Pentru ca are scris în CV ca a urmat ”cursuri de drept international” (la plural) la ”Standford” si ca a obtinut acolo ”diploma aniversara pentru contributia la Editura Universul Juridic – Premiul Fundatiei Culturale Magazin Istoric – Armand Calinescu”.
Da, da…
Desigur ca altcineva i-a scris CV-ul. Desigur ca ea n-a spus niciodata ca ar fi absolvit ceva la ‘’Standford’’ ci doar ca a urmat niste cursuri de drept international. Desigur ca universitatile din Vest nu dau absolut nici o pitzula care sa ateste ca cineva a urmat un curs la ele pt care a platit niste bani.
Desigur…
UPDATE:
LOL :) Nici n-am apucat sa ma sterg la ochi si deja m-a înjurat unul în comentarii. L-am sters, ca nu accept decât ovatii în picioare pe blogul asta. Sa lumurim de ce e proasta Dumitreasca :
1. Nu e acceptabil ca un rector de universitate (fie ea si particulara) sa iasa la înaintare cu un CV mai neîngrijit decât al lui Dorel de la firma de lampadare a primariei.
2. Nu e acceptabil ca un asemenea CV sa stea câtiva ani de zile pe siteul CSM si nimeni sa nu se prinda despre ce-i vorba în propozitie.
3. Nu e acceptabil sa bagi tot soiul de aberatii ‘’sa fie acolo’’. Ce-i aia diploma de aniversare? E atât de bolnava Romania de diplomatita întât sa trebuiasca ca treci într-un CV toate mizeriile de hârtii oficiale?
4. Nu e acceptabil sa te atace presa si tu sa bagi capul la cutie fara sa dai explicatii timp de câteva zile, punându-l pe seful tau (aka Ponta) în situatia sa te traga de urechi în public.
5. Nu e acceptabil sa nu explici într-un amarat de interviu ca ceea ce ai scris tu în CV nu se refera la ‘’absolvirea Stanford’’ ci la un amarât de curs, în conditiile în care tugulanul român presupune dinainte ca daca pomenesti despre o insitutie de prestigiu din Vest in CV-ul tau, înseamna automat ca ai si urmat cursurile la zi. Bineînteles ca ziaristii au vazut doar Stanford si nu s-au întrebat cum e posibil ca un geniu pustiu ca Dumitreasca sa absolve cursurile universitatii în doar un an de zile. Nu, ei au înteles ‘’absolvit ‘’ în loc de ’’asistat’’.
Na, pt toate aceste motive o acuz pe Dumitreasca de prostie.
Harmalaia mediatica din Romania continua, cu insistente chiar si din partea unor jurnalisti care de obicei au scaun la cap, vizand demisia premierului Emil Boc si a guvernului sau.
Ideea demisiei lui Boc, latrata cu insistenta de grupurile de presiune din USL, este nu numai o tampenie, dar e de-a dreptul sinucigasa.
Boc e un adevarat erou, care si-a asumat ura populara constient, pentru a scoate tara din rahatul stratificat lasat de Nastase si Tariceanu. Toti expertii straini ii lauda pe el si pe ai lui din cabinet pentru felul in care au reusit sa scoata Romania din marasm, e drept, cu sacrificii imense, dar INEVITABILE.
Ardelean incapatanat, cinstit, si baiat sarac de la tara, Emil Boc nu a cedat un milimetru in fata presiunilor, si nu a clipit la infectele insulte zilnice venite din partea golanasilor din USD.
Cei care cer demisia lui Boc nu isi dau seama, sau poate is dau, si chiar de aia o fac, ca a-l scoate pe Boc de la guvernare acum ar duce nava Romania exact in stanci, precum Costa Concordia.
Dar presedintele Basescu isi da seama, si totusi se face ca ploua, si nu iese in public sa-l sustina pe omul care a dus greul guvernarii. Basescu e vinovatul principal pentru protestele din strada, si nu are taria de caracter sa iasa in public si sa spuna: eu sunt vinovatul, las
ati-l pe Boc in pace. Urat din partea lui.
