11 martie 1985 — Moscova nu mai crede in tancuri

Cati isi mai amintesc, daca erau nascuti, ca pe 11 martie 1985 venea in fruntea URSS un tovaras care avea sa aduca la putere din nou domnii? Domnu’ Iliescu, domnu’ Brucan, domnu’ Roman-Neulander, domnu’ Barladeanu etc.

Nou! Premii la tot cartieru’!

Dragi cititori, ascultatori si neascultatori;

- inspirat de lipsa de inspiratie a juriului de la Oscaruri, de tampenia enorma si badarania monstruoasa a clasei politice din Romania si din tarile din strainatate (da, bai bilosule, uite, iar, amestecam politicul cu frumosul)

- animat de convingerea ferma ca oricine, actor, sportiv, fufa, bolnav, civil sau politician, poarta undeva, prin vreo cavitate vestimentara sau corporala o statueta mica si penibila poleita cu staniolul auriu al ridicolului

- satul de incalzirea globala, dezarmarea nucleara, combaterea saraciei, promovarea saraciilor, de Fashion Channel, de cea mai recenta (speram si ultima) colectie de moda liberala in culoarea crinului turbat, expusa pe Pat(u)rici cu pantalonii descheiati la Catarama, si de discriminarea pozitiva la care sunt supuse femeile frumoase si barbatii prosti

- indignat de interzicerea fumatului pasiv in SUA si legiferarea furatului parsiv in Romania

Am decis in unanimitate sa infiintez cele mai teribile premii din ultima vreme, la toate categoriile, inclusiv musca, pana, si chiar Cocos (premiul Cel Mai Tare din Parcari).

Deci, vom avea urmatoarele premii:

- Premiul Oscarbon (pentru combaterea incalzirii globale, regionale si a incalzirii inainte de meciuri)

- Premiul Oscarrefour (pentru cel mai bun hotz al anului, deceniului si mileniului. Pe premiul pentru hotul secolului l-a suflat vantu)

-Premiul Oscar, ba ( sau O scarba) pentru cel mai infect politician

- Premiul Oscarici (cu “a” ca in carabus, a nu se confunda cu Oscarici al lui Catavencu) pentru cel mai ridicol personaj al unei anumite perioade de timp (sau tamp, cu i din a). Se poate da la pachet cu ala de mai sus.

- Premiul O scartzaiala (pentru cel mai bun muzician prost; acest premiu e echivalent cu Marele Premiu al Euroviziunii, deci el merge din start la aia doi rumuni care se stropshesc unu’ la cealalta peste pian)

Si acum, cu nominalizarile, e randul vostru. Cate cinci la fiecare categorie, cu argumentatie solida. Ar merge si lichida, dar nu primim bacsis.

In paralel, o comisie speciala formata momentan din nimeni se ocupa de stabilirea designului pentru statuetele care vor fi poleite si oferite. Ceva, sa zicem, cam ca un Ganditor de la Hamangia stand in cap si vorbind la mobil cu ma-sa din America. Sau, o statueta Hurt Locker, cu casca de scafandru si basca de tractorist peste ea. Ca de avatari cu coada suntem satui. La treaba!

Sictir Cu Oscarurile Voastre!

M-am saturat de Oscarurile astea penibile aproape la fel cum m-am saturat de Ponta, Antonescu si Iosif Boda.

De ani, buni, asa-zisele premii americane pentru excelenta in cinematografie au devenit o imensa afacere de familie pentru cativa barosani de la Hollywood si amantele lor zburatoare.

