

    in spital, am avut camera mea separata in care am stat pana cand am nascut si in care camera am si nascut de altfel, pentru ca era dotata cu toate cele necesare. ai un buton la capatul patului pe care il apesi cand ai nevoie de asistenta (si care vine in 2 minute cand o chemi). la nastere am avut 2 doctori si vreo 4 asistente, desi a fost nastere ”normala”.

    pe toata perioada sederii in spital au voie sa ramana cu tine in camera de spital (si sa asiste la nastere) doua persoane – de obicei partenerul/sotul si/sau ceea ce se cheama aici “doula” adica o persoana care te asista la nastere si pe care o alegi tu (in cazul meu a fost mama).

    dupa nastere, copilul vine cu tine in camera privata sau semiprivata (privata daca ai asigurare privata de la angajator).

    conditiile din spital – impecabile. personalul – de la doctori la asistente la anestezist – excelent.

    costul distractiei cum o numesti tu: 0 (zero).

    noi am adus flori si o prajitura pentru asistente dupa nastere, in semn de multumire, dar ele au pus-o in frigiderul comun de pe etaj, la care are acces toata lumea, pacienti si personal.

    la fel, dupa ce am nascut am trimis un buchet de flori mediculul care m-a supravegheat pe perioada sarcinii si care s-a intamplat ca a asistat si la nastere (de obicei asista la nastere doar daca e de serviciu in ziua respectiva, nu vine special pentru tine.

    si un ultim comentariu: dupa nastere, un asistent social de la primarie te suna si te intervieveaza timp de o ora sa se asigure ca copilul are ingrijire adecvata. absolut toate mamele primesc telefonul asta, cel putin aici unde locuiesc eu.

    vine si in vizita acasa -daca vrei- sa evalueze acelasi lucru si sa te ajute cu orice fel de intrebari ai; iti pune la dispozitie o groaza de resurse si informatii locale si iti da un nr. de telefon la care ai acces 24 ore si la care raspunde o asistenta medicala – asta pentru cand nu esti sigur daca trebuie sa mergi la doctor sau la urgenta.

  3. alina says:

    In primul rand iti multumesc pt raspuns si-ti urez multa sanatate tie si bebe-ului !
    Va fi si-n Romania idem peste putin timp , cam o suta , doua de ani…ceea ce nu-i mult deloc , evident !
    Te-as mai intreba un lucru. ..asigurare de stat ce inseamna , procent din salariul tau , al sotului sau o suma fixa pe care o poti plati indiferent de venit ?Ma refer la asigurarea de baza , ca sa spun asa , nu “extraoptiuni ” gen chestii asigurate de firma ori de alt gen de asigurari private .Chiar , ai avut si asigurare privata de sanatate , in plus fata de cea de la job ? te intreb asta pt ca in romania a inceput sa se poarte , doar ca cer sume imense ( peste 1, 5 milioane pe luna )iar oferta e penibila (gen..”platim doar din a 3-a zi de spitalizare si numai la clinicile agreate” etc ).

  4. broantza says:

    @light play: cand aud descrieri de experiente ca a ta, mai ca imi vine sa mai fac inca un copil. insa experienta mea de acum 11 ani din romania a fost atat de groaznica, incat nu s-a sters nici pana acum si in continuare imi da un nod in stomac…
    sa iti creasca copilul mare si sanatos si sa va bucurati de el!

  5. light play says:

    @alina: asigurarea de stat in Ontario (OHIP) inseamna o suma lunara pe care o platesti – ti se retine din salariu – in functie de venitul impozabil. Majoritatea oamenilor platesc sub 65/dolari pe luna, probabil media e cam 40-50/luna. Daca dai o cautare pe Google dupa “Ontario Health Premium Rate Chart” iti arata exact contributia in functie de venit.

    Chestia e ca beneficiezi de asigurarea de stat si daca esti somer, adica e asigurare universala, cum ar veni. Contribui la ea doar daca ai un venit peste 20.000/an; daca ai sub, nu platesti nimic dar beneficiezi de asigurare exact la fel cum beneficiaza unul care contribuie.

    Cat despre asigurarea privata, ai cam doua optiuni: ori o primesti de la compania pentru care lucrezi in pachetul de beneficii si deci nu platesti nimic, ori o cumperi singur. Evident sunt oameni care au asigurare OHIP de stat, au si cea oferita de firma, si in plus mai cumpara si ei ceva suplimentar, dar cazurile astea sunt mai rare.

    De obicei asigurarea privata pe care o primesti prin firma ta ofera chestii suplimentare gen chelt. dentare, plata medicamentelor, control la ochi si ochelari, acces la masaj, chiropractor, psiholog, camera privata in spital, etc. De notat ca in cazul in care ai copii si sot asigurarea ta ii acopera si pe ei (iar cand ambii soti au asigurare, sumele la care ai dreptul prin asigurare se dubleaza, tripleaza, etc. inmultesc in functie de nr de membri in familie).

    Cred ca am citit undeva ca doua treimi din canadieni au asigurare privata in plus fata de cea de stat, si in majoritatea cazurilor e oferita in pachetul de beneficii dat de firma.

    ps. da, si noi avem asigurare privata.

  6. Bristena says:

    Eu contribui in Romania la Asigurarile de sanatate cu 165 ron in fiecare luna, aproximativ media pe care o plateste un angajat in Canada.
    Am multi cunoscuti care imi spun ca nu pot pretinde servicii medicale de calitate in tara atata timp cat eu platesc aceasta suma “mica”. Sunt multi care cred ca noi contribuim cu un procent mult prea mic, pentru a avea pretentia la servicii medicale de calitate. Se pare totusi sunt tari care ofera o multime de servicii atunci cand ai o asigurare medicala la stat. (sunt convinsa ca PIB-ul acordat sistemului sanitar are un alt procent, dar asta este o alta poveste )
    In Romania, asigurarea medicala la stat e ceva ce trebuie platit in fiecare luna si atat …

  7. stash says:

    Poate n-ati inteles exact ce v-a explicat Light play. In Canada, greul il duc asigurarile private recte canadienii cu venituri. Este ilegal sa folosesti asigurarea de stat daca ai venit peste o anumita suma. Numai cei cu venituri foarte mici sau deloc pot beneficia de ea. Dar de contribuit, contribuie toata lumea. D-aia se cheama universala.

    O asigurare privata familiala costa intre 50 si 200 dolari pe luna. O parte o plateste angajatul chiar daca e oferita de firma. Firma contribuie cu diferenta. Is o gramada de lovele. Costurile serviciilor medicale pt un neasigurat, asa cum poate fi un turist roman fara asigurare de calatorie e urias. O zi de internare e 3 mii de parai. O simpla consultatie e 150 dolari. 10 zile la terapie intensiva pot arunca factura dincolo de 50 mii de coco. Tratamentul de canal la o masea e 200 dolari per canal ( o masea poate avea si 3 canale).

    Nu-i asa simplu cum pare la prima vedere.

  8. light play says:

    @cafeina: e foarte posibil ca Quebec sa fie diferit de Ontario la capitolul asta, habar nu am.

    In Ontario, costurile mari gen spitalizare, teste, consultatii, etc, sunt platite de asigurarea de guvern (provincial) OHIP – indiferent de venit. Asigurarea privata acopera doar chestii suplimentare.

    Costul asigurarii private aici e in mare parte suportat de firma, asta daca nu vrei sa contribui tu in plus pentru o asigurare mai ”deluxe”. Noi de ex. nu contribuim cu nimic la asigurarea privata, avem beneficii foarte mari prin cele ”normale”, de fapt nu le folosim nici p”alea. Nu am avut niciodata polita individuala de asigurare si in general nu stiu decat oameni lucreaza pe cont propriu care cumpara polite private.

  9. stash says:

    Light play, cafeina e un blog :)

    Uite, a citit sotia mea raspunsul si mi-a spus ca habar n-am. Cica noi folosim asigurarea privata numai la medicamente, la extra (recte camere mai smechere de spital) si la dentist. Si se mai foloseste pt ochelari, dar nu e cazul la noi. Si mi-a mai spus sa nu mai dau raspunsuri aiurea pe blog ca induc lumea în eroare.

    Curios. Atunci ma întreb pe ce pana calului dau eu 100 dolari pe luna? Mai ales ca dintii nu-s acoperiti 100% (deci mai dau si eu diferenta) si nici medicamentele si nici extra?

    Si nu, la mine la job firma nu-mi da asigurare din banii eu. Am optiune cu ”vrei sau nu vrei”. Atât. Daca vreau, mi se retine din salariu 100 pe luna. Daca nu vreau, n-am si gata. Iar daca ma folosesc de asigurarea de stat la medicamente, îmi vine facutura de la guvern acasa în care mi se spune ca-s bulangiu si sa le dau banii înapoi.

    Cam asta e. Daca, desigur, nu m-oi fi înselat din nou.

  10. alina says:

    Deci canadienii astia habar n-au !
    Politicienii vostri cred ca sunt saraci lipiti !
    Sa ia exemplu din romania : eu muncesc la stat, platesc 5,55 % din salarul BRUT asigurari de sanatate (suma care inseamna mult mai mult de 50 de dolari pe luna-am verificat pt luna iunie si am dat la sanatate 70 de euro ) si nu primesc ABSOLUT nimic. Pe iulie am platit mai putin pt ca mi-au redus salariul cu 25 %.
    Am vrut si eu niste analize acum un an si am platit 2 . Doua au fost gratis !Analize de sange , nu vreun rmn , ct sau alta minune.
    De dentist sau de ochelari nu se discuta , eu port asa ceva , ma vor costa cam 30 de milioane o pereche ( 10 mil ramele si 17 mil lentilele heliomate si cu -3 dioptrie ).Cei pe care i-am facut acum 3 ani au costat 10 milioane ( fix cat am dat si pe fereastra termopan de la un dormitor – dar ochii sunt ferestrele sufletului , parca , nu ?)
    Plomba e 1,5 milioane si oricum nu exista posibilitatea sa fie asigurata !
    Iar un dinte de “portelan ” ( adica o ceramica ce crapa foarte usor ) incepe de la 4 milioane si ajunge pana la 20 ( fix acelasi material , nicio diferenta , depinde doar de tupeul si de tipul de pacienti ai dentistului respectiv ).
    Un singur lucru n-am inteles : e cineva in canada care nu beneficiaza de aceasta asigurare OHIP ? poate cei care au terminat somajul si nu au reusit sa se reangajeze ? Cei care nu vor sa munceasca sub nicio forma ?

  11. stash says:

    Alina, OHIP înseamna Ontario Health Insurance Plan. De ea beneficiaza doar rezidentii din Ontario. În Quebec, echivalentul OHIP este Carte Soleil, asigurarea de stat chebecoasa. Fiecare provincie asigura gratuit baza. Nu exista nimeni in Canada care sa nu beneficize de asigurare medicala. Singurele exceptii sîn imigrantii in cele trei luni de la aterizare, refugiatii fara statut clar si non-rezidentii canadieni (vizitatori, turisti, etc).

    Deci toata lumea beneficiaza de asigurare de sanatate de baza, infiderent ca platesc contributie sau nu, ca nu vor sa munceasca sau nu. In general, de la un anumit venit în sus, canadienii încep sa plateasca si pt aia care sînt sub plafonul de referinta. De la un anumit venit în sus, nu te mai califici la subventii, nu se mai fac exceptii la plata taxelor, nu ti se mai ofera medicamente gratuite în baza asigurarii de stat si asa mai departe. Decât cu câteva exceptii. Respectivii plus companiile duc în spate restul care nu-si permit sa plateasca.

    Si nimeni nu se plânge, pt ca toti am fost sau vom fii în situatii în care altii vor plati pt noi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Powered by WordPress | Designed by: photography charlottesville va | Thanks to ppc software, penny auction and larry goins