Ce-mi doresc de la banca mea
Banca cu care fac cele mai des afaceri, Royal Bank of Canada, este în general o banca foarte atenta la relatia cu clientul. I-am ales ca banca înca de cînd eram în Romania în baza relatiei lor speciale cu BCR. Prin ei mi-am transferat toti banii din Romania la un cost de transfer minimal si de la ei am avut primele carti de credit. Acum, fiind de vreo 7 ani împreuna, relatiile sînt si mai bune ca la început. Dar totusi, ca toate bancile mari, din când în când mai da si ea cu bâta în carul cu oale.
1. Mi-ar place ca banca sa se deschida mai devreme. Eu ajung la birou la 9h00 dimineata în timp ce ei deschid la 10h00. Foarte incomod pentru mine.
2. În acelasi timp, mi-ar place ca banca mea sa închida mai târziu. De obicei, în afara de joia cînd au program pâna la 20h00, în fiecare zi închid la ora 17h00, aceeasi ora la care eu ies de la birou. Iar ghiseele se închid de fapt la ora 16h00. Nici o sansa sa faci vreo operatiune bancara.
3. Asta înseamna ca daca vreau sa nu astept pâna la prima joi seara, trebuie sa-mi sacrific prânzul si sa merg în pauza mea dintre 12h00 si 13h00. Faza e ca doau doua ghisee sînt deschise din sapte, pentru ca (lucru de mirare) restul casierelor sînt în pauza de prânz, tabarnak! Bineînteles conform legilor lui Murphy, doar atunci se formeaza cozi imense, pentru ca au si altii aceeasi idee ca mine.
4. Mi-ar place foarte mult ca acei casieri care sînt totusi disponibili, sa nu stea de vorba atâta între ei. Majoritatea par sa se simta foarte bine stând la cioace exact cînd îmi rup eu din timpul meu de papica, cînd de fapt ar trebui sa se miste super fast, exact ca bucatarii de la restaurantul italian din colt care la ora prânzului par a fi pe perfuzii cu adrenalina, în timp ce în afara orelor de mâncat se plictisesc cu gratie.
5. Mi-ar place ca aceeasi casieri sa nu mai afiseze o mina de super-sictir si oboseala. Daca-i cineva care ar trebui sa fie sictirit, ala-s eu, clientul.
6. Mi-ar place si sa existe niste reguli care sa explice bancii ca daca eu îi dau banii mei sa se joace cu ei, mi-ar place sa primesc în schimb o dobânda lunara care sa însemne dupa taxe, ceva mai mult decît doua cafele la Starbucks-ul din colt. Ar fi uber-cool.
7. Mi-ar place sa existe si niste reglementari care sa împiedice o banca sa plateasca salarii si bonusuri anuale care depasesc profiturile ei. Tare misto ar fi!
8. Dar cel mai mult si mai mult mi-as dori sa-mi promita ca n-o sa-mi piarda investitiile facute prin ei, indiferent ce s-ar întâmpla cu economia. Da, as putea plasa economiile în fonduri garantate de stat, dar cu dobânda primita n-as putea sa platesc nici macar hostingul la blogul asta.
Cam asta mi-as dori eu de la banca mea. Voi ce v-ati dori de la banca voastra?
Caldronul
Prietenul meu din Vancouver îmi transmite telefonic ca în centrul orasului turistii stau la coada câte doua sau trei ore numai ca sa fotografieze flacara olimpica care arde la BC Place. Ma gândesc sa va scutesc de oboseala si sa va ofer o fotografie la prima mâna.
Proud to be canadian
In anumite momente ale ceremoniei de deschidere a JO de la Vancouver am simtit fiori de placere, emotie si mandrie. Mandrie ca sint cetatean al unei tari normale, ca sint membru al unui popor multietnic, federal si deschis la minte, ca sint parte a unei tari care a organizat deja trei Olimpiade. Trei!
