Suna-ma, sint fierbinte!
Începând de ieri, Google Mail ofera posibilitatea de a suna GRATUIT in Canada si SUA pe telefoanele fixe si mobile direct din casuta de mail. Optiunea apare doar daca Google Mail este setat pe limba engleza (iconita cu telefonul este la chat). Trebuie instalat un mic plugin si gata.
Daca aveti prieteni sau cunostinte în Canada si SUA si vreti sa-i stresati, do it! Pâna la sfârsitul lui 2010 apelurile sînt gratuite. Dar luati în considerare ca exista o diferenta de fus orar fata de Bucuresti de minus 7 ore pe Coasta de Est si minus 10 ore pe cea de Vest. Nimeni nu vrea sa primeasca telefoane la doua noaptea de sa-i sara inima din piept si sa auda în receptor un glas dulce si sexy ‘’Ce faci iubire? Te mai gândesti la mine?’’.
De fapt mint, sigur ca toti vrem sa auzim asa ceva în receptor la doua noaptea cînd dormim dusi, frânti de oboseala.
Socializarea dusa la extrem
Baietii astia de la Google încep sa ma cam agaseze. Au dus conexiunile sociale atât de departe, ca-i fac pâna si p-aia de la Facebook sa para niste copii de mingi. Bunaoara sa va povestesc ce poate face serviciul de e-mail de la Google.
Am cont de e-mail personal pe Gmail. Am si cont de mail pentru bloc, prin Google Apps. Adresa de mail a blogului, desi e pe domeniul cafeina.ro e trecuta prin serviciul Google. Acum, Google ofera posibilitatea de ‘’all in one’’ pentru e-mail. Toate adresele de mail legate de Google pot fi citite dintr-un singur cont, ala personal.
M-ati urmarit pâna aici? OK.
Primesc multe mailuri pe zi. Personale plus blog, cam 25 spre 30. O gramada de mailuri de la oameni pe care nu i-am vazut în viata vietii mele. Pe lânga asta, primesc cacaturile alea de chain mails pe care le primeste toata lumea. Am eu niste contacte care numa’ asta fac toata ziua.
Snapanul asta de google tine minte TOT. Toate adresele de e-mail se memorizeaza automat. Nimic de facut aici. Ïn memoria cache a e-mailului meu am 500 de contacte, repet, 80% nu le-am vazut în viata mea si nu stiu cine sânt.
Va mai tineti de mine? Booon!
Photos prin Google. Picassa and shit. Toata lumea are cont si-si uploadeaza fotografii personale. Baietii destepti, securizeaza (pe cât posibil) tot. Nimic nu e public. Nici o poza. Altii, mai putin învatati cu netul, nu. Au albume publice. Ok?
Ei bine, din pagina Home a serviciului de Google Photos, se poate intra printr-un simplu click pe oricare din contactele din Google mail (cu conditia ca acele contacte sa aiba adresa pe google.com) si de acolo pe oricare din albumele publice ale anumitilor. Din exact trei clickuri se ajunge pe fotografia pe care si-a facut-o, sa zicem asa, absolut la întamplare, un oarecare nene în momentul în care era cam baut si cu chilotii cam cazuti. Fotografie clar dedicata doar ochilor prietenilor lu’ nenea ala, dar care iaca, poate ajunge pe net la liber.
Cam nasol, nu?
Anglia, o varza de …Alger
N-o sa discut despre meciul absolut anost pe care l-a desfasurat Anglia în fata Algeriei, ci o sa va dau câteva titluri din presa engleza, care mi s-au parut de foarte mare efect.
Printul William si Harry siderati în fata prestatiei propriei echipe
The Sun: ‘’Never, in the field of World Cup conflict has so little been offered by so few to so many’’ – o parafrazare a unuia din cele mai celebre citate ale lui Wiston Churchill
The Mirror: ‘’The World Cup must liven up – it can’t get any duller’’
The Sun : ‘’Sorry Sven (Goran Ericsson), it seems that your reign was the golden era of the last 40 years, after all’’
BBC: ‘’Fabio Capello – This is not the same team I know from the training.’’
News of the World: ‘’Shocking – England booed by its own supporters after one of the worst ever performances in World Cup performances’’
The Sunday Times: ‘’A poor excuse for a performance’’
Daily Mirror: ‘’Cape Clowns’’
The Guardian: ‘’Slovenia will hand England their backsides’’
The Telegraph: ‘’England fail to deliver’’
O tara fara bun simt
Ïn LaPresse de ieri, cronica la filmul lui Cristian Mungiu – Amintiri din epoca de aur. Filmul va intra în salile de cinema din Quebec în 14 mai.
Cronica integrala, o gasiti AICI
Google nu mai crede în mine
Libertatea de exprimare
Discutam cu un coleg arab azi despre America si libertati. Si ma intreaba ala cum as defini eu libertatea de exprimare? In graba si fara sa ma gindesc prea mult, i-am spus urmatoarele:
Mergi pe google.com, scrie in casuta de cautare ”christianity is” si priveste rezultatele pe care ti le propune Google in meniul derulant.
