Poveste de tinerete
V-a fost dor de mine? Nu? Oh, c’mon! Bine, hai ca va scriu ceva
***
Dragi cafeinomani,
A fost odata ca niciodata (ca de, daca n-ar fi nu s-ar povesti sau poate s-ar fura de pe alte bloguri). A fost odata deci, peste noua mari si noua tari (fata de locul din care cititi voi blogul acum) o fata si un baiat. Responsabili, nu ca tinerii din ziua de azi. Fata avea în jur de 16 ani si era dansatoare într-o trupa de balet. Cam 3 ore pe zi, în fiecare zi, dupa scoala. Sâmbata si duminica era profesoara la o scoala de dans pentru copii. Lucra cu grupa de fetite de la 4 la 6 ani.
Baiatul avea în jur de 18 ani si era în primul an de facultate. Cînd nu-si facea stagiul într-o firma de inginerie, lucra ca salvamar la o piscina municipala. Cam 4 ore pe zi, în fiecare zi, dupa scoala. Sâmbata si duminica era profesor de înnot la aceeasi piscina pentru grupa de prescolari ‘’La tortoise’’.
Spre dezamagirea vostra, povestea se opreste aici. Nici o ‘’Romeo si Julieta’’ aici.
Chestia asta mi-a adus aminte de cît de inconstient si iresponsabil am fost ca tânar. Trebuia sa fie cineva nebun sa-mi dea pe mâna la 18 ani tzânci de 5-6 ani. La vârsta aia aveam în cap numai bairame, gagici (si ce gagici am avut la 18 ani, ohlala), bautura si fotbal. Era vremea lui Hagi si a marilor calificari dupa care se aruncau televizoarele de la etaj pe fereastrele caminelor. Era vârsta la care faceam greve non-stop pentru ca abia descoperisem democratia. Protestam din orice. Era vremea cînd ne uitam la pornete toata noaptea în camerele de camin, cînd mergeam în discoteca de joi pâna duminica si cînd chiuleam la cursuri atât de mult încât aveam probleme sa-mi aduc aminte unde-i de fapt facultatea.
Tinerii din ziua de azi (astia de aici, habar n-am cum o mai fi prin tara) sînt responsabili. Se organizeaza in asociatii studentesti, fac politica, sînt informati si mai ales au activitati extra-scolare într-un an cum n-am avut eu toata viata. Tinerii din vremea mea (aceeasi care azi sînt manageri de succes, politicieni la putere sau profesori emeriti) au fost niste troscai. Bautura, femei, fotbal, greve, m..e Iliescu. Atât! A, si bisnita cu tigari în camin.
Nu mi-e clar daca s-au schimbat vremurile sau oamenii sînt diferiti. E mult mai usor sa-l faci pe unul de poveste postând pe Facebook fotografii din tineretea de atunci decât fotografii din tineretea de azi. Nu stiu cum vi se pare voua, dar mie mi se pare o mare chestie!
Nedreptatirea porcului
As fi foarte curios sa aflu de ce femeile spun despre un barbat ca-i porc daca respectivul le-a înselat? Din ce stiu de la tata, care a fost medic veterinar, porcul este în realitate un animal fidel. Care n-ar umbla dupa alta purcica. De ce exact porcul e luat ca referinta pentru infidelitate? As întelege daca s-ar spune despre barbat infidel ca e un armasar. Sau un taur. Armasarul obisnuieste sa fuga dupa orice femela care-i intra în raza de actiune. Taurul la fel, cu deosebirea ca el fuge dupa orice vietate care misca, nu conteaza neaparat sexul. Atunci de ce porcul e referinta? Cîti porci ati vazut voi care sa fuga dupa mai multe purcici?
Protestez contra nedreptatii care i se face porcului!
Cronos
Am bagat de seama cu oarece surprindere fireasca datorita virstei (nu mai sint asa de tinar si nu ma mai prind din prima) ca sint prea ocupat cu propria mea viata personala ca sa mai am timp sa mai scriu pe blog. Da’ na, hostingul e platit pe anul asta asa ca mai tragem un pic la ramele intelectului blogheristic.
