Google nu mai crede în mine

Libertatea de exprimare

Discutam cu un coleg arab azi despre America si libertati. Si ma intreaba ala cum as defini eu libertatea de exprimare? In graba si fara sa ma gindesc prea mult, i-am spus urmatoarele:

Mergi pe google.com, scrie in casuta de cautare ”christianity is” si priveste rezultatele pe care ti le propune Google in meniul derulant.

Apoi ia-o de la capat si scrie “islam is” dupa care priveste aceleasi propuneri din meniul derulant pe care le face Google.

Asta e libertatea de exprimare!

Globurile de Aur

Ultima editie a Golden Globe care s-a desfasurat duminica seara, a fost una din singurele pe care am vazut-o în direct în ultimii sase ani. Si m-a interesat oarecum, daca iau în considerare ca am vazut marea majoritate a filmelor înscrise în competitie si o buna parte din serialele de televiziune nominalizate. Desi criticii vad acesta ceremonie ca un soi de prevestitoare a ceremoniei Oscar, realitatile din editiile precedente arata ca nu prea exista mare legatura. Acum cîtiva ani Brokeback Mountain a luat Globul în timp ce Oscarul a mers la Crash, apoi The Aviator a câstigat la Golden Globe în timp ce Million Dollar Baby a câstigat Oscarul. Similar pentru Atonement si No Country for Old Men ori Babel versus The Departed. Pe principiul asta m-as risca sa spun ca desi Avatar a luat Globul, Oscarul va merge în acest an la Inglorious Basterds. Sau cel putin asa mi-ar place sa se întâmple.

Spectacolul de prezentare de la Golden Globe a fost adesea jenant. Impresia mea a fost ca cel putin jumatate din câstigatori au fost luati prin surprindere, de parca ar fi fost invitati acolo ca spectatori si nu ca nominalizati. Drew Barrymore si Meryl Streep s-au bâlbâit la mare arta, din discursurile lor de peste trei minute, nefiind nimeni capabil sa retina ceva concret. Kudos pentru Cristoph Waltz, Robert Downey Jr si Sandra Bullock care chiar au avut ceva de spus si au spus-o într-un mod profesionist si amuzant. Restul au fost la furat.

Prezentatorii premiilor au fost alte nuci în pereti. Felicity Huffman din Desperate Housewifes a dat impresia ca este beata, în timp ce Ashton Kutchner parea ca si-a tras pe el un smoching în graba care din întâmplare îi ramasese mic. O alta actrita de care n-am auzit, a intrat pe scena cu o rochie cu trena de vreo doi metri si în momentul în care partenerul ei a calcat pe ea, l-a facut cu ou si cu otet în fata întregii lumi. Si nu, n-a fost nimic regizat, ala chiar a avut nefericirea sa se împiedice de rochia ei.

Ricky Gervais, prezentatorul ceremoniei a fost super-amuzant pe alocuri si super-plat în alte momente, în special cele în care si-a promovat cu nesimtire propriile filme si spectacole. Printre dezamagirile serii, Mel Gibson si Harisson Ford sînt la loc de cinste. Ford parea de-a dreptul bolnav, abia îsi gasea cuvintele si cu greu puteam întelege ce spune. Mel Gibson, plictisitor ca naiba, a intrat pe scena si a trecut direct la prezentare dupa care s-a carat. Un soi de ‘’venit, executat, plecat’’. Arnold si Tom Hanks în schimb, jos palaria. Interventiile lor au facut toti banii. Ca si Leonardo Di Caprio si Robert De Niro.

Printre curiozitati as remarca lipsa oricaror riduri de pe fata Sophiei Loren (la 70 de ani, da-o naibii de treaba, cine ti-ar lua-o în nume de rau ca ai riduri?) probabil rezultatul unor operatii estetice extreme, incapacitatea lui Arnold dupa 35 de ani sau mai mult petrecuti în America de a scapa de accentul german (pronunta Avatar într-un asemenea hal, ca mi-a trebuit vreo 10 secunde sa ma prind despre ce film vorbeste) si faptul ca Cher înca mai traieste, desi e preferabil sa va uitati la ea de la minim 15 metri distanta. NBC a dat un prim plan si dupa aia a trebuit s-o privesc pe prietena lui George Clooney ca sa sterg impresia lasata.

Cam astea au fost Globurile. Sa vedem ce suprize ne ofera Oscarul.

Best and worst jobs in 2010

Cam pe unde v-ati plasat cu jobul în 2010?

Conform topului publicat de Wall Street Journal, meseria mea de Civil Engineer care este pe locul 33 din 200 de meserii, a fost mai buna în materie de satisfactii profesionale si financiare decît restul de 83.5% dintre meseriile din top. Meseria domnului Lektor, care acum e în vacanta, se plaseaza în top deasupra mea. Locul 6 din 200 de meserii, adica mai satisfacatoare decît 97% dintre meserii. Topul se bazeaza pe cinci factori: mediul în care lucreaza angajatul, banii pe care îi face, satisfactia generala a jobului, cerinte fizice si stresul la care este supus.

http://online.wsj.com/public/resources/documents/st_BESTJOBS2010_20100105.html

Cu ocazia analizarii acestui top, uber-curiosii vor avea probabil ocazia sa observe si salariile în domeniile respective. Sume brute pe an, valabile în statele lu’ America. Va rog sa observati cu atentie cum lipsesc din tabel meserii foarte apreciate în Romania cum ar fi traseist politic, blogger, sales manager, publicitar si vedeta de televiziune.

Din cauza lu’ James

Nu stiu daca ati vazut Avatar in 3D. Tehnologia si grafica sint uimitoare! Si tocmai din cauza ca a facut peste 1 miliard in doar doua sapt jumate, reteaua de sport ESPN a anuntat azi ca va lansa un canal de sport in 3D începând cu 11 iunie 2010, debutând prima transmisie TV 3D din istorie cu un meci de la cupa mondiala de fotbal din Africa de Sud. Si pt ca nu le sta în caracter sa fie ultimii, companiile Sony, Imax si Discovery au semnat si ele o întelegere prin care se obliga sa lanseze împreuna un canal de televiziune tridimensionala în acest an. Nu se stie nici ce programe vor rula si nici cum se va numi. Foarte probabil va fi Discovery 3D si va transmite genul de filme care ruleaza la Imax, cu pestisori si rechini.

Si toata lumea pare ca se grabeste desi tehnologia pt televizoare 3D înca e la început. Un televizor Panasonic de 40 inch care transmite 3D real, dar la care trebuie privit cu ochelarii speciali costa 12 mii de parai la Vegas Electronic Show, în timp ce un Sony de 26 inchi care face aceeasi chestie e 7 mii de dolari. Eu am acasa un TV Samsung Seