Luna la Mamaia

Cine n-are batrani…

Cumva, azi am dat de doua ori in stiri peste numele unor nonagenari. Personalitati majore ale culturii contemporane, ei si-au trait cea mai mare parte din viata in secolul XX, iar pentru unii, insasi stirea ca mai sunt in viata e o surpriza majora. Am verificat repede daca si ceilalti nonagenari de care stiam ca mai traiesc sunt inca bine, si acum le aduc un omagiu si pentru faptul ca, la aceste varste, fiecare zi e ziua lor de nastere.

Ganditi-va doar ca, atunci cand unii dintre ei aveau 20 de ani, Hitler inca nu venise la putere, iar unii se apropiau de 60 de ani cand omul a pus piciorul pe Luna.

Ei sunt:

Ernest Borgnine, actor american

Eli Wallach, actor american

Sven Hassel, scriitor danez si veteran al Wehrmachtului din cel de-al doilea razboi mondial

Neagu Djuvara, istoric, diplomat si ganditor roman

si, ultimul, cel mai batran, care a implinit 99 de ani, parintele spiritual si literar al lui Abaddon, Ernesto Sabato

Cu ei, lumea e mai bogata. Sa le multumi ca exista. Sa ne traiti!

 

P.S. Nu am pus-o pe lista pe colorata doamna Zsa Zsa Gabor, care si ea are vreo 93 de ani, pentru ca ea nu s-a remarcat prin forta capului, ci viceversa.

Presedintele Israelului multumeste Romaniei pentru salvarea evreilor

Preşedintele Shimon Peres s-a întâlnit, joi, la Bucureşti, cu omologul român, Traian Băsescu. Cei doi au susţinut o declaraţie de presă, la Palatul Cotroceni, la finalul întrevederii. “Nu vom uita niciodată că, în cele mai negre perioade ale istoriei, vremuri ale nazismului, România a ajutat la salvarea a 400.000 de evrei, care au venit în Israel şi au ajutat la construirea acestui stat, dar şi-au păstrat şi identitatea şi cultura şi dragostea pentru România”, a spus, în enleză, Shimon Peres, cu această ocazie, adăugând că doreşte să mulţumească pentru aceasta poporului român.

Acest ultraimportant moment din conferinta de presa sustinuta de Presedintele Peres la Bucuresti a fost ignorat, fie cu buna stiinta, fie din incompetenta, de presa din Romania. Se stie rolul controversat jucat de Romania in timpul Holocaustului. Gestul sefului statului israelian de a multimi Romaniei pentru salvarea a 400 de mii de evrei are o greutate uriasa in procesul de reabilitare a Romaniei in raport cu poporul evreu.

Din pacate, singura agentie internationala care a punctat evenimentul, AP, a redat gresit declaratia lui Peres: Peres thanked Romania for helping 400,000 Romanian Jews emigrate to Israel during the communist regime.

Basescu: Cat sunt treaz, nu dorm (reciproca nu e valabila)

Domnul presedinte s-a bucurat cand a fost ales. S-a bucurat si mai tare, chiar daca mai putin, cand a fost reales. A promis ca reduce numarul de reptile din parlament la 300. A zis ca reformeaza statul de n-o sa se mai vada el, statul, de reformat ce-o sa fie. L-a batut pe Geoana greu (si io-l bateam din turul intai, la poponetzul gol, fara macar sa candidez). Dupa realegere, domnul presedinte s-a culcat pe-o ureche — urechea aia in care tocmai isi bagase betisorul fara vata — si s-a pupat in boc cu Orban si cu Toekes, ignorand stafiile care populeaza masa spiritismului de la Realitatea TV (in evidenta iese, in ultimele luni, tembela Cati Andronescu, cea mai tampita creatura care si-a pus dosul vreodata pe un scaun de ministru al invatamantului, desi o concureaza indeaproape Adomnitei) si infectia care se extindea atat in ureche cat si in tara numita, impropriu, stat.

Acum, dupa un tur de forta in materie de trantit cu mucii in fasole zi de zi, presedintele Basescu si-a scos betisorul din ureche si, probabil inabilitat partial de infectia din ureche, a emis o prostie din alea rele, care stii de la bun inceput ca a fost spusa cu artzag si cu intentia de a jigni. Adica, domnul presedinte a spus ca un profesor lucreaza 16 ore pe saptamana, iar domnia sa, seful statului, ponteaza acelasi numar de ore pe zi.

Ia hai sa vedem deci, in paralel, o zi din viata unui prof puturos, in care lucreaza doar trei ore si 12 minute, pusa fata in fata cu o zi din viata corifeului de la palatul trei coceni:

– ora 7 dimineata

Basescu se scoala, se intoarce cu ura spre ceasul cu cuc adus de la Odesa din port acum multi ani, si zice, uitandu-se plin de satisfactie cu ochiul drept la cuc, si cu cel stang la sepepistul in papuci si halat din coltul opus al dormitorului: ha, Vladimir, ti-am tras-o, iar m-am sculat inaintea ta! Scularea, ca azi ai de stins vreo trei paduri si de aprins alte 16! Sepepistul, socat, ia pozitia de drepti, pocneste din papucii de casa cu urechi de michimaus, si zbiara, “permiteti sa raportez, domnule presedinte, nu ma cheama Vladimir, sunt plutonierul Soare, nepotul vestitului plutonier Soare care l-a servit pe tovarasu…”

“Taci, mai boule”, ii spune cu blandete paterna, presedintele, zambind stramb. Nu cu tine vorbeam, chiar daca ma uitam cu stangul la tine. Vorbeam cu Vladimir, cu premierul de la Moscova. Am abandonat ideea cam demodata a telefonului rosu cu fir direct, si am decis sa stabilim o legatura calda, prieteneasca, inedita, prin intermediul ceasului cu cuc rusu. Nu, pardon, rosu. Hai, ca nu mai stiu, daca e rus, sau e ros. E clar, insa, fiule, ca eu m-am trezit deja, pe cand Putin nu pute. Na, ca iar nu-mi gasesc cuvintele. Putin nu putea. Nu putea sa se trezeasca. Desi el nu consuma votca seara. Nici Rusia nu mai e ce-a fost, si chiar mai Putin decat atat, conchise presedintele, ragaind plin de vioiciune si punand mana pe un betisor cu vata dintr-o cutie de plastic cu inscriptia aurita ”Penny Market — furnizor de prestigiu al Presedintiei Romaniei.” Ha, ma asteapta o zi grea, imediat e ora opt, voi lucra 16 ore neintrerupt, si inca nici nu am fost la baie,” gandi presedintele, introducandu-si cu dreapta, betisorul cu vata in urechea stanga, in timp ce cu stanga, butona pe fast dial-ul Nokiei nr.1 “ministra turismului” si il propti in urechea dreapta, racnind, “Gabi? Ce faci papusa mic….. aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!” Ultimele aaaa-uri se dovedira de fapt nu terminatia femininului de la mic, ci un urlet de durere, urmat de o feroce injuratura marinareasca, cu vreo 12 noduri, trei propozitii subordonate de loc, timp si spatiu, si nenumarate epitete si adjective colocviale. Baaai, turcane, iar mi-ai furat jumatate din vata de pe betisor, si mi-am infipt porcaria asta in ureche! Te omor! Ba, mai rau! Te concediez! La Stolojan cu tine!” Itit dintr-un ungher, stingher, purtatorul de cuvant incerca cu greu, ca de obicei, sa-si gaseasca cuvintele: “Excelenta, nu am furat, am vrut doar sa ma asigur ca nu erau microfoane plasate in vata de la un capat de banditii aia de la realitatea! Indurare! Stolo nu poate sa ne tina pe amandoi pe salarii! E un om bolnav!” Calmat, presedintele extrase cu migala betisorul din ureche, si il examina cu interes. Mai turcane, tu stii ca nu esti prost deloc? Nu stii? Pai, nu esti. Deloc. Esti istet. Dar te-ai gandit, mai istetule, ca microfonul ar putea in vata de la capatul celalalt?” Purtatorul de cuvant se relaxa brusc, si rasufla usurat: Da, excelenta, m-am gandit! Na, ca nu m-ati prins.” Presedintele se uita contrariat la el: “ma, tu faci pe prostul?” “Ei, ma fac, exclama purtatorul. Nu ma fac, jur!” Si atunci, zise presedintele, de ce nu ai dat jos si vata de pe capatul celalalt?” Vorbitorul, aproape strigand de fericire: “pentru ca nu ati mai fi avut cu ce sa va scobiti in ureche!” “Aha,” zise simplu presedintele, adaugand, “te-am trezit, dulceata mica?” Si adauga, iritat, “nu pe tine, turcane, vorbeam la telefon cu un ministru din guvernul Boc-3. Sau, 4. Al catelea, ma? Zi tu, ca de aia esti pe vorbe, de aia te tin in slujba, si de mila lu” Stolo… ah, Stolo, draga Stolo, ihm, ihm,…” si presedintele incepu sa planga incet, parca amintindu-si de un moment trist, sau de-a dreptul vesel, din trecut. Ceasul era aproape opt, si presedintele inca nu ajunsese la baie.