Apoi ia-o de la capat si scrie “islam is” dupa care priveste aceleasi propuneri din meniul derulant pe care le face Google.
Asta e libertatea de exprimare!
Globurile de Aur
Ultima editie a Golden Globe care s-a desfasurat duminica seara, a fost una din singurele pe care am vazut-o în direct în ultimii sase ani. Si m-a interesat oarecum, daca iau în considerare ca am vazut marea majoritate a filmelor înscrise în competitie si o buna parte din serialele de televiziune nominalizate. Desi criticii vad acesta ceremonie ca un soi de prevestitoare a ceremoniei Oscar, realitatile din editiile precedente arata ca nu prea exista mare legatura. Acum cîtiva ani Brokeback Mountain a luat Globul în timp ce Oscarul a mers la Crash, apoi The Aviator a câstigat la Golden Globe în timp ce Million Dollar Baby a câstigat Oscarul. Similar pentru Atonement si No Country for Old Men ori Babel versus The Departed. Pe principiul asta m-as risca sa spun ca desi Avatar a luat Globul, Oscarul va merge în acest an la Inglorious Basterds. Sau cel putin asa mi-ar place sa se întâmple.
Spectacolul de prezentare de la Golden Globe a fost adesea jenant. Impresia mea a fost ca cel putin jumatate din câstigatori au fost luati prin surprindere, de parca ar fi fost invitati acolo ca spectatori si nu ca nominalizati. Drew Barrymore si Meryl Streep s-au bâlbâit la mare arta, din discursurile lor de peste trei minute, nefiind nimeni capabil sa retina ceva concret. Kudos pentru Cristoph Waltz, Robert Downey Jr si Sandra Bullock care chiar au avut ceva de spus si au spus-o într-un mod profesionist si amuzant. Restul au fost la furat.
Prezentatorii premiilor au fost alte nuci în pereti. Felicity Huffman din Desperate Housewifes a dat impresia ca este beata, în timp ce Ashton Kutchner parea ca si-a tras pe el un smoching în graba care din întâmplare îi ramasese mic. O alta actrita de care n-am auzit, a intrat pe scena cu o rochie cu trena de vreo doi metri si în momentul în care partenerul ei a calcat pe ea, l-a facut cu ou si cu otet în fata întregii lumi. Si nu, n-a fost nimic regizat, ala chiar a avut nefericirea sa se împiedice de rochia ei.
Ricky Gervais, prezentatorul ceremoniei a fost super-amuzant pe alocuri si super-plat în alte momente, în special cele în care si-a promovat cu nesimtire propriile filme si spectacole. Printre dezamagirile serii, Mel Gibson si Harisson Ford sînt la loc de cinste. Ford parea de-a dreptul bolnav, abia îsi gasea cuvintele si cu greu puteam întelege ce spune. Mel Gibson, plictisitor ca naiba, a intrat pe scena si a trecut direct la prezentare dupa care s-a carat. Un soi de ‘’venit, executat, plecat’’. Arnold si Tom Hanks în schimb, jos palaria. Interventiile lor au facut toti banii. Ca si Leonardo Di Caprio si Robert De Niro.
Printre curiozitati as remarca lipsa oricaror riduri de pe fata Sophiei Loren (la 70 de ani, da-o naibii de treaba, cine ti-ar lua-o în nume de rau ca ai riduri?) probabil rezultatul unor operatii estetice extreme, incapacitatea lui Arnold dupa 35 de ani sau mai mult petrecuti în America de a scapa de accentul german (pronunta Avatar într-un asemenea hal, ca mi-a trebuit vreo 10 secunde sa ma prind despre ce film vorbeste) si faptul ca Cher înca mai traieste, desi e preferabil sa va uitati la ea de la minim 15 metri distanta. NBC a dat un prim plan si dupa aia a trebuit s-o privesc pe prietena lui George Clooney ca sa sterg impresia lasata.
Cam astea au fost Globurile. Sa vedem ce suprize ne ofera Oscarul.
Best and worst jobs in 2010
Cam pe unde v-ati plasat cu jobul în 2010?
Conform topului publicat de Wall Street Journal, meseria mea de Civil Engineer care este pe locul 33 din 200 de meserii, a fost mai buna în materie de satisfactii profesionale si financiare decît restul de 83.5% dintre meseriile din top. Meseria domnului Lektor, care acum e în vacanta, se plaseaza în top deasupra mea. Locul 6 din 200 de meserii, adica mai satisfacatoare decît 97% dintre meserii. Topul se bazeaza pe cinci factori: mediul în care lucreaza angajatul, banii pe care îi face, satisfactia generala a jobului, cerinte fizice si stresul la care este supus.
http://online.wsj.com/public/resources/documents/st_BESTJOBS2010_20100105.html
Cu ocazia analizarii acestui top, uber-curiosii vor avea probabil ocazia sa observe si salariile în domeniile respective. Sume brute pe an, valabile în statele lu’ America. Va rog sa observati cu atentie cum lipsesc din tabel meserii foarte apreciate în Romania cum ar fi traseist politic, blogger, sales manager, publicitar si vedeta de televiziune.