Dar niciodata nu m-am simtit mai mindru ca sint canadian ca in seara asta cind un sportiv canadian din Quebec, Alexandre Bilodeau, a cistigat aurul devenind primul canadian din istorie care cistiga aurul pe pamint canadian. Nici un alt canadian nu a reusit la JO de la Montreal in 76 sau Calgary in 88. Cind a cistigat m-am trezit in mijlocul livingului urlind ca apucatul de bucurie.
Si poate par patetic, dar cind s-a auzit imnul canadian cintat din mii de piepturi pe pista de la Cypress Mountain, a fost ceva exceptional.
Motiv pt care pot spune cu mina pe inima: Proud to be canadian! Pacat ca a trebuit sa emigrez pt a-mi recistiga demnitatea de cetatean al unei tari democratice.
Investitie
Sâmbata au fost campionatele mondiale la coborâre, schi viteza, etapa de la St Moritz. Stiu ca nu aveati de unde sti, erati toti cu ochii pe accidentul de schi al Andreei Esca. Asa ca va spun eu. Deci au fost. Si ma uitam cu Marius, prietenul meu din Ottawa care lucreaza la NRC (National Research Center) în laboratoarele unde se inventeaza chestii.
Muscând dintr-un mar, Marius îmi spune o mare chestie :
- Stiai ca echipa canadiana de schi alpin si-a dezvoltat echipamentul de schi în tunelul nostru aerodinamic?
- Nu stiam, de unde naiba sa stiu?
- Serios! Costumele sportivilor sînt personalizate si testate în laboratoare pentru aerodinamism.
Foarte tare, frate!
Continuam sa ne uitam la schi si deodata vine rândul unui sportiv canadian.
- Uite unul care si-a facut costumul în laboratorul la tine! îi spun amicului, dând peste cap o dusca de Remi Martin.
- Din banii tai de taxe! raspunde hâtru amicul.
Schiorul coboara, negociaza curbele cum stie mai bine, iese de doua ori pe lânga si ajunge în sfarsit la linia de sosire. Pe ecran apare clasamentul. Sportivul în cauza e pe locul 25.
- Cred ca o sa-mi vreau banii înapoi! spun resemnat, terminând paharul de cognac.
Torta olimpica Vancouver 2010
Miercuri seara am fost împreuna cu baietii de la ziarul românesc din Montreal, ZigZag Român-Canadian la ceremonia sosirii flacarii olimpice la Montreal, pe baza unei invitatii facute de comunitatea elena presei straine, comunitare.
Si cu aceasta ocazie, am reusit sa pun mâna pe torta olimpica si s-o filmez de aproape si sa va ofer si voua posibilitatea sa o admirati pentru 30 de secunde. S-ar putea ca eu si amicii sa fim singurii români care s-au jucat cu torta, fara totusi sa alerge cu ea, ceea ce subliniaza înca odata capacitatea românilor de a iesi în fata fara sa faca nimic deosebit.
Torta pentru Jocurile Olimpice Vancouver 2010 a fost conceputa de designeri ai Bombardier Aeronautics, printre care si un român. Este incredibil de usoara având 1.6 kg cu tot cu combustibil, are o lungime de 94 de cm si este realizata din otel inox si cupru. Arzatorul este conceput în asa fel încît sa produca o flacara de 30 cm lungime, sub forma unui drapel. Este alba pentru a sublinia peisajul hibernal canadian si designul general sugereaza niste urme lasate de schiori în zapada cînd coboara o panta.
Textul pe care-l vedeti inscriptionat pe torta este ‘’With glowing hearts/Des plus brilliants exploits’’ extras din imnul national canadian. Frunza de artar rosie, emblema Canadei, pe care o vedeti pe torta, este în realitate un absorbant de aer care ofera suficient oxigen flacarii sa poata sa arda cît mai stralucitor.
Ce pot sa spun? M-a cam trecut un fior cînd am pus mâna pe ea. Si nu pot nega ca am avut un sentiment de mândrie la gândul ca sînt cetatean al unei tari organizatoare a Jocurilor Olimpice.
E o stare de normalitate!