Oscarurile nu se mai dau demult pe calitate, valoare, si nici macar pe succesul de casa, ci pe criterii oculte, de genul, la”’’s ca asta nu a luat anu”” trecut, ii dam la anu””, sa nu se prinda fraierii, si hai, sa fim politically correct un an pe partea de incalzire globala, iar anul urmator, pe partea de promovare a femeii, iar de-asupra tuturor criteriilor troneaza principiul “orice e propaganda pro-americana si da bine la fraierii care inca mai cred in filme cu cow-boy americani buni si indigeni rai, sau chiar albastri, trebuie premiat”, ca uite asa tinerii volintiri americani nu mai vad diferenta dintre vrajeala si realitate si isi lasa cu placere oasele prin Irak si Afganistan, crapand cu iluzia ca sunt si ei niste John-Way-ne-stropim-pe-noi-si-tragem-din-toate-pozitiile.

Anu”” asta a fost anu”” cu promovarea femeii, sorry Jimmy, randu”” lu”” Captain Planet e data viitoare.

Magaria de””az”” noapte a intrecut orice limita, mai rau chiar decat porcaria pe care “academia” lu”” Peste i-a facut-o lui Mungiu acum doi ani cand nu l-a nominalizat, de teama ca o sa castige.

Deci, “Furt Locker” asta care cica-i al mai tare film de anul trecut, e o comedie involuntara despre razboiul din Irak asa cum il vad gospodinele fara aragaz de la Hollywood, recte tanti Bigelow, altfel o regizoritza buna, si la propriu si la figurat. Femeia asta, care a facut filme pasabile, de la Blue Steel, trecand prin Point Break si ajungand pana la Strange Days, a ramas o executanta corecta de filme de actiune si lipsa de creier. Am vazut filmul asta grozav anul trecut si mi-a parut rau dupa timpul pierdut.

In afara de moaca iritanta a lui Renner, actorasul care se da cow-boy prin Irak, scenariul e de un cretinism fara margini, si e de-a dreptul insultator pentru bietii irakieni. Filmul e un fel de Avatar pe invers, ca si aici americanii sunt cei buni si frumosi si curajosi si civilizati, scarbiti de cat tot trebuie sa omoare la salbaticii aia de arabi care nu au avut bunul simt sa se dea cu curu”” de pamant in fatza tancurilor americane si sa isi lase mustati de pisica si cozi albastre.

Dar e insultator si periculos si pentru militarii americani. Ca om care a discutat cu o gramada de veterani din Irak si cu multi colegi care si-au riscat viata pe acolo, pot sa va spun ca filmul e un rahat penibil. Militarii americani sunt mai speriati decat irakienii insisi, iar fitzele astea gung-ho, de cine trage primul din sold, nu si le permit decat cand sunt in situatii de nivel “100-de-tancuri-Abrams-incarcate-cu-munitie-cu-uraniu-saracit-contra-un-arab-jigarit-cu-AKM-Made-in-Romania-si-slapi-made-in-China.”

Restul e propaganda. Toate situatiile din film sunt false, penibile, si creeaza o imagine distorsionata despre razboiul din Irak. Probabil ca de aia si TREBUIA premiat. Daca vreti sa vedeti un film adevarat despre Irak, inchiriati-va sau dati de pe net “Generation Kill”, o capodopera in sapte episoade facuta de aceeasi echipa care a facut “The Wire”. E povestea adevarata a unei companii de puscasi marini spusa de un ziarist care i-a insotit pe toata durata invaziei. Senzational, iar Alexander Skarsgard face un rol formidabil.

Anyways, sa mergem mai departe. Anul asta, presa a impins in fata o pretinsa rivalitate intre doi fosti soti mai degraba decat intre doi artisti: Bigelow si Cameron. Am spus intotdeauna, James Cameron nu e un regizor, ci un expert in (d)efecte speciale. Titanicul pe celuloid a fost o catastrofa mai mare decat Titanicul real, dar a prins din cauza campaniei publicitare despre cum cheltuie Cameron banii fara rost, mai degraba decat din cauza de arta (haida-de, o polologhie de patru ore care nu se mai termina, de-ti venea sa suni la submarinele germane sa scufunde naibii odata magaoaia).

Despre Avatar nu vreau sa ma pronunt, pentru ca deja toata planeta s-a pronuntat, si nu Pandora, ci Terra. Subtitlul ar trebui sa fie “Pocahontas cu coada.” Sau, cum zicea un blogger misto, animaloo, niste strumfi uriasi care-si fac de lucru printre liane mov.

Deci, doua filme schioape impinse in fata pe sistem de coterie hollywoodiana. Ar fi ridicol, daca nu ar fi revoltator. Hollywoodul creaza tendinte (se aude bai, romanilor? Tendinte, nu “trenduri”!) care au efect de tsunami pe tot globul. Strumfi gigant la Rosia Montana si in Gaza, am vazut deja. Ce urmeaza? Ceva carne proaspata americana de tun in Irak, imitand fitzele cow-boy-ului din film?

Pai, si, veti zice, cine-l merita pe Oscarel? Poate nimeni, ar trebui sa fie ani in care sa nu se dea, daca nu e de unde. Dar, pen”” ca aia e imposibil, atunci Quentin Tarantino, care-i atat de genial de parca a baut terebentino, trebuia sa ia ceva pentru dementialul lui film facut la misto total, “Inglourious Basterds”.

Ala e un film de arta, inspirat masiv din westernurile spaghetti din anii ””60 si din cartile lui Sven Hassel, dar din pacate, din motive de propaganda, dat pe invers, adica baietii buni nu sunt nemtii, ca in carti, ci americanii, evident. L-am intrebat acum vreo doua saptamani pe baiatul lui Sven Hassel, Michael (Sven are 93 de ani si nu mai e in cea mai buna forma) daca nu i se pare ca Quentin al nostru a dat cu jula de prin cartile babacului lui, si a fost si el de acord ca multe scene si personaje sunt copie la indigo cu cele din Lichidati Parisul, Camarazi de Front sau Gestapo.

http://videosift.com/video/Inglorious-Basterds-Strudel-Scene?loadcomm=1

Cel mai evident, seful gestapovist interpretat sublim de Cristoph Waltz, e inspirat din personajul Paul Bielert, seful Gestapo-ului din Hamburg in cartile lui Hassel. Cea mai superba scena din film, scena strudelului cu frisca, i-a adus lui Waltz un Oscar aseara, si e singurul care-l merita (in scenariul original al lui Quentin, Shoshanna facea pe ea in timp ce manca strudelul, dar asta a fost cam mult pentru buldogii de la cenzura hollywoodiana).  Si apoi, ia ziceti-mi voi, copilasi care ati crescut cu Karl May, in cate filme americane ati mai vazut sa se pomeneasca de Winnetou?

Inca doua chestii scurte, una buna, una rea.

Buna: ma bucur ca Sandra Bullock, aceasta Betty Boop in carne (si ce mai carne!) si oase i l-a suflat pe Oscareanu baboiului Meryl Streep, care ar trebui sa mai ia o pauza de vreo 100 de ani. Sandra nu e actrita, ea e fata, si raman la parerea ca trebuia sa se marite cu Keanu Reeves si sa faca copii. Ea, nu el. La ce nud ne-a aratat Sandica in The Proposal, eu i-as fi dat Oscarul pe loc, atunci, inca, si o scuteam de tot travaliul cu palma peste fund. Era just.

Rea: nu ma bucur ca Jeff Bridges a luat Oscarul numai asa, ca tre”” sa ia si el unu””. Anul trecut l-au furat pe Mickey Rourke tot din political correctness, ca era mai important sa dea Oscar unui personaj homo. Anul asta, l-au furat pe Georgica, al carui rol din Up in the Air e o capodopera. Sarcu”” George, e prea aratos ca sa ia Oscarul de doua ori…

A, si inca o chestie: cel mai penibil Oscar din toate timpurile l-a luat acum cativa ani Al Gore, Nea Ozon: Oscarul pentru Pace. Sau, era Nobel? Da”” ce mai conteaza, tot aia e…

