Tărâmul primilor paşi (partea a doua)

În timp ce fetele erau în faza de ‘’vai ce mititel e’’ si ‘’dumnezeule, ce scump este!’’ asa cum fac femeile în fata unei gâgâlici de o zi, eu ma jucam cu niste aripi de metal usor concave, asezate la capatul patului.
– Ce-s astea? Pentru sustinut cabluri de monitorizare cumva? Sau sînt un soi de suport tava? întreb curios.
- Acolo mi-am pus picioarele când am nascut, îmi explica Adela în timp ce-si ia progenitura în brate.
Fac un salt înapoi.
- Aici ai nascut? Privesc aiurit în jurul meu.
- Da. Fiecare camera unde este cazata o graviduta este în acelasi timp si camera de nastere. Nu stiai? ma întreaba ea.
- De unde sa stiu, raspund morocanos, crezi ca mi-au dat un manual explicativ la intrarea în maternitate? D-aia sînt atâtea aparate în jurul tau?
- Da. Nu le-au folosit pe toate cînd am nascut, dar sînt toate pentru monitorizarea mamei si a fatului.

În timp ce Adela îmi explica rabdatoare iar sotia îl privea pe bebe de parca era într-un soi de transa în care cad de obicei femeile cînd au de-a face cu strumfi în vârsta de câteva ore, se aude o ciocanitura usoara în usa si intra o infirmiera împingând un soi de carut ca alea din avion pe care le poarta stewardesele cînd servesc masa pasagerilor.
– Buna seara, anunta o voce vesela si cristalina, este ora mesei de seara. Ce-ati dori sa mâncati? Aveti doua alegeri plus un lapte cald si un mousse au chocolat. Pui sau peste?
– Pui, raspunde Adela scurt în timp ce nevasta-mea se ridica de pe pat sa-i faca loc asistentei.
În mai putin de un minut, bebe era înapoi în patutul de plexiglas iar o tava pe care se aflau câteva recipiente acoperite cu un capac de inox se aflau sub nasul Adelei. Infirmiera a apasat un buton si jumatatea de sus a patului a început sa se miste, pâna a ajuns la 45 de grade. A întrebat-o pe mama daca vrea o perna, i-a asezat-o la sale si înainte sa plece, dupa ce s-a interesat daca pacienta mai are nevoie de ceva, a anuntat-o ca mai târziu va trece medicul sa-l consulte pe bebe. Verificare de rutina. Apoi a iesit.
– Câte verificari din astea de rutina face medicul aici? întreb.
– Cam trei pe zi. Ochii, nasul, asculta inima, respiratia, îl cântareste, se uita la piele, îi ia temperatura…chestii obisnuite, nimic special.
– Nimic special? întreb aiurit. Nimic special, i-auzi, repet incredul.
– Oare mai trebuie sa-ti spun ca e sînt doar trei medici pe etaj?
- Cum doar trei medici?
- Da, doi maxim trei per tura. Asista exclusiv la nastere, adica din momentul cînd apare capul copilului pâna se taie cordonul ombilical, îmi explica Adela fluturând furculita în directia mea.
– Si daca nasc doua femei în acelasi timp? ma interesez.
– Se descurca ei. Au multe asistente. Asistenta îl ajuta pe anestezist sa faca peridurala, asistenta pregateste nasterea, asistenta monitorizeaza, ea te dirijeaza spre nasterea propriu zisa si când vine momentul zero, medicul intra pe usa, îsi trage taburetul ala d-acolo, îmi indica Adela cu degetul un taburet rotativ asezat în fata unui soi de birou, asista nasterea, coase, se sterge, completeaza niste acte pe biroul ala si pleaca. Daca nu sînt complicatii, nu sta mai mult decât e necesar. De aici pleaca în camera urmatoare, unde naste alta femeie. Din cauza asta sînt doar câtiva medici si o gramada de infirmiere. Un singur medic poate aduce pe lume o gramada de copii într-o singura zi. Mai au consultatii, mai au câte o cezariana sau alta operatie mai complicata, dar ei sînt un soi de vedete. În secunda în care paseste în camera, totul trebuie sa fie gata pentru iesirea copilului. Nici macar nu e chemat pâna nu devin contractiile suficient de dese.
– My God, woman! zic îngrozit. Da’ ce-i aici, uzina de adus pe lume copii? întreb cu gândul la podeaua aia misto de pe hol care-mi aduce aminte de maharul ala cu fabrica de mobila. Oare cui îi vindea mobila? Parca zicea ceva de Germania.
-Ai terminat? ma ia la rost nevasta-mea. Las-o în pace pe Adela, trebuie sa se odihneasca. Ia du-te si te plimba pe sala ca trebuie sa-i dea de mâncare lu’ asta micu’. Vezi daca gasesti niste gheata în chicineta de la capatul coridorului.

(va urma)

Prima parte poate fi citita AICI