Prohibitia
Am încercat recent sa-i ofer cadou unui prieten din alta provincie o sticla de Feteasca Neagra de Tohani. Am vreo câteva sticle în colectia proprie si am zis sa-i fac o surpriza. Aveam intentia sa i-o trimit prin Canada Post.
Cu ocazia asta am aflat ca este ilegal in Canada sa trimiti bauturi alcoolice dintr-o provincie in alta datorita unei legi federale veche de 85 de ani si emisa în timpul prohibitiei. Aceeasi lege zice ca este ilegal si cumparatul de bauturi alcoolice din afara provinciei de rezidenta si caratul lor acasa. Cu alte cuvinte, daca vizitez podgoriile din Ontario si-mi aduc acasa ‘’suveniruri lichide’’ sînt pasibil de amenda sau închisoare pâna la sase luni. Singura persoana scutita de respectarea prevederilor aceastei legi este regina Marii Britanii, of course.
Sa stai pe o lege veche de aproape un secol si înca s-o aplici….cum se cheama asta? Traditie? Arhaism? Disciplina? Prohibitie?
Cine seamana, culege
Ieri am cules prima recolta (din multele ce vor veni) din gradina mea de legume pe anul asta. O rosie mare si creata, patru mai mici (gen cirese), doi castraveti libanezi (mai mari decit cornison, cam 15 cm fiecare), doua salate si un ardei iute rau.
Le-am mincat cu brinza si bucati de paine inmuiata in ulei de masline, n-am mai avut rabdare sa le fac salata.
So happy!!
Vorbe
Eu: Ma pricep la accente un pic, dar pe al tau nu-l prea pot identifica. Din care parte a Angliei esti de origine?
El: Australia.
***
El: Ba, gagicile astea doua seamana bine intre ele. Sint surori?
Eu: Da
El: Serios? Ce tare sint. De unde stii ca sint surori?
Eu: Sint amandoua spanioloaice.
***
Eu: Concentreaza-te cind cobori scarile, sa nu cazi in nas!
Ea: Ok, atunci la urcare o sa urc din memorie.
***
Eu: O murit o cintareata, Amy Winie-nu-stiu-cum. Or zis astia la stiri.
Ea: Amy Winehouse?
Eu: Da. O stii? Eu n-am ascultat niciodata vreo piesa de-a ei.
Ea: Cum sa n-o stiu? Era una machiata strident si cu parul vilvoi. Era mai toata ziua prin revistele de scandal ca avea probleme cu drogurile.
Eu: Interesant.
Ea: Da.
Eu: Habar n-aveam ca citesti reviste de scandal.
***
El: Ce caine urit. Ce rasa o fi?
Eu: Birmaneza
El: Aia nu-i la pisici?
Eu: Exact.
Impresionant, monsieur!
Ati vazut vreodata vreun functionar român care sa fie impresionat de vreun client sau platitor de impozite? Ei bine, nici eu. Dar am vazut azi, la Consulatul României de la Montreal cînd am fost sa depun niste acte pentru o problema în Romania. Ca orice om meticulos dar si speriat de contactul cu functionarimea româna, am citit pe internet cam ce trebuie sa cuprinda dosarul, am vorbit cu unul-altul care a mai avut treaa pe acolo si dupa ce mi-am luat inima în dinti si mi-am facut cruce de trei ori, am intrat în sala consulatului cu dosarul.
De ce cruce de trei ori? Pai ce, voi nu stiti ca Romania e un stat laic care e dominat de biserica? Uitati-va numai la câte zile libere legate de sarbatori religioase se dau pe acolo. Iar dovada mai buna ca lucrurile stau chiar asa, nu putea fi decât panoul publicitar care trona în stânga ghiseelor, si care reda un soi de biserica realizata într-o ocna de sare. Sau pestera, ca nu mi-era clar. Biserica în pestera, da, asta e!
La intrarea în consulat a fost montata o poarta din aia electronica ca la aeroport, probabil de frica sa nu vina teroristii afgani sau irakieni sa faca buba la cetatenii cu treaba pe acolo. Treaba e ca degeaba au montat-o daca atunci când suna alarma nu se sesiseaza nimeni. Eu am intrat cu un laptop dupa mine si ala are darul de a scula din somnul adânc poarta de securitate. A urlat doua minute, timp în care n-a venit nimeni sa ma caute de chestii explozive.
Bun asa
Cînd am ajuns la ghiseu, am luat o pozitie din aia strategica care e definita în special prin ‘’nu vorbesti neîntrebat’’ si ‘’eviti privitul direct în ochi’’. Am scos dosarul cu toate actele originale facute teanc în dreapta si toate copiile color facute teanc în stânga. Am scos si formularul de la ambasada deja completat (pentru o dizertatie despre discriminarile care se pot regasi într-o singura foaie A4 am scris deja într-o nota publicata pe Facebook, poate o s-o reiau într-o zi aici) si semnat si le-am înmânat pe toate functionarei de la ghiseu.