Observ ca m-am transformat in tipii aia pe care-i uram prin anii 90 pentru ca au emigrat in canadezia si dupa aia se dadeau loviti in aripa cind era vorba sa dea si ei un semn de viata. Din proprie initiativa. Diferenta dintre mine si ei e ca eu le scriu celor pe care-i cunosc personal (o dau cotita doar in spatiul public al acestui blog) pe cind ei nu le scriau nici rudelor. Da, ba vere, despre tine vorbesc!
Nu stiu ce-ati mai frecat voi in ultima vreme si nici nu ma intereseaza. Stiu ce-am frecat eu. Piscina, ca afara sint 30 de grade desi e numa’ 1 iunie. Stiti cum se inmultesc algele de la caldura? Pericol nene! A trebuit sa indepartez un soi de cultura acvatica care l-ar fi adus pe tata lu’ Nemo la orgasm.
Apropo de tata lu’ Nemo: in film a fost interpretat de vocea lui Albert Brooks. Tipul asta, unul din cei mai amuzanti oameni in afara ecranului (ca majoritatea sint niste plati cu care n-as rezista la o bere mai mult de 5 secunde) a scris o carte intitulata 2030: What happened to America, sau ceva de genul asta. A ajuns pe locul 5 la bestsell-uri cu mult deasupra lui Mark Twain, de exemplu. Dar dupa cum spunea chiar el pe Twitter, Mark Twain n-a fost niciodata invitat la Letterman, deci na!
Ma uitam zilele trecute la un film de razboi si m-a izbit o descoperire epocala: stiti ce filme n-au nici macar o femeie printre protagonisti? Alea despre al doilea razboi mondial in care actiunea se petrece pe submarin. Hai sa verificam: U-551 cu Mattew Mc ala blond, nema femei. Octombrie Rosu cu Sir Arthur cel sexy, nema femei. Care mai e? A, e ala cu Carry Grant si Tony Curtis, all time my favorite. In ala juma’ de echipa sint femei dar nu se pune ca a jucat Curtis in el si asta sughita daca nu vedea fusta cinci minute.
Altceva am mai facut de mi-am spalat masinile. Poate parea banal, dar pt mine n-a fost. Ca mi s-a taiat furtunul si am plecat la Costco sa-mi iau altul. Am iesit de acolo cu un televizor de 40 inch si o combina telefonica cu trei terminale de care n-aveam nevoie. Si am iesit fara furtun.
Pina la urma mi-am dus masinile la spalatorie ca timpul meu e pretios. Am incercat sa-mi facturez cele doua ore pierdute la Costco mie insumi si am ramas socat cit de scump sint. Tariful horar e direct proportional cu lenea care ma incearca.
O sa va mai scriu din vacanta. Vine cumnata-mea in vizita si vrea sa vada Canada. Sint dispus sa i-o arat, ca eu nu-s din aia cu nasul pe sus. Am acasa un album in culori absolut imbatabil scos de editura Hachette, cred ca o sa-i placa. Poate completez cu ceva Flickr, vad eu.
Multiculturalism
Weekend-ul viitor voi avea invitati la masa niste amici. Un grec, un libanez, un sirian si un iranian. Nu, nu e banc, e foarte pe bune! Grecul e crestin ortodox, libanezul e arab crestin, sirianul e arab musulman iar iranianul e baha’i (un soi de nici crestin, nici musulman, nici ateu).
Am urmatoarele dileme:
1. Ce bautura sa servesc – stiu sigur ca musulmanii nu beau alcool în timp ce crestinii se dau în vânt dupa el. Nu mi-e clar daca baha’i beau sau nu alcool, nu l-am vazut auzit niciodata pe amicul iranian discutând despre bauturi. Deci banuiesc ca nici ei nu-s drinkeri.
