Nedreptatirea porcului
As fi foarte curios sa aflu de ce femeile spun despre un barbat ca-i porc daca respectivul le-a înselat? Din ce stiu de la tata, care a fost medic veterinar, porcul este în realitate un animal fidel. Care n-ar umbla dupa alta purcica. De ce exact porcul e luat ca referinta pentru infidelitate? As întelege daca s-ar spune despre barbat infidel ca e un armasar. Sau un taur. Armasarul obisnuieste sa fuga dupa orice femela care-i intra în raza de actiune. Taurul la fel, cu deosebirea ca el fuge dupa orice vietate care misca, nu conteaza neaparat sexul. Atunci de ce porcul e referinta? Cîti porci ati vazut voi care sa fuga dupa mai multe purcici?
Protestez contra nedreptatii care i se face porcului!
Cronos
Am bagat de seama cu oarece surprindere fireasca datorita virstei (nu mai sint asa de tinar si nu ma mai prind din prima) ca sint prea ocupat cu propria mea viata personala ca sa mai am timp sa mai scriu pe blog. Da’ na, hostingul e platit pe anul asta asa ca mai tragem un pic la ramele intelectului blogheristic.
Observ ca m-am transformat in tipii aia pe care-i uram prin anii 90 pentru ca au emigrat in canadezia si dupa aia se dadeau loviti in aripa cind era vorba sa dea si ei un semn de viata. Din proprie initiativa. Diferenta dintre mine si ei e ca eu le scriu celor pe care-i cunosc personal (o dau cotita doar in spatiul public al acestui blog) pe cind ei nu le scriau nici rudelor. Da, ba vere, despre tine vorbesc!
Nu stiu ce-ati mai frecat voi in ultima vreme si nici nu ma intereseaza. Stiu ce-am frecat eu. Piscina, ca afara sint 30 de grade desi e numa’ 1 iunie. Stiti cum se inmultesc algele de la caldura? Pericol nene! A trebuit sa indepartez un soi de cultura acvatica care l-ar fi adus pe tata lu’ Nemo la orgasm.
Apropo de tata lu’ Nemo: in film a fost interpretat de vocea lui Albert Brooks. Tipul asta, unul din cei mai amuzanti oameni in afara ecranului (ca majoritatea sint niste plati cu care n-as rezista la o bere mai mult de 5 secunde) a scris o carte intitulata 2030: What happened to America, sau ceva de genul asta. A ajuns pe locul 5 la bestsell-uri cu mult deasupra lui Mark Twain, de exemplu. Dar dupa cum spunea chiar el pe Twitter, Mark Twain n-a fost niciodata invitat la Letterman, deci na!
Ma uitam zilele trecute la un film de razboi si m-a izbit o descoperire epocala: stiti ce filme n-au nici macar o femeie printre protagonisti? Alea despre al doilea razboi mondial in care actiunea se petrece pe submarin. Hai sa verificam: U-551 cu Mattew Mc ala blond, nema femei. Octombrie Rosu cu Sir Arthur cel sexy, nema femei. Care mai e? A, e ala cu Carry Grant si Tony Curtis, all time my favorite. In ala juma’ de echipa sint femei dar nu se pune ca a jucat Curtis in el si asta sughita daca nu vedea fusta cinci minute.
Altceva am mai facut de mi-am spalat masinile. Poate parea banal, dar pt mine n-a fost. Ca mi s-a taiat furtunul si am plecat la Costco sa-mi iau altul. Am iesit de acolo cu un televizor de 40 inch si o combina telefonica cu trei terminale de care n-aveam nevoie. Si am iesit fara furtun.
Pina la urma mi-am dus masinile la spalatorie ca timpul meu e pretios. Am incercat sa-mi facturez cele doua ore pierdute la Costco mie insumi si am ramas socat cit de scump sint. Tariful horar e direct proportional cu lenea care ma incearca.
O sa va mai scriu din vacanta. Vine cumnata-mea in vizita si vrea sa vada Canada. Sint dispus sa i-o arat, ca eu nu-s din aia cu nasul pe sus. Am acasa un album in culori absolut imbatabil scos de editura Hachette, cred ca o sa-i placa. Poate completez cu ceva Flickr, vad eu.