Arafat ramane, ei probabil vor pleca
Cine zicea ca romanii sunt prosti, sa se mai uite odata la poza asta, din Piata Universitatii, in seara asta.
Ponta, confundand triclorul cu tricolorul
S-a facut mult caz, si pe buna dreptate, pentru ca niste baietzandri hocheisti din secuime, infierbantati la minte — si aia foarte putina, dupa ce a fost bine spalata de UDMR vreme de 20 de ani — au cantat imnul Ungariei* pentru ca se pare nu le spusese nimeni ca in meciul ala ei joaca pentru nationala Romaniei, adica pentru cei care le dau bani de pucuri si crose, si le platesc alocatiile, adica contribuabilii romani. Ma rog, mie gestul nu mi se pare pornit din ura, ci doar din ignoranta. Doua decenii de indobitocire sub dictatura udemerista din secuime a transformat niste copii normali in fanatici ai unei cauze inexistente. Copiii sunt spalati pe creier la scoala, unde cele doua extreme sovine, ungureasca si romaneasca, se intalnesc ca doua sabii incrucisate. Scolile si liceele de limba maghiara din secuime sunt niste madrase talibanice unde li se inculca elevilor Coranul prafuit al nationalism- sovinismului maghiar de secol 19, uitat de istorie intr-o halta prin care trenul secolului 21 nu mai trece de mult. La randul lor, scolile romanesti, incapute, dupa plecarea precipitata, in 1990, a majoritatii tinerilor romani de valoare din secuime, pe mainile unor fosti pupincuristi comunisti transformati peste noapte in “patrioti” de sorginte vatraso-funaroid-vadimista, perpetueaza o educatie preistorica bazata inca pe lozinci de asediu comunist. Cele doua comunitati, prin “grija” in primul rand a udemereilor, dar si prin non-combatul autoritatilor romane, se distanteaza din ce in ce mai mult, desi inca nu s-a ajuns la enclavizare. Dar, in inca 20 de ani… Sa revenim insa, dupa aceasta lunga paranteza patrata la ideea de baza din titlu.
Care e simpla, si chiar revoltator de clara: cum putem noi sa le pretindem minoritarilor sa ne respecte ca natie si sa se comporte cu piosenie in fata simbolurilor noastre, cand membrii celui mai odios partid, al carui presedinte de onoare si lider de facto e unul din vinovatii directi de mortii din decembrie 1989, isi bat joc de drapel si au neobrazarea incredibila de a se perinda pe la tribuna parlamentului pe 22 decembrie cu banderola tricolora atarnata la unul din membrele superioare?
*Inchiputi-va un meci de baschet intre SUA si Mexic, la El Paso, sa zicem, unde mexicanii din nationala SUA refuza sa cante imnul american, si il intoneaza, in schimb, pe cel mexican. Ar fi plecat de acolo cu totii in catuse si direct in dubele politiei, sub acuzatia foarte grava de ofensa adusa insemnelor si mandriei nationale americane, asta daca publicul degraba purtatoriu de Magnum .44 la cingatoare nu i-ar fi pedepsit pe loc.
Ati vaz’t ca tac cam demultisor in materie de politica si alte d’alea, si ma rezum numai la o reteta-doua, sau la cate-o susa electrotehnica. V-oti fi intrebat de ce, sau nu, habar n-am, nu stiu cati citesc ce scriem p-aci, dupa ce am maturat fara sovaiala tot ce tinea de audienta de grota, vizuina, entomologie si aschimodii coraodate care faceau degeaba umbra sectorului de comentariu. Ca or citi 10, 20 sau 100, important e sa fie cei care pot distila si asimila.
Fiecare glob reprezinta cate o "personalitate" TV cu tot atata creier inauntru. Adaugati voi numele...
Ce voiam sa spun este ca nici tacerea prea lunga nu e buna. Pentru ca, uite, le da posibilitatea lichelelor de toate calibrele sa se bage in fatza. Ma uit cu stoicism la palavrageala interminabila de pe televizunile romanesti, doar-doar oi vedea o urma, un indiciu de ”transformare a cantitatii intr-o noua calitate”, cum lemnos zicea dialectica marxista pe care ne-o varau pe gat comunistii ca la gaste.