2. Ce mâncare sa servesc – libanezii si grecii sînt artisti la mâncare, nu mi-e clar cu ce sa ies la înaintare ca sa nu ma fac de bafta. De carne de porc nu poate fi vorba, poate voi încerca pui ca n-am cum gresi. Si brânzeturi.
3. Subiecte comune de discutie – la nivel teoretic libanezii au o problema cu sirienii, în timp ce iranienii sînt amici cu sirienii. Rezulta prin regula de trei simpla ca libanezii au ceva cu iranienii? Nu mi-e clar! Sper sa ma ajute grecul sa ies din dilema.
Fiecare din amicii mei, luati individual, sînt de nota douazeci. Libanezul e un tip de super gasca cu care am fost la nenumarate bairame, fan Barcelona si prieten foarte bun de-al meu. Sirianul e un tip foarte gentil si amabil, un tip cu o vasta cultura generala. Grecul e pasionat de tot soiul de chestii românesti (acu’ doua zile îmi povestea despre comisarul Miclovan, de era sa cad de pe scaun) si un avid bautor de vinuri rosii mediteraneene. Iranianul e pontagiu si plin de istorii misto. Cred ca as putea prelua o gramada din zicerile lui pe care sa le transpun pe blog, mai învatam si noi câte ceva.
Dar dilema e: oare cum naiba or fi pusi împreuna? A, aveam de gând sa invit si o colega spanioloaica ( o sa va povestesc altadata despre ea) dar mi s-a parut ca ma alint prea tare. Totusi la mine acasa nu e filiala ONU.
Au înflorit copacii
Merii din curte sînt extraordinari de frumosi.
Si un close-up care mi-a iesit destul de fain, de-a dreptul dramatic as putea spune:
Secrete din Vermont
Fara îndoiala ca fiecare dintre noi a vazut filmul Sunetul Muzicii cu Christopher Plummer si Julie Andrews de mai multe ori. Filmul e un clasic al cinematografiei, premiat cu cinci premii Oscar, doua Globuri de Aur si a constituit probabil rampa de lansare pentru Julie Andrews.
Nu stiu însa câta lume stie ca familia Von Trapp a existat (si exista) în realitate. Ïn ce ma priveste, pâna acum doua saptamâni cînd s-a întâmplat sa trec prin oraselul Stowe din Vermont aflat la doua ore jumate de Montreal, habar n-aveam! Odata ajuns acolo, am oprit aiurit în fata unui hotel cu alura de cabana de lux, în fata caruia se odihnea o placa de lemn pe care erau sculptate câteva cuvinte:
I-am spus sotiei ca Von Trapp si Austria în aceeasi fraza îmi aduce aminte de filmul Sunetul Muzicii dar ca mi se pare ciudata asocierea cu Vermont. A râs si mi-a spus ca ar fi prea de tot. Am intrat în hotel cu ideea de a vorbi cu vreun angajat, însa mi s-a parut atât de deplasat dupa ce am vazut decoarele interioare încât ar fi fost echivalent cu a pune întrebari la receptia de la Hilton despre proprietarii lantului hotelier. M-am multumit sa trag niste poze prin jurul hotelului si ajuns seara la Montreal, am cautat pe Google informatii despre Von Trapp Family Lodge.
Astfel am aflat ca pretul pe zi al unei camere în acest complex hotelier pleaca de la 300 de dolari în sus pentru o perioada minima acceptata de trei zile si ca apartine adevaratei familii Von Trapp. Maria, interpretata de Julie Andrews in film, a scris o carte de memorii în 1949 dupa moartea sotului ei, Capitanul Von Trapp si acea carte a stat la baza muzicalului si al filmului cu acelasi nume. Interesant!
Puteti gasi mai multe detalii si fotografii cu adevaratii Von Trapp pe site-ul hotelului, la adresa http://www.trappfamily.com/. Am realizat ca nu as avea cum sa stau la acest hotel fara minim o mie de dolari si ca în ciuda pretului piperat, fanii filmului dau navala. Site-urile de turism spun ca peste doua sute de mii de vizitatori trec pragul acestui hotel, anual.