Ajunul Ajunului

Hai noroc, cafeinomanii Mosului,

Am terminat treaba, sarmalele fierb vesele in oale de lut (sau oale in vesele, sau nu mai stiu exact, ca sunt la a doua tuica! ). Apropo, facute din primele verze scoase din butoi, anul asta am scos cea mai buna zeama de varza din istoria recenta, iar castravetii murati sunt crocanti si acri ca Geoana dupa ce a racnit Miaela dragostea mea, am invins, si a aflat ca de fapt a luat-o-n freza. Evident, insa, castavetii mei sunt mai iuti decat Geoana si mult mai tari.

Bradul, cel mai mandru de pe o raza de 30 km, sta sa sparga tavanul, si in casa miroase a cetina. Noroc ca am oprit cainele la timp langa brad, ca altfel nu mai mirosea a cetina… mirosea a PSD pe 7 decembrie.

Tocmai am testat primul castron de ciorba de burta din oala de 15 litri, ca maine avem musafiri multi. Splendida ciorbitza, dreasa la mare arta, cum numai mandea stie. Nu am inca malai de-ala bun, grunjos, si va trebui sa ne multumim la sarmale maine cu polenta italiana, care e sublima, dar lipseste cu desavarsire, la fel ca proiectul Iohannis.

Cadourile le-am dat deja, fata a primit tot ce i-am promis, la fel si Basescu, dar el a luat cadoul de Mos Nicolae. Acum, ramane sa demonstreze amandoi ca nu mi-au inselat increderea si pot sa reformeze clasa politica. Fii-mea, teoretic, ca e studenta la relatii internationale, iar Basescu la propriu, ca altfel il sparg.

Zapada s-a topit deja, mai e un pic pe bradutii din curte, care sclipesc sub kilometrii de beculete colorate.  E frumos, e bine, am patru butoaie de bere germana, speram sa pot sa va cinstesc pe toti, sau macar pe Stash anul asta, dar niciodata nu-i tarziu, o sa ma sacrific eu si prietenii mei din cele patru zari care se aduna maine seara la noi sa le cantam O Tannenbaum. Care, evident, a fost compus de un ungur, ca altfel ar fi fost Un Tannenbaum.

Deci, copii, sa trecem pe colinde, sa punem GPS-ul pe World, sa ne suim in sanie si sa-i dam bice lui Rudolf si celorlalti reni, ca avem treaba multa maine seara! Craciun Fericit!

Filip Cel Prost

Un actoras de duzina, specializat in roluri de activist de partid ratat, face valuri in acest moment live si inregistrat, la diferenta de 20 de ani. Dupa ce a facut pe prostul vreo 20 de ani sub comunism, intruchipand imbecili indoctrinati, Mircea Diaconu a ramas asa. Adica sarac cu duhul, dar vorbaret. “Maestre”, ai si mata ipoteca, de te freci de Ursu, Roman, Dinescu, si celelalte ipochimene in studiou la Realitatea, dupa ce te-ai facut de ras pe 22 decembrie 1989 in scena balconului, in care jucai rolul Julietei indragostite de Romeion Iliescovici, cand dadeai ordine multimii “sa creeze culoare pe care sa vina de la TVR masinile cu cei care de maine ne vor fi lideri?” Sapca de Lenin, o mai ai? Ar trebui sa dispari, si sa-i iei cu tine si pe Petre Roman, si pe bunul tau amic, Tatulici. Sa-ti fie rusine, desi stiu ca nu-ti e. Banii lui Vantu sunt prea dulci. Puah.