Fericirea
O sa preiau din zbor o idee misto lansata de Scott Adams pe blogul lui si o sa va pun o întrebare similara: ce obiect pe care il detineti, va multumeste cel mai mult? Nu ma refer doar la dependenta de el ci si la placerea si nerabdarea de a-l folosi. La faptul ca daca l-ati pierde, daca s-ar strica, ati fi mai putin fericiti. Poate fi orice, de la un soft de calculator, la un ciocan de tâmplarie sau masina personala.
În cazul meu sînt doua obiecte.
Primul este iPod-ul meu 2G care a devenit cel mai bun prieten al meu. Nu doar ca ascult muzica, podcasturi sau vad filme pe el. Dar urmaresc bursa, vremea, îl programez sa ma anunte despre o anumita emisiune TV, citesc stirile, joc jocuri, ma informez despre filmele care ruleaza la cinematograful de lânga mine, vad filmul pe care l-am facut acum patru ani de Craciun acasa în Romania, rulez fotografii, îmi gerez contul de LinkedIn, mailul personal si ala profesional, îl cuplez la TV si vad filme închiriate pe ecranul mare, citesc PDF-uri, e-books, simulez scenarii financiare gen împrumuturi, dobânzi, investitii, cumpar de pe Amazon, ma cuplez la YM, ascult radio online, citesc Wikipedia, vorbesc cu prieteni din cealalta parte a continentului prin Skype si multe, foarte multe altele.
Sînt atât de dependent de iPodul meu încît daca mîine mi s-ar strica sau l-as pierde, m-as înfiinta în primul magazin de electronice sau Apple Store si mi-as cumpara altul, fara sa stau pe gânduri. Din punctul meu de vedere, iPod Touch/iPhone este cel mai misto gadget care a fost inventat în ultimii 10 ani.
Al doilea obiect care ma face fericit este cafetiera mea Cuisinart. Pe numele ei întreg Fully Automatic Burr Grind & Thermal 12 Cup Cuisinart Coffemaker. Am cumparat-o de la Air Miles, platind pe ea 1800 de mile aeriene strânse timp de trei ani pe cardul meu de Air Miles. Unii ar spune ca am luat-o gratuit, dar cei care folosesc Air Miles stiu ca nu-i chiar gratis. Am vazut-o la Sears pretuita la 240 de dolari cu tot cu taxe. Cafetiera asta este obiectul care-mi face diminetile fericite. Programabila, e capabila sa macine boabele proaspete de cafea din rezervorul conceput special pentru asta exact înainte sa faca una din cele mai bune cafele ever. Poate fi fixata sa produca diverse retete, cu aroma mai puternica sau mai stearsa, cu zat sau fara zat. Cafeaua curge într-o carafa-thermos de otel inox care mentine cafeaua fierbinte pâna la 6 ore. Nu ma încânta atât tehnologia din spatele cafetierei, care e obisnuita, cît faptul ca macina si face cafeaua în acelasi timp, oferind o aroma deosebita cafelei. Dimineata, aroma de cafea se împrastie în toata casa, ajungând pâna în dormitorul meu de la etaj. Adaugând spuma facuta într-un minut cu un mini-mixer într-o cana obisnuita rezulta una din cele mai misto experiente papilo-gustative ever.
Pe voi ce obiect va face fericiti?
Coruptia municipala in alegerile locale montrealeze
Astazi populatia Quebecului se prezinta la vot pentru alegerile municipale. Campania locala, care s-a intins pe parcursul unei luni si jumatate, a fost marcata de dezvaluiri incendiare iar acuzatiile de coruptie si favoritism au zburat in toate partile. La Montreal si in orasele din jur informatiile au mers pana intr-acolo incat au indicat cu precizie reprezentanti ai antreprenorilor italieni din zona ca fiind cei ce si-au adjudecat partea leului din contractele de miliarde de dolari legate de infrastructura municipala.
Si ca si cum asta nu era de ajuns, au iesit la iveala afaceri facute de alesii municipali cu aceleasi firme cu actionat italian. Motiv pentru care cam toate preturile lucrarilor publice ar fi umflate cu pana la 20%. Cu toate acestea primarul inca in functie se bucura de un 30% din intentiile de vot. Probabil ca motivul tine de faptul ca desi aceste lucrari sint mai scumpe si au bagat milioane in buzunarul mafiei italiene din constructii, totusi lucrarile au fost executate cu profesionalism. Strazi reparate, cartierul de spectacole nou nout, canalizari vechi de 100 de ani schimbate, etc.