Multiculturalism
Weekend-ul viitor voi avea invitati la masa niste amici. Un grec, un libanez, un sirian si un iranian. Nu, nu e banc, e foarte pe bune! Grecul e crestin ortodox, libanezul e arab crestin, sirianul e arab musulman iar iranianul e baha’i (un soi de nici crestin, nici musulman, nici ateu).
Am urmatoarele dileme:
1. Ce bautura sa servesc – stiu sigur ca musulmanii nu beau alcool în timp ce crestinii se dau în vânt dupa el. Nu mi-e clar daca baha’i beau sau nu alcool, nu l-am vazut auzit niciodata pe amicul iranian discutând despre bauturi. Deci banuiesc ca nici ei nu-s drinkeri.
2. Ce mâncare sa servesc – libanezii si grecii sînt artisti la mâncare, nu mi-e clar cu ce sa ies la înaintare ca sa nu ma fac de bafta. De carne de porc nu poate fi vorba, poate voi încerca pui ca n-am cum gresi. Si brânzeturi.
3. Subiecte comune de discutie – la nivel teoretic libanezii au o problema cu sirienii, în timp ce iranienii sînt amici cu sirienii. Rezulta prin regula de trei simpla ca libanezii au ceva cu iranienii? Nu mi-e clar! Sper sa ma ajute grecul sa ies din dilema.
Fiecare din amicii mei, luati individual, sînt de nota douazeci. Libanezul e un tip de super gasca cu care am fost la nenumarate bairame, fan Barcelona si prieten foarte bun de-al meu. Sirianul e un tip foarte gentil si amabil, un tip cu o vasta cultura generala. Grecul e pasionat de tot soiul de chestii românesti (acu’ doua zile îmi povestea despre comisarul Miclovan, de era sa cad de pe scaun) si un avid bautor de vinuri rosii mediteraneene. Iranianul e pontagiu si plin de istorii misto. Cred ca as putea prelua o gramada din zicerile lui pe care sa le transpun pe blog, mai învatam si noi câte ceva.
Dar dilema e: oare cum naiba or fi pusi împreuna? A, aveam de gând sa invit si o colega spanioloaica ( o sa va povestesc altadata despre ea) dar mi s-a parut ca ma alint prea tare. Totusi la mine acasa nu e filiala ONU.
Au înflorit copacii
Merii din curte sînt extraordinari de frumosi.
Si un close-up care mi-a iesit destul de fain, de-a dreptul dramatic as putea spune:
Mâna lunga a lui Sarkozi
Acum citeva minute, agentiile de presa au anuntat ca directorul FMI Dominique Strauss-Kahn, viitor posibil candidat socialist la viitoarele alegeri prezidentiale franceze si adversar declarat al lui Sarkozi, a fost arestat pe aeroportul JFK fiind suspectat de … agresiune sexuala contra angajatei unui hotel din NY.
Sarkozi are mâna lunga, as spune!
Mai devreme in saptamina care tocmai se incheie, Dominique Strauss-Kahn a fost in centrul altei controverse dupa ce a fost fotografiat ca s-a urcat intr-un Porche de ultima ora. Dupa ce ziarele de dreapta l-au tavalit citeva zile, a aparut informatia ca Porcheul nu era al lui ci al unui consilier FMI care se oferise sa-l duca acasa dupa o intilnire de afaceri.
Dar, foarte important, desi apartenenta masinii era o informatie usor verificabila, nimeni nu si-a batut capul sa o publice inainte ca scandalul sa infloreasca la maxim.
De unde concluzia ca Sarkozi are mâna lunga.
Sint curios cum se vor desfasura evenimentele ulterioare, acum ca Dominique Strauss-Kahn a fost arestat de americani. Daca acuzatiile sint fondate, cariera lui politica este terminata. Si daca nu sint fondate, tot va avea mari probleme de imagine. Francezii sint foarte sensibili la crime sexuale si sint destul de sigur ca dreapta lui Sarkozi va sti sa-l deraieze pe DSK indiferent de rezultatul anchetei.