Care le-a analizat pe rând si fara graba si s-a declarat oficial impresionata. Stiti ce mi-a spus? Sa mai veniti pe la noi, domnule, mai rar atâta ordine în documente.
Ma întreb daca acest ‘’mai veniti pe la noi’’ ar trebui sa-l interpretez ca o urare negativa sau pozitiva. În general cetatenii români stabiliti în strainatate evita grijulii orice contact cu institutiile românesti, asa ca exact, de ce anume ar trebui sa mai trec pe la consulat?
Am mârâit ceva ce putea fi interpretat drept acord verbal si dupa ce m-am vazut în mâna cu documentul dupa care venisem, am bagat un buna ziua grabit si am avut grija sa ies din sala consulatului în asa fel încât sa nu trezesc iar monstrul ala de poarta de securitate. În speta, am trecut pe lânga ea si nu prin ea.
Operatiunea la consulat a durat cam jumatate de ora, însa am ramas mirat teribil de efectul pe care l-au avut actele mele ordinate asupra functionarei. Ma gândesc ca poate am facut ceva gresit pe undeva. Am un sentiment de neîmplinire în fata faptului ca nu mi s-a trântit geamul în nas sau nu am fost trimis dupa cai verzi pe pereti.
O fi intrat statul român în anul mortii?
Cu pluta
Unii colectioneaza timbre. Altii femei. Eu colectionez dopuri de pluta.
Gânditi-va cît de futil e hobby-ul asta: pluta creste doar într-o singura zona din lume (sudul Portugaliei, sudul Spaniei, nordul Africii), dureaza o gramada sa fie culeasa (copacul care produce pluta cea mai buna trebuie sa fie la minim a doua sau a treia recolta), culegatorii trebuie sa fie puternici dar gingasi (îti trebuie forta sa poti desprinde pluta de copacul care o produce, dar daca tragi prea tare ramâi cu zdrente de pluta în mâini) si în general dopurile de pluta nu tin mai mult de trei-patru ani caci încep sa se macine.
Sper sa strâng suficient de multe dopuri încât sa-mi fac un ponton pe care sa-l ancorez în fata cabanei de la munte pe care o sa mi-o fac într-o zi.
Vecinul meu
Vecinul meu John Deer. Locuieste în padurea din spatele casei si ma mai viziteaza din când în când.
Wind of change
Dupa o ‘’vacanta’’ de doi ani petrecuti în domeniul constructiilor de autostrazi si poduri, am decis sa ma întorc în domeniul Energiei (nuclear si hidro). Motivul este unul destul de simplu : unei aparente fundaturi profesionale (dificultati în a fi desemnat ca sef de proiect pe infrastructuri din Quebec datorita lipsei din CV-ul meu a experientei de minim 10 ani în afaceri cu Ministerul Transporturilor din provincia asta socialista si birocratica) i s-a suprapus o oportunitate excelenta în divizia de Energie (seful echipei de proiectare a unui lant de hidrocentrale în Ontario).
Cum am mai lucrat cu viitoarea mea echipa si ne cunoastem destul de bine, nu ar fi motive de incompatibilitate. Împreuna cu ei voi încerca sa mentin Canada pe primul loc în lume la exportul de electricitate. Pâna atunci urmeaza o perioada de readaptare si de munca sustinuta în care iar n-o sa am timp de blog.
Dar nu va faceti griji, abia am venit din concediu. O sa-l umplu cu fotografii!
Lovitura maiastra a Elenei Udrea
Cind Udrea a anuntat ca l-a convins pe Bute sa devina nu’s ce ambasador onorific al Romaniei, am ris. Cind Udrea a anuntat ca l-a convins pe Bute sa joace la Bucuresti urmatorul meci pt centura de campion mondial, am ris iar.
Acum nu prea e rasul meu.
De citeva saptamini se desfasoara la Montreal o campanie radio cu tema “Te trimitem la Bucuresti sa vezi meciul lui Bute”. Doar in ultimile zile s-a vorbit la radio despre Bucuresti si ce poti face ca turist in capitala Romaniei cit nu s-a vorbit in ultimii 50 de ani. S-au facut poante, s-au discutat trasee si s-a batut moneda pe ideea “ai putea fi singurul din grupul tau de prieteni care sa aiba ocazia sa viziteze Romania. Participa la concurs si cistiga!”
Si chebecii participa, nene. Olelei da’ cum participa. Vreo doua agentii de voiaj au prins oportunitatea din zbor si acum ofera pachete all-inclusive care cuprind si intrarea la meci. Si chebecii cumpara!
Din punctul asta de vedere, trebuie sa recunosc ca Udrea a avut dreptate. Meciul lui Bute de la Bucuresti va aduce cel putin citeva zeci de chebeci pe plaiurile dambovitene.
Na, cind e treaba de laudat, laudam! In rest ramane cum am stabilit: plec in vacanta si continui sa astept demisia si anchetarea Robertei Anastase pt frauda de la votul cu legea pensiilor.