Te asteptai ca la peste doua decenii de libertate de exprimare, sa se inchege niste idei, sa apara niste scoli de gandire, si sa se stabileasca niste ierarhii de “punditi”. In loc de asta, se incheaga gastile de interese, au aparut scoli de strip-tease pseudointelectual (gen gadeabadea) iar ierarhiile nu sunt formate din punditi, ci din banditi.
Mai la actualitate, ca tot vine Moshul. De cativa ani incoace, 16-23 decembrie e o mana cereasca pentru televiziuni, care scot de la saltea si scutura de molii aceleasi imagini de la lovilutie, fara sa reuseasca insa sa scoata petele de sange, mai ales cel nevinovat, care se vad tot mai pregnant cu cat iecspertzii de duzina incearca sa foloseasca Ariel cat mai ultra.
(Poate tineti minte, acum doi ani, cand am atins unele sensibilitati despre decembrie 1989, mi-au sarit imediat in cap cu comentarii cativa latrai de serviciu care au provocat suficienta harmalaie ca esentialul sa se estompeze).
Deci, te uita cum ninge decembre cu tot felul de indivizi care desi habar n-au ce si cum a fost in 1989, isi dau cu parerea si mint intr-una cu un entuziasm nestavilit. Turcescu, devenit un mare expert intr-ale politicii dupa ce si-a frecat bilele cativa ani. In fiecare seara, geluit bine, ras, tuns si frezat, zbiara, sare, baga glumitze, e ironic nevoie mare, si isi cheama aceiasi tristi invitati de fiecare data: Gusa, Andronic, Boda, un Le Hahaleur fost pe la RFI cu morga de atotstiutor, care ne spun ei cum fu cu: revolutia din 1989, revolutia de la 1848, 1 decembrie, ungurii, hocheiul, criza, Havel, Iliescu, Udrea, Basescu, Regele Mihai, 23 august, 1 mai, 9 mai 1877, 9 mai 1945, 11 iunie 1948, 11 iunie 1948, nationalizarea, stabilizarea, Decebalus per Scorillo — totul pe filmulete shutite de pe youtube.
Pleaca Turcescu, vine Cristoiu. Nea “Maestre” cum i se spune acestui scrib facut pe puncte, un impostor batran cu pretentii de “istoric”, care isi mai cheama si el neste coledzi la o vrajeala rasuflata — cel mai des, tot apare un actoras ratat si soporific, Calinescu, care pare de o lene atat de mare incat nici sa expectoreze vocale nu catadixeste. Nimeni nu il intreaba insa pe marele istoric Cristoiu cum se face ca acum nici un an ii ridica osanale criminalului sirian Bashar al-Assad, un tiran odios, pe care Cristoiu se falea ca l-a intalnit. Insa, de cand cu masacrele din Siria, “expertul” in Siria Cristoiu, nu a scos nicio vorba despre marele om de stat Assad care isi macelareste tineretul. Si, nici nu-l intreaba nimeni.
Buuun, mai departe. Ca sa scapi de eternul Cartianu si ale lui snoave obosite despre lovilutie, treci pe Realitatea. Mama-mama, cativa resapati de pe la fostul mare Catavencu, baga glumitze daca nu dezgustatoare, atunci obosite si fara haz. Mihaiu, Andrei Gheorghe, Dinescu si Tanase si alti neni ale caror opinii sunt la fel de interesante, si la fel de elegante, ca si cele ale vanzatoarelor de seminte din jurul stadionului.