In timpul, asta, intr-un luxos apartament cu o camera si fara baie din Berceni, Vasile Zidaru, zis Paharu”, un profesor lenes de matematica, deschise ochii buhaiti de alcool si se uita la ceas: Shit, iar e ora sapte si jumatate, ia sa-mi fac eu o cafea si sa ma pregatesc sa plec la scoala, mama ce zi grea ma asteapta… TREI ORE!!! Trei ore de munca, mama ei de viata, si inca 12 minute in plus! Mai, si mi-e o lene… Mai bine bag un gol azi, oricum ma platesc astia regeste, iar femeile ma iubeste, mai da-i in gura ma-sii cu dragostea lor de tara, nu ma las eu exploatat pana la epuizare de banditii astia, auzi mai, trei ore SI 12 MINUTE!!! Ia sa bag eu cornu”n perna, la loc, da-o-n ecuatia ma-sii de cafea, mai bine dorm si dupa aia, la votca, la Lido… Mi-e somn, si mi-e o lene…  Jos Basescu cel harnic, mai bolborosi Zidaru inainte de a adormi cu un horcait greu de om lenes, dar lenes, nene…

In timpul asta, la palatul trei coceni… (Va urma)

Posesia ne apartine*

Ma uit in scarba la un meci inutil, un amical de doi lei intre Turcia si Romania. Fotbal, evident. Dupa electrosocurile multiple de la Mondialele abia incheiate, meciul asta arata ca un bal al vampirilor. Stafii in tricouri, alergand de colo-colo, fara un scop clar. Un stadion superb, Fenerbahce, din Istanbul, asa cum Romania, membru UE, n-o sa aiba decat dupa ce o sa-i beleasca de vii pe alde Becali, Piturca, Dragomir, Mircea Sandu si celelalte reptile care au otravit fotbalul romanesc in ultimele doua-trei decenii. Gazon ireal, pana si romanii par jucatori de fotbal pe el. Dar, tribunele sunt aproape goale, nu tu o vuvuzea, nimic. Iar jocul, el nu exista, fantomele in tricouri din cele doua echipe sunt completate in inutilitate de comentariul tampit de la tevereu*. 

Uitati la marginea galaxiei sau, mai degraba, la margine de cimitir, astia sunt fotbalistii romani in momentul asta. O nationala semicretina, condusa de un pustiulica oligofren, o gafa comisa la betie de marele Mircea Lucescu. Stim ca parintii trebuie sa faca totul pentru copiii lor, dar parca nu iti bati joc de tara ta punandu-ti odrasla tembela la carma unei echipe nationale. Mircea Lucescu, treci acasa, mosule, trimite-ti odrasla sa-si dea corigentele la fotbal si la vorbire, iar matale baga un pic de meserie si de viata in anemia tricolora. Pana atunci, siktir, Romania. Nu dam. Nu dam gol. Huo.

Vantu incearca sa faca din Realitatea bici, dar nu pocneste…

Adancimile pestilentiale la care reuseste sa sa ajunga Realitatea TV sunt tot mai mari pe zi ce trece. Dupa o dubla vomitiva Paunescu-Vadim, si un un festival scatofag Voiculescu-Paunescu aseara, acum disperatii lui Vantu, amenintati cu falimentul de France Presse pentru ca nu isi platesc datoriile, au incercat sa comita o noua mistificare de proportii. Cum, impotriva cui? Ei, na, si voi…

Iaca, uitati-va la poza de alaturi. Adica, cica Realitatea a facut, vezi Doamne, o revista a presei tabloide britanice care, cica, ar fi infuriata de declaratiile lui Basescu despre cum pleaca rumunii in Strainezia si le iau joburile de rahat putorilor cu burti de bere din Albion.