Secrete din Vermont
Fara îndoiala ca fiecare dintre noi a vazut filmul Sunetul Muzicii cu Christopher Plummer si Julie Andrews de mai multe ori. Filmul e un clasic al cinematografiei, premiat cu cinci premii Oscar, doua Globuri de Aur si a constituit probabil rampa de lansare pentru Julie Andrews.
Nu stiu însa câta lume stie ca familia Von Trapp a existat (si exista) în realitate. Ïn ce ma priveste, pâna acum doua saptamâni cînd s-a întâmplat sa trec prin oraselul Stowe din Vermont aflat la doua ore jumate de Montreal, habar n-aveam! Odata ajuns acolo, am oprit aiurit în fata unui hotel cu alura de cabana de lux, în fata caruia se odihnea o placa de lemn pe care erau sculptate câteva cuvinte:
I-am spus sotiei ca Von Trapp si Austria în aceeasi fraza îmi aduce aminte de filmul Sunetul Muzicii dar ca mi se pare ciudata asocierea cu Vermont. A râs si mi-a spus ca ar fi prea de tot. Am intrat în hotel cu ideea de a vorbi cu vreun angajat, însa mi s-a parut atât de deplasat dupa ce am vazut decoarele interioare încât ar fi fost echivalent cu a pune întrebari la receptia de la Hilton despre proprietarii lantului hotelier. M-am multumit sa trag niste poze prin jurul hotelului si ajuns seara la Montreal, am cautat pe Google informatii despre Von Trapp Family Lodge.
Astfel am aflat ca pretul pe zi al unei camere în acest complex hotelier pleaca de la 300 de dolari în sus pentru o perioada minima acceptata de trei zile si ca apartine adevaratei familii Von Trapp. Maria, interpretata de Julie Andrews in film, a scris o carte de memorii în 1949 dupa moartea sotului ei, Capitanul Von Trapp si acea carte a stat la baza muzicalului si al filmului cu acelasi nume. Interesant!
Puteti gasi mai multe detalii si fotografii cu adevaratii Von Trapp pe site-ul hotelului, la adresa http://www.trappfamily.com/. Am realizat ca nu as avea cum sa stau la acest hotel fara minim o mie de dolari si ca în ciuda pretului piperat, fanii filmului dau navala. Site-urile de turism spun ca peste doua sute de mii de vizitatori trec pragul acestui hotel, anual.
Draga prietena
Dupa cum bine stii, nu obisnuiesc sa-ti scriu prea des. Fac acum o exceptie din cauza a ceea ce pare sa ti se întâmple în ultima vreme.
Am citit la început cu consternare si apoi cu dezgust atacurile sistematice la care esti supusa din partea unor fituici din presa. Nu stiu exact ce le-a casunat pe tine dar nu ma pot împiedica sa nu observ ca atragi atentia tot soiului de ciudati care si-au facut un scop în viata din a te ataca în spatiul public în cel mai jegos mod cu putinta. Nu mi-e clar daca e o campanie orchestrata de fostul director al institutiei pe care o conduci si adversarii tai politici (înclin sa cred ca da) sau pur si simplu deranjezi pe careva. Însa mi-e clar ca atacurile astea absolut jegoase nu au cum sa nu-ti submineze moralul în ciuda rezultatelor profesionale indiscutabile pe care le-ai obtinut.
Stiu ca intri destul de des pe blogul asta, asa ca acest articol iesit din tiparele obisnuite, se vrea a fi unul de încurajare. Daca toti esti atacata constant pe bloguri, iata ca exista un blog care te sustine public.
Vreau sa-ti spun ca gasesc incorect sa fii atacata în acest mod abject si ca o fi ea politica murdara însa nu ar trebui sa se ajunga la mizerii de genul asta. Îmi scriai cîndva ca apreciezi sfaturile din partea mea chiar daca nu întotdeauna tii cont de ele. Îmi permit deci sa ma transform în consilierul tau pentru câteva minute si sa-ti spun cum cred ca ar trebui reactionat în fata acestor atacuri.