Tevereul unu si tevereul doi, sunt terenuri minate. Din Monica Tatoiu (o mare personalitate a tranzitiei romanesti de la niciunde catre nicaieri, un fel de Gigi De La Scularie mondial), te poticnesti in Moise Guran, un Adam Smith de Ferentari, apoi in Gabriel Giurgiu, la fel de impertient si tamp ca si acum doua decenii, numai mai grasut si mai neingrijit, schimbi pe doi sa scapi de Secheres si dai de un bashbuzuc care amesteca cuvinte pseudoenglezesti cu ceva argou vag romanesc in materie de IT, (unul care se cheama Dan Cadar parca), mai vezi doua trei parashute decoltate si cu mini (IQ) pe la starea vremii (Eda Marcus la TVR si Georgiana Sandu la B1), te sperii ingrozitor de mumia Moculescu, si te intrebi cat de jos se poate cobori o femeie ca Velniciuc sa se compromita cu batrana hahalera, si, ingrozit, ajungi din nou pe la tocshourile unde Boda transpira, Mihalache se crede James Bond, dezaxasatele si dezaxatii de la Antene fac spume la gura, dupa care mai vezi patru luni, trei saptamani si doua zile de reclame cretine cu farmacia inimii Cacatena, cu harburile nesatule Stela si Arsinel, un spot cretin la Petrom, 2599 de reclame la Vodafone, Orange si alte firme de telefonie mobila care cer preturi in euro intr-o tara unde moneda e leul (sau, ronul?) si niste reportaje otravite despre cat de minunat va fi cand Rosia Montana se va transforma intr-un imens cavou toxic, narate de niste oameni fie cretini, fie indobitociti ireversibil de saracie.
Ce sa facem cu toate aceste lichele, lichelute, licheloaie si alte lighioaie care corodeaza nu numai bunul gust, dar si psihicul colectiv al romanilor? Pai, hai sa le dedicam un anti-brad, un fel de pom al infamiei, unde sa-i agatam ca niste podoabe ce se afla.
Ati mai auzit ceva de Wikileaks in ultimul timp? Vreo dezvaluire, ceva? Nu? Nici eu. Se pare ca singura sursa a siteului a fost celebrul de acum soldat Manning. Arestat intre timp. Singura grija a lui Assange pare sa fie apararea in fata acuzatiilor de viol.
Si in Quebec s-a deschis acum 6 luni o clona, pe numele ei Quebecleaks. In 6 luni nici o dezvaluire, desi mii de oameni au access zilnic la sute de documente confidentiale. De ce nu merge? Pai principiul e gresit. Wikileaks sau Quebecleaks nu investigheaza, ei doar dezvaluie ce le dau altii. Un soi de piriciosi mici. Nimeni nu vrea sa dea din casa. Cazul Manning e celebru.
Asa incit nu cred sa avem parte de noi dezvaluiri via Leaks. Poate niste chestii puse la pastrare din vremea contributiilor lui Manning.
Demult nu am vazut atatea spume la gura pe la televiziunile romanesti ca in ultima saptamana, de cand domnii indeobste cunoscuti sub numele de ”Regimul Basescu” si ”Guvernul Boc” au aruncat soparla cu noua impartire administrativ-teritoriala.
Dupa anuntarea proiectului a urmat o perioada de acalmie neasteptata, de vreo doua zile, cam cat le-a trebuit televiziunilor moguloide si analistilor de doi lei sa se prinda ca de fapt toata tarasenia se invarte in jurul judetelor secuiesti.
Cand, in fine, temebeliziunile preaocupate de Moni, Oana, Pepe, Capatos si alte znamenii ”mondene” de mahala bucuresteana, au primit impulsul la creierasul lor de dinozaur, a inceput circul.
Urlete, argumente de-o parte si de alta, Boc ca vrea eficienta, ca judetele e prea mici, ungurii ca vrea la mijloc, cretinoizii din popozitie ca vrea si regiuni si judete (dovada de tembelism mai mare ca asta nici ca se putea, succes in alegeri, USL!) , in timp ce Marinelu sta si isi zambeste in barba. Pen-ca, nu-i asa, nici nu se mai pune problema sa nu se adopte, nu?
Acuma, nu vreau sa cad in capcana datului cu parerea ca ce si ca cum (cacofonie voita) ar fi mai bine cu Secuimea (atentie, vad ca prinde teren un termen inexistent in limba romana, ”Tinutul Secuiesc”, tradus din maghiara, Szekely foeld, care inseamna stricto sensu pamant secuiesc) din punct de vedere administrativ-teritorial.