Mai, sa fie, mi-am zis eu, ca un ignorant in materie. Si, am facut ca orice ignorant al secolului 21, am pus mana pe Internet si am navigat in directia “tabloidelor infuriate” de declaratiile lui Basescu. Si, mare, ce crezi c-am gasit? Ia sa vedem, exemplul nr. 1:

 

Daily Express are un ton obiectiv (http://www.express.co.uk/posts/view/191486) si e indignat de putorile britanice care halesc beneficii in timp ce romanasii cei harnici robotesc pentru ei. Nicio injuratura la adresa lui Basescu, niciun cuvant de rau despre romani. Unde-o fi furia aia britanica, mai Realitateo? Unde, mai Vantule?

Hai sa vedem, poate in Daily Mail:http://www.dailymail.co.uk/news/article-1300807/Romanian-president-Traian-Basescu-praises-countrymen-claiming-British-benefits.html

Shucks! Nici aici. Daily Mail se lanseaza, ce-i drept intr-o elucubranta diatriba la adresa… Ungariei, care ar urma sa dea pasapoarte UE moldovenilor, turcilor si macedonenilor, ceea ce arata ce taramasalata balcanica e in capul ziaristilor britanici. Dar, atat!

Eh, copiii taichii, de urat as mai ura, si Daily Starr v-as comenta, dar aia e o foaie asa de rahat incat nu merita sa-mi pierd vremea cu ea, asa ca cautati voi acolo ce spune baietii aia care-l pune pe Base intre doua perechi de tzatze goale.

In concluzie, trogloditii de la Realitatea si stapanul lor fonfait au dat-o-n bara din nou, uitand ca romanii nu e prosti, asa cum ii crede ei, si ca or fi ei saraci, dar nu-s saraci cu duhul, si au tzeava. Tzeava de Internet, voiam sa spun. Cu cealalta, ar trebui sa-i ia la tzeava pe ei, mascaricii jalnici ai smenarului FNI.

De la Dracula Park la Carpathian Garden

Realitatea si antenele, deci Nus si Feliks, se dau de ceasul mortii sa faca misto de logoul obosit cu care Lenutza Udrea a venit pentru ”brandul de tara”. Cei care fac gura cea mai mare sunt exact borfasii care ar trebui sa taca. Adica, fostul ministru al turismului in guv Nas, Dan Matei Spagathon si fostul lui adjunct, Alin ”Godac” Burcea.

Deci, baietii care au dat unul din cei mai mari ghimpi din istoria post-1989, si vorbesc de Dracula Park-ul aberant de la Sighisoara, de unde banii au disparut in neant, si aceiasi baieti care au smenuit la greu cu nea Mohamed Murad la Coral Beach (se aude, Burceo, se aude, Geoano?) sunt experti in facut misto de Lenutza Udrea cu logoul ei.

OK, logoul e cam stupidutz, si se pare ca a fost copiat de copywriteri exact de unde nu ar fi trebuit.

Dar, stiti ce aduce nou? Pai, uite, faptul ca pen” prima data dupa 1989, Romania e asociata cu Carpatii, si nu cu Balcanii. Pentru cei care stiu ce greu e sa convingi un strain ca Romania is not a Balkan country, because the friggin” Balkans begin south of the Romanian border, faptul ca tara e numita Carpathian garden e un pas inainte. Forget the logo.

Sic Transistor Gloria Mundi

In 1989, inante de prabusirea regimului Ceausescu, ascultam cu aviditate la portabilul meu cu tranzistori cum Europa Libera, sub conducerea lui Emil Hurezeanu, critica nemilos, taios si eficient regimul comunist din RSR si pe pupincuristii lui cei mai toxici, Paunescu si Vadim Tudor.

Acum, Emil Hurezeanu e sub acelasi acoperis cu Paunescu si Vadim Tudor la Realitatea TV. Mai pune cineva la indoiala validitatea deciziei noastre de a pleca din Romania?

Urmatoarea pagina »