Expertii în PR obisnuiesc sa spuna ca cel care se explica, se acuza. Ca în fata unor minciuni, inventii si aberatii asa cum sînt cele carora le faci fata în ultimul an ar trebui sa pastrezi o pozitie serena si sa le treci cu vederea fara sa le dai importanta. Gasesc gresita aceasta pozitie. E gresita deoarece o minciuna repetata la infinit, devine adevar în mintea celor multi si prosti. Ca sa folosesc o comparatie vizuala, te afli cumva în pozitia lui Obama care daca mâine ar transforma apa în vin, ar fi acuzat de republicani ca e alcoolic.
Este adevarat ca IQ-ul caricaturilor nereusite al celor ce te ataca – oameni care într-o societate normala nu ar fi lasati sa scrie nici macar la gazeta de perete – nu depaseste pe cel al unui retardat mintal. Însa esti o persoana publica si imaginea ta stropita sistematic de acei idioti risca sa fie afectata iremediabil. Daca crezi ca prin tacere si ignorarea atacurilor poti evita un dezastru de imagine, cred ca pui un pariu riscant. S-ar putea ca la un moment dat sefii tai sa fie satui e scandal si sa considere ca e mai bine sa renunte la tine în favoarea unei linisti aparente si a deturnarii atentiei sacalilor de la institutia pe care o conduci decît sa riste sa ajunga si ei sub reflectoare împreuna cu acea institutie. Si asta în ciuda evidentelor clare ale nevinovatiei tale. Daca se întâmpla, n-ar trebui sa te ia prin surprindere, asa e în politica.
As spune ca ar fi momentul sa adopti o pozitie pro-activa. Sînt câtiva pasi pe care ar trebui probabil sa-i faci :
- Instruieste-ti purtatorul de cuvânt al institutiei sa mature dintr-o miscare de mâna orice acuzatii, prin comunicate de presa care sa reflecte o transparenta mai ridicata la adresa deciziilor ce afecteaza bugetul institutiei. Atât timp cît o institutie este finantata de la buget, transparenta este subînteleasa.
- Pune accent mai mare în comunicatele institutiei pe realizarile obtinute sub mandatul tau. Vorbeste despre ceea ce ai facut, nu despre ceea ce vrei sa faci.
- Evita sa folosesti un limbaj pretentios în relatiile publice. Nu uita ca majoritatea oamenilor au capacitatea de întelegere a unui copil de clasa a 8-a. Daca dai comunicate de presa cu înflorituri artistice, risti sa diluezi mesajul.
- Explica-le sefilor tai ca e absolut idiot sa aveti discursuri în cadrul aceleiasi manifestari publice. Prezenta unui sef alaturi de tine la fiecare eveniment transmite mesajul ca esti sub tutela.
- Cînd tii un discurs, scapa naibii de hârtiile din mâna. Ai suficienta experienta pentru a vorbi liber. Repeta-ti discursul în memorie si priveste oamenii drept în ochi cînd li te adresezi. Fii populara, nu populista.
- Încearca sa pastrezi relatii cât mai cordiale cu reprezentantii tuturor partidelor. Relatii profesionale neutre.
- Evita ironiile si sarcasmul în declaratiile publice la adresa adversarilor. E plina Romania de ‘’wise guys’’ nu mai e nevoie si de ‘’wise women’’.
- Stabileste o strategie de PR pentru institutie si tine-te de ea cu cât mai putini pasi falsi.
- În politica interna pune accentul pe relatiile cu oamenii. Respectul se impune prin experienta, cunostinte si diplomatie, nu cu forta si nici cu frica.
- Renunta la evaluari publice ale angajatilor si introdu o evaluare personala fata în fata. Cheama-ti angajatii odata pe an in birou si discuta cu ei despre aspiratiile lor profesionale, despre multumirea lor la locul de munca, ce parere au despre diverse activitati ale departamentului lor. Viziteaza-i odata pe saptamâna în biroul lor si spune-i sa-ti faca un sumar al problemelor pe care le întâmpina. Lasa-le si lor câte o initiativa. Întreaba-i de familie, tine minte numele copiilor, etc. Fii manager, nu dictator.
- Evita orice fel de asociere, contracte sau relatii de afaceri între firma ta proprie si personala si institutii finantate de la bugetul de stat. Cel mai bine ar fi fost ca nici macar sa nu fi avut firma sau sa fi cedat controlul ei unei persoane fara legaturi cu familia ta. Dar daca insisti sa fii actionar în ciuda unor sfaturi pe care ti le-am dat mai demult, macar fa afaceri exclusiv în zona privata. Nici macar un pahar de apa sa nu vinzi în sfera bugetului de stat.
Mult mai important, arata-te deschisa sa raspunzi oricaror întrebari atât timp cît nu se refera la viata ta personala si invita-l în biroul tau (pe terenul tau) pe ziaristul ala care-i redactor sef la o fituica din asta, la o discutie despre lamurirea acuzatiilor pe care ti le aduce. Preventiv, înregistreaza discutia pentru cazul în care omul continua sa fie mârlan si sa minta. Ai la dispozitie canale de comunicare prin care sa o faci publica.
Cam astea ar fi sfaturile batrânului Stash de ‘’damage control’’. Ramâne sa iei din cele de mai sus pe cele ce ti se par potrivite.
PS Comentariile la acest articol sînt închise. Orice comentariu pe acest subiect postat pe oricare alt articol, va fi sters.
Afaceri cu fundul
Am remarcat zilele astea ca sînt un pic cam prea ocupat pentru propriul meu bine. Nu doar ca nu mai reusesc sa scriu aproape nimic pe blog – în conditiile în care as avea subiecte cam pentru doua saptamâni de acum înainte – dar am ajuns sa-mi scriu biletele catre mine însumi în care-mi aduc aminte ca am de facut cutare sau cutare chestie.
Sa trecem peste. Articolul asta este despre … hai sa fie despre cum vinde un fund feminin atragator bilete la meci, ok?
Poate stiti sau cel mai probabil poate nu stiti : federatia internationala de badminton a introdus obligatia purtarii de fuste scurte de catre jucatoarele de badminton, începând cu Openul de la Singapore. La fel ca în tenis unde tribunele nu erau niciodata atât de pline la meciurile feminine ca la cele masculine, federatia vrea sa vînda bilete la meciuri punând accentul pe fundul jucatoarelor. Si în cazul în care nu stiati, aflati domniile voastre ca majoritatea jucatoarelor din circuitul profesionist de badminton provin din tari foarte liberale în privinta tinutelor feminine gen India, Indonezia sau China.
How about that?
Chestia asta ar fi echivalenta cu impunerea unui top care sa evidentieze sânii pentru jucatoarele de fotbal feminin sau a pantalonilor scurti mulati pe fese în cazul jucatoarelor de basket. Pâna la urma ar fi vorba tot de performanta fizica dar un alt fel performanta si un alt fel de fizic.
Dar poate ca federatia de badminton are dreptate!
Cînd am descoperit-o acum doi ani pe Caroline Wozniacki, am decis ca ea va fi jucatoarea mea favorita de tenis pentru ca joaca mereu cu unghiile facute, poarta Stella McCartney for Adidas pe teren si are parul mereu aranjat indiferent din ce parte bate vântul. Pe vremea aia era pe locul 26 si desi se afla în urcare în ierarhia WTA, nu atrasese atentia prin mari fapte de arme. Faptul ca acum este number one în tenisul feminin este doar un detaliu, o glazura de frisca pe un tort de ciocolata. Daca ramânea pe 26 tot jucatoarea mea favorita era. Înaintea ei am placut-o pe Maria Sharapova iar înaintea Mariei pe Anna Ivanovich iar înaintea Annei, o alta Anna si anume Kurnikova. Toate mândre posesoare ale unui fund de exceptie, abia învaluit într-o fustita minuscula din care cu greu as putea sa-mi fac macar o batista.
Dar fetele astea nu sînt adevarate staruri din cauza fundului ci din cauza rezultatelor de pe teren si a contractelor de zeci de milioane de dolari din publicitate. Dar nu le-ar solicita nimeni pentru reclame daca n-ar arata si bine. Cîte reclame ati vazut cu Svetlana Kuznetzova sau Francesca Schiavone? Rezultatele le-ar recomanda, dar au o mica problema: nu au fundul Zvonarevei.
Iata deci afaceri de milioane de dolari facute cu fundul.