Glissando

Ma uit cu ingrijorare cum se perpetueaza o mistificare subtila, dar cu atat mai grava, comisa atat de media romaneasca, dar si de cea straina. In ultimele luni, scena balconului, care a avut loc pe 21 decembrie, apare modificata. Deci,

Varianta reala: Ceasca incepe sa vorbeasca, dupa vreo trei fraze de multumire, e intrerupt, pentru cateva minute, transmisia tv se intrerupe si ea (dar camera continua sa filmeze, iar imaginile apar numai dupa caderea lui Ceasca) pentru cateva minute, dar apoi, se reia, si Ceasca isi termina discursul, in care promite 200 de lei in plus la salariu si 100 de lei in plus la pensie, condamna agenturili si baga o poezie penibila din imn, ceva cu mai bine sa crapam de foame independenti decat sa… blabla. Oamenii incep sa se care, si ajung la Inter, unde incepe rezistenta de la baricada, cel mai important moment din decembrie 1989.

Varianta media: Ceasca vorbeste si iar vorbeste, promite banii de mai sus, DUPA care, incepe sucarul, le trage un stati pi locurili voastre, si lumea invadeaza piata, apoi palatul, Ceasca fuge pe acoperis, elicpoter, libertate, ura si la gara. De ce aceasta aiureala? Pai, la occidentali, e mai usor de relatat, topesti doua zile intr-una (vezi Michael Meyer in cartea lui, The Year That Change the World) de buna voie, si gata. Suna mai interesant. Dar in tara, chestia asta serveste neocomunistilor lui Iliescu. Nu tu baricada, nu tu morti, nu tu Milea sinucis… Si, uite, ca si baieti destepti, ca Stash, musca. Pentru ca sunt prea tineri. A inceput sa mi se faca frica, pentru ca o clipa m-am indoit si eu ca “ievenimentili” s-au desfasurat asa cum stiam eu. Copii, nu-i lasati pe astia sa mistifice singurul lucru important facut de romani in 50 de ani.

Europa Libera, de unde pana unde?

Nu stiu altii cum sunt, vorba lui Creanga, dar eu sunt extrem de sceptic fata de initiativa asta ciudata, cu aducerea arhivei Europei Libere in Romania. Campania asta electorala a dovedit ca mass media poate fi folosita in cel mai murdar mod cu putinta si, cumva, nu prea ma simt bine sa stiu ca arhiva respectiva este pe mana lui Vantu si a angajatilor lui. Cine va pazi si administra arhiva in Romania? Tot aia care pazesc si kilometrii de dosare ale securitatii? Arhiva Europei Libere ar trebui sa fie recuperata de postul respectiv, iar daca nu, macar ar trebui administrata cei care o detin acum. Nici vorba de aducerea unei asemenea marfi explozive in Romania, la mana nu stiu cui.

Deja, tot felul de ipochimene isi aroga mostenirea de imagine a Europei Libere. Radu Moraru, un tip nu foarte destept, nu foarte educat, dar smecher nevoie mare, isi incepe talk showul lui cu Rapsodia lui Enescu, la fel ca emisiunea Europei Libere. OTV, o chestie care nu are nimic in comun cu jurnalismul occidental, se erijeaza, nici mai mult, nici mai putin, decat in “urmasa Europei Libere”.

Inexplicabila insa tacerea postului respectiv, care exista, e bine mersi, la Praga. Arhiva sectiei romane nu e un cadavru care trebuie imbalsamat si transportat undeva. Ori, daca trebuie, atunci ar trebui transportat de americani in america. In maini gresite, arhiva respectiva ar putea fi pangarita.

Itgi dai seama de asta cand ii vezi mecla lui Liviu Mihaiu, omul cu “monumentul Elisabetei Rizea”, care a disparut in neant, probabil inecat in Delta, cum isi da cu parerea despre Europa Libera, zau ca iti vine sa spui, dimpotriva, “Europa Libera, acolo!”

Ce treaba au Monica Lovinescu si Virgil Ierunca cu Sorin Ovidiu Vantu? Suna a blasfemie.

Nedumerire

Acum, daca tot au castigat ai nostri, am si eu o intrebare?
Cand Basescu boceste, Boc ce face?

Urmatoarea pagina »