Cu pluta
Unii colectioneaza timbre. Altii femei. Eu colectionez dopuri de pluta.
Gânditi-va cît de futil e hobby-ul asta: pluta creste doar într-o singura zona din lume (sudul Portugaliei, sudul Spaniei, nordul Africii), dureaza o gramada sa fie culeasa (copacul care produce pluta cea mai buna trebuie sa fie la minim a doua sau a treia recolta), culegatorii trebuie sa fie puternici dar gingasi (îti trebuie forta sa poti desprinde pluta de copacul care o produce, dar daca tragi prea tare ramâi cu zdrente de pluta în mâini) si în general dopurile de pluta nu tin mai mult de trei-patru ani caci încep sa se macine.
Sper sa strâng suficient de multe dopuri încât sa-mi fac un ponton pe care sa-l ancorez în fata cabanei de la munte pe care o sa mi-o fac într-o zi.
Vecinul meu
Vecinul meu John Deer. Locuieste în padurea din spatele casei si ma mai viziteaza din când în când.
Lupule, ce-ai facut cu piciorul de plai?
Am citit azi dimineata în viteza si pe crucis despre ‘vanzarea de tara’ a presedintelui moldovean prin care acesta a înstrainat o bucata din glia strabuna catre Ucraina. Zicea Hotnews ca ‘drept cadou de ziua de nastere a presedintelui ucranian’. Jurnalism, de!
Nu stiu despre ce e vorba si am bagat de seama ca n-a prea mai scris nimeni despre asta. Doar B1 tv a dat ceva pe pagina lor, dar ei nu conteaza ca-s portocalii ca si Hotnews si paranoicul din mine o sa zica ca d-asta dau astia stirea, ca sa-i dam dreptate lui Base cu politica pro Moldova.
Dar daca e adevarat, e nasol. Sa trecem Prutul deci, sa ne luam înapoi pamântul!
Apropo, îmi povestea un mos batrân tare ca Romania s-a ales cu granita aia ca o cocoasa de la Dorohoi pt ca într-o noapte românii care se ocupau cu trasatul granitei i-au îmbatat pe rusii care se ocupau si ei si dupa ce aia au fost manga, au desenat repede granita pe dupa Dorohoi si i-au pus dupa aia sa semneze. No, normal ca-i legenda, dar suna atât de patriotic în gura moshului, ca mi-am adus aminte sa v-o spus si voua.
Wind of change
Dupa o ‘’vacanta’’ de doi ani petrecuti în domeniul constructiilor de autostrazi si poduri, am decis sa ma întorc în domeniul Energiei (nuclear si hidro). Motivul este unul destul de simplu : unei aparente fundaturi profesionale (dificultati în a fi desemnat ca sef de proiect pe infrastructuri din Quebec datorita lipsei din CV-ul meu a experientei de minim 10 ani în afaceri cu Ministerul Transporturilor din provincia asta socialista si birocratica) i s-a suprapus o oportunitate excelenta în divizia de Energie (seful echipei de proiectare a unui lant de hidrocentrale în Ontario).
Cum am mai lucrat cu viitoarea mea echipa si ne cunoastem destul de bine, nu ar fi motive de incompatibilitate. Împreuna cu ei voi încerca sa mentin Canada pe primul loc în lume la exportul de electricitate. Pâna atunci urmeaza o perioada de readaptare si de munca sustinuta în care iar n-o sa am timp de blog.
Dar nu va faceti griji, abia am venit din concediu. O sa-l umplu cu fotografii!
Abilitate
Recunosc ca este nevoie de o anumita abilitate în politica internationala pentru a reusi sa-ti pui în cap în acelasi timp Estul (Rusia si Ucraina) si Vestul (Olanda, Franta, Italia si Germania). Este nevoie de o anumita acuratete în cunoasterea istoriei pentru a reusi sa te dai anti-comunist si în acelasi timp sa sustii propaganda comunista. E nevoie de un anumit simt al ridicolului pentru a te da reformator în conditiile în care vei ramâne în istorie mai curând pentru frânele puse guvernelor reformiste.
E nevoie de o memorie brici pentru a uita ce i s-a întamplat ultimului politician care a condus tara si care era suparat în acelasi timp cu Estul si cu Vestul, care se dadea reformator dar era de fapt conservator si care se prezenta ca un campion al comunismului cînd el era izolat în chiar blocul comunist.
Recunosc ca trebuie sa fii un tip tare de tot, Basescule! Daca scapi si de pârnaia pe care cu siguranta ti-o pregatesc adversarii, o sa-mi scot palaria în fata ta.
Loazele sînt în alta parte
“Dorinţa românului de a acumula diplome este dinainte de 1989. Atunci, dacă aveai o diplomă, statul era obligat să te repartizeze, să-ţi dea un loc de muncă, care era mai bun decât al celorlalţi care nu o aveau. În prezent, statul nu mai are nicio obligaţie faţă de absolvenţi, iar aceste diplome nu mai fac doi bani. Dacă nu ştii să-ţi demonstrezi utilitatea în ziua de azi, nu ai ce să faci cu diploma de bac. Şi elevii simt acest lucru. Vorbind de matematică, e bine să ştii aritmetică, dar ce să faci cu analiza matematică, de exemplu? Cine te mai întreabă de integrale şi derivate tot restul vieţii“, a spus Cristian Tudor Popescu despre situaţia de la Bacalaureat în 2011
***
Cristian Tudor Popescu, esti un bou sinistru!