Din acest motiv sint foarte curios sa vad daca aceste probleme de etica vor afecta atat de mult rezultatul acestor alegeri.
Parasutati in gol
Analizînd rezultatele unor sondaje nationale publicate în ziarele canadiene în aceste zile, nu pot decît sa-mi imaginez senzatia de ‘’picioare în gol’’ pe care o resimt liberalii lui Michael Ignatieff . Pentru ca pe seful lor de partid l-a luat gura si actiunea pe dinainte fara sa analizeze serios oboseala canadienilor de a se prezenta la urne pentru a treia oara în tot atâtia ani, liberalii sînt acum nevoiti sa deschida parasuta electorala pentru a-si amortiza caderea. Sondajele o arata clar : de la anuntul deciziei lui Ignatieff de a declansa alegeri, conservatorii lui Stephen Harper au început sa urce vertiginos în intentiile de vot. Ignatieff nu putea alege un mai prost moment! Indicii arata ca economia Canadei a iesit din recesiune si nu mai departe de acum doua zile au fost date publicitatii date care arata o crestere a numarului de locuri de munca create pe tot întinsul Canadei. Desi per ansamblu aceste date nu înseamna mare lucru, ramâne de vazut cum anume îsi va putea sustine Ignatieff acuzatiile de incompetenta la adresa guvernului. Am oarece îndoieli ca un alt guvern s-ar descurca mai bine în conditiile actuale.
Probabil strategii liberali s-au bazat pe o eventuala nemultumire a alegatorilor în fata valului de numiri partizane în Senat practicat de Stephen Harper care si-a rasplatit astfel apropiatii si fidelii cu locuri pe cîte zece ani, cu veniturile aferente. Plus numirea controversata a unui organizator conservator în Consiliul de Administratie Portuar din Toronto. Dar, lucru deloc de mirare, canadienilor li se rupe de aceste numiri atât timp cât guvernul îsi face treaba.
Sau poate ca liberalii s-au speriat de perspectiva cresterii economice care se anunta pentru începutul lui 2010. Motive pentru care s-au simtit presati sa actioneze înainte ca Stephen Harper sa-si consolideze pozitia în intentiile de vot. Din punct de vedere politic, Ignatieff este în pericol. Ca sef de partid major în Canada este obligat sa atace si sa încerce sa devina prim-ministru. Altfel va fi înlocuit la sefia partidului. Un sef liberal sau conservator nu exista decît daca devine prim-ministru. Daca rateaza doua alegeri si astefl doua sanse de a trece la putere, este schimbat. Soarta lui Stephane Dion parte ca pluteste si asupra capului lui Ignatieff. Motiv foarte puternic pentru acesta din urma sa-i caute nod în papura guvernului si sa ceara alegeri federale.
În Quebec, Ignatieff ramâne din pacate, o mare necunoscuta. Cam toate reclamele electorale ale partidului liberal se concentreaza pe prezentarea lui si mai putin pe un eventual program economic. Si foarte bizar, nici una din aceste reclame nu loveste în Bloc Quebecois în La Belle Provence. Unde Blocul ramâne la fel de puternic în preferintele ‘’nazistilor limbii’’ cum i-a numit pe chebeci un deputat britanic. În aceste conditii, în care Blocul va cîstiga iarasi 50% din voturi în Quebec, celalalt motor liberal, Ontario, nu-i suficient de puternic sa furnizeze atâtea voturi încît sa-l aduca pe Ignatieff si pe liberali la putere. Desi s-au mai vazut surprize!
Personal, desi sînt un simpatizant liberal, nu cred ca Ignatieff are sanse sa-l rastoarne pe Harper. Si mai cred ca liberalii ar trebui sa se concentreze pe alte directii si sa ne dea un respiro cu alegerile federale.
Loading ...