S-a deschis sezonul
Ïntr-un weekend de 1 mai cu o medie a temperaturii de 18 grade si soare plin, nu se putea sa ratez ocazia loviturii de începere a noului sezon.
Terasa e spalata si aranjata, mobilierul de terasa e în pozitie, gratarul pregatit si berea la rece. Anul acesta voi încerca si alte retete fata de cele cu care v-am obisnuit deja.
Ïn fotografia de mai sus, brosete de pui marinate în sos de rosii cu soia si sirop de aratar.
Discutii
Aflat în vizită la un amic si urmărind reluarea meciului din Champions League dintre Barcelona si Real Madrid, m-am apropiat de televizorul lui caci mi se parea ca într-un colt culorile erau cam stearse. De aproape am vazut ca avea o pânza de paianjan în coltul televizorului chiar peste ecran.
- Mă dă-o naibii, îi spun amicului, mai sterge si tu praful. Nu vezi ca ai pânze de paianjen pe televizor?
- Aia e tribuna lor, zice tipul. Barca joaca atât de misto încat si paianjenii vor sa-l vada pe Messi.
***
Joia trecuta, la sfârsitul unei sedinte de coordonare cu doi ingineri spanioli si unul britanic, am început sa vorbim despre traditii si obiceiuri de Paste. Se apropia week-endul lung si simteam nevoia sa mai vorbim si despre altceva decât despre job.
- Ïn Spania, începe unul din spanioli, vinerea de dinainte de Paste este foarte importanta. Nu mâncam, nu ne uitam la televizor, nu ne distram.
- Asa, dau eu din cap întelegator.
- Catolicii iau foarte în serios Pastele.
- Stiu domnule, îl asigur eu. D-aia ati inventat si Inchizitia!
***
Sotia îmi citeste un articol din ziar în care se anunta ca guvernul din Quebec va interzice vânzarea de ciocolata în scopul finantarii activitatilor extra-scolare si va promova în schimb alimentele sanatoase.
- Deci fetitele vecinilor ne vor vinde de acum cutii cu broccoli ca sa-si finanteze excursia cu scoala la Washington?
- Da.
- Ïnseamna ca turismul american e în buda!
***
- Xristos Anesti! ma întâmpina a doua zi dupa Pasti, colegul meu grec.
- Stiu, au anuntat la stiri! i-am raspuns foarte serios.
***
În timp ce prietenul meu butoneaza fericit iPadul pe care si l-a cumparat cu câteva zile în urma, ma întreaba :
- Cînd îti iei si tu unul?
- Cînd o sa aflu raspunsul la o întrebare care ma roade de câteva luni.
- Care-i aia?
- Cine a muscat din marul ala care reprezinta logo-ul Apple?
***
Am fost cu Santa Fe-ul la schimbat uleiul si cauciucurile. Printre altele îl întreb pe gagiul ala de la vânzari :
- Domnule, evalueaza-mi si mie valoarea masinii ca vreau s-o vând si sa-mi iau alta!
- Sigur, zice dealerul. Avem toate modelele. Ce te-ar interesa?
- Depinde de evaluarea pe care mi-o faci. Daca e mare, un Hyundai Veracruz.
- Si daca e mica?
- Un model pe care sigur nu-l vinzi tu!
***
Pe la sapte dimineata într-o sâmbata aud o pacaneala în curte, ca un mic tractoras. Chior de somn ies afara pe terasa si dau nas în nas cu un tehnician de la firma de îngrijire a peluzei cu care am contract.
- Care-i treaba, ninja? îl întreb pe ala.
- Facem tratamentul pentru viermii albi, zice el. (Astia-s un soi de lighioane care manânca radacinile la iarba- n.r)
Ma uit în spatele lui si vad curtea casei ca si cum ar fi fost arata cu un plug mai mic. Smocuri de iarba erau scoase ici si colo din pamânt.
- Habar n-aveam ca mai întâi trebuie sa sapi dupa ei, i-am raspuns.