Daca un ‘’lider de opinie’’ ca tine nu reuseste sa priceapa la ce foloseste analiza matematica si sugereaza prin extensie ca matematicile superioare (care stau la baza tuturor programelor de elemente finite, softuri de calcul sau care reprezinta baza proiectarii în domeniul aeronautic, mecanic, civil si asa mai departe) nici macar n-ar trebui predate la liceu pentru ca ”nu te mai întreaba nimeni dupa aia”, m-am lamurit cam care sînt adevaratele loaze în Romania. Ai ajuns sa dai lectii de moralitate si sa gasesti scuze acelor profesori de nimic care n-au reusit sa predea macar cunostintele de baza unor elevi preocupati mai mult de MonIri, de Botezatu si Maruta sau de alte vedete de mucava ce umplu ecranele televiziunilor românesti seara de seara.
Ïn fata unor asemenea enormitati, concluzia este ca presa româneasca si liderii ei îsi merita pe deplin soarta! Cu siguranta si pentru ca nu poti gasi un ziarist care sa stie definitia matematica a cercului nici daca l-ai plati cu greutatea lui în aur. Pentru ca ”nu se mai cere” domnule!
Lovitura maiastra a Elenei Udrea
Cind Udrea a anuntat ca l-a convins pe Bute sa devina nu’s ce ambasador onorific al Romaniei, am ris. Cind Udrea a anuntat ca l-a convins pe Bute sa joace la Bucuresti urmatorul meci pt centura de campion mondial, am ris iar.
Acum nu prea e rasul meu.
De citeva saptamini se desfasoara la Montreal o campanie radio cu tema “Te trimitem la Bucuresti sa vezi meciul lui Bute”. Doar in ultimile zile s-a vorbit la radio despre Bucuresti si ce poti face ca turist in capitala Romaniei cit nu s-a vorbit in ultimii 50 de ani. S-au facut poante, s-au discutat trasee si s-a batut moneda pe ideea “ai putea fi singurul din grupul tau de prieteni care sa aiba ocazia sa viziteze Romania. Participa la concurs si cistiga!”
Si chebecii participa, nene. Olelei da’ cum participa. Vreo doua agentii de voiaj au prins oportunitatea din zbor si acum ofera pachete all-inclusive care cuprind si intrarea la meci. Si chebecii cumpara!
Din punctul asta de vedere, trebuie sa recunosc ca Udrea a avut dreptate. Meciul lui Bute de la Bucuresti va aduce cel putin citeva zeci de chebeci pe plaiurile dambovitene.
Na, cind e treaba de laudat, laudam! In rest ramane cum am stabilit: plec in vacanta si continui sa astept demisia si anchetarea Robertei Anastase pt frauda de la votul cu legea pensiilor.
Poveste de tinerete
V-a fost dor de mine? Nu? Oh, c’mon! Bine, hai ca va scriu ceva
***
Dragi cafeinomani,
A fost odata ca niciodata (ca de, daca n-ar fi nu s-ar povesti sau poate s-ar fura de pe alte bloguri). A fost odata deci, peste noua mari si noua tari (fata de locul din care cititi voi blogul acum) o fata si un baiat. Responsabili, nu ca tinerii din ziua de azi. Fata avea în jur de 16 ani si era dansatoare într-o trupa de balet. Cam 3 ore pe zi, în fiecare zi, dupa scoala. Sâmbata si duminica era profesoara la o scoala de dans pentru copii. Lucra cu grupa de fetite de la 4 la 6 ani.
Baiatul avea în jur de 18 ani si era în primul an de facultate. Cînd nu-si facea stagiul într-o firma de inginerie, lucra ca salvamar la o piscina municipala. Cam 4 ore pe zi, în fiecare zi, dupa scoala. Sâmbata si duminica era profesor de înnot la aceeasi piscina pentru grupa de prescolari ‘’La tortoise’’.
Spre dezamagirea vostra, povestea se opreste aici. Nici o ‘’Romeo si Julieta’’ aici.
Chestia asta mi-a adus aminte de cît de inconstient si iresponsabil am fost ca tânar. Trebuia sa fie cineva nebun sa-mi dea pe mâna la 18 ani tzânci de 5-6 ani. La vârsta aia aveam în cap numai bairame, gagici (si ce gagici am avut la 18 ani, ohlala), bautura si fotbal. Era vremea lui Hagi si a marilor calificari dupa care se aruncau televizoarele de la etaj pe fereastrele caminelor. Era vârsta la care faceam greve non-stop pentru ca abia descoperisem democratia. Protestam din orice. Era vremea cînd ne uitam la pornete toata noaptea în camerele de camin, cînd mergeam în discoteca de joi pâna duminica si cînd chiuleam la cursuri atât de mult încât aveam probleme sa-mi aduc aminte unde-i de fapt facultatea.
Tinerii din ziua de azi (astia de aici, habar n-am cum o mai fi prin tara) sînt responsabili. Se organizeaza in asociatii studentesti, fac politica, sînt informati si mai ales au activitati extra-scolare într-un an cum n-am avut eu toata viata. Tinerii din vremea mea (aceeasi care azi sînt manageri de succes, politicieni la putere sau profesori emeriti) au fost niste troscai. Bautura, femei, fotbal, greve, m..e Iliescu. Atât! A, si bisnita cu tigari în camin.
Nu mi-e clar daca s-au schimbat vremurile sau oamenii sînt diferiti. E mult mai usor sa-l faci pe unul de poveste postând pe Facebook fotografii din tineretea de atunci decât fotografii din tineretea de azi. Nu stiu cum vi se pare voua, dar mie mi se pare o mare chestie!