Toata vrajeala asta cu unitati mai mari care ar fi mai eficiente, e usor dubioasa, pentru ca nu face decat sa ingreuneze viata omului de rand. Eu sunt brasovean, dar totusi m-ar deranja ca resedinta regiunii centrale sa fie la Brasov, pentru ca nu as mai avea avantajele pe care le am acum locuind la cateva minute de toate institutiile centrale ale judetului Covasna, care e mai mic si mai putin congestionat decat Brasovul. La Sf. Gheorghe, rezolvi o problema administrativa intr-un timp infinit mai scurt decat la Brasov. Imaginati-va sase judete intr-unul singur, ce birocratie, ce ingramadeli, ce coruptie. De sase ori mai mare, totul.
Structura actuala poate fi pastrata, dar imbunatatita si eficientizata. La urma urmei, in perioada interbelica au existat 71 de judete subimpartite in plasi, si treaba a mers mult mai bine decat in regiunile-mamut introduse de comunisti. Iar acum, regiunile alea sunt niste piticanii fatza de gogoloaiele mazgalite pe harta de strategii de campanie ai PDL.
Ungurii aveau nu trei, ci patru judete majoritare in perioada interbelica, Trei Scaune, Ciuc, Odorhei si Mures, si nu se plangeau.
Deci, nu vad de ce acum ar trebui comasati fie intre ei, fie cu alte judete cu populatie romaneasca majoritara.
Dar, daca astia se incapataneaza sa reimparta si revizuiasca si reaseze, uite, eu propun sa mutam capitala din jegul balcanic de la Bucuresti in cel mai frumos oras din Romania, Brasov.
Presedintele Traian Basescu
Domnilor, pentru ca asa va consider pe voi, cei care cititi cafeina.ro, o boare de zvon primavaratic adie prin presa romaneasca. El mi-a fost semnalat de pe site-ul Academiei Catavencu de catre amicul meu si cititorul nostru fidel, Tudor, care mi-a scris tocmai de la Timisoara. Vestile bune, stiti si voi, vin de obicei de la Timisoara.
Pe scurt, Catavencu vine cu rumoarea exploziva ca Presedintele Traian Basescu ar contempla nici mai mult nici mai putin decat restaurarea monarhiei constitutionale in Romania. Sa fie adevarat? Sa fie doar incercatul marii de cu degetul de catre comandantul Biruintei? Sa fie un zvon otravit?
Mirat nu sunt, pentru ca, in pofida gafei colosale cu botezul copilului pretinsului print Paul, Basescu pare mai apropiat de notiunea de monarhie constitutionala decat parea Iliescu capabil de a sta vreodata cu Regele in aceeasi incapere.
Desigur, asa ceva nu se poate face in doi timpi si trei miscari, si mai ales, nu fara un referendum. Care ar trebui pregatit cum se cuvine pentru a avea sorti de izbanda.
Spuneam, intr-un articol mai vechi, ca restaurarea monarhiei constitutionale ar fi o minune, si incheiam afirmand ca s-au mai vazut si alte minuni, cum a fost caderea comunismului.
Asemenea minuni pot fi catalizate de politicieni, dar ele sunt realizate de popor. Sau, mai modern, de natiune. Sau, si mai modern, de opinia publica.
John O”Sullivan, fostul consilier al lui Margaret Thatcher, si-a intitulat cartea despre prabusirea comunismului surprinzator de prozaic la prima vedere: Papa, Presedintele si Primul Ministru. De fapt, Karol Woytila, Ronald Reagan si Margaret Thatcher. Eu l-as fi adaugat si pe Gorbaciov, dar nu asta e esential, ci faptul ca titlul banal in aparenta are o greutate imensa. Sfanta treime a apusului care a schimbat lumea.
Probabil ca Presedintele a citit cafeina si, fiind de departe cel mai bun om politic de dupa 1989, a realizat si unde a gresit, si unde se ascunde marea oportunitate. Nu, nu aceea de a fi ultimul presedinte al Romaniei, ci de a deveni intaiul om de stat roman din secolul 21. Pentru asta, insa, e nevoie de cea de-a treia componenta a unei posibile viitoare sfinte treimi romanesti: opinia publica. Sa vedem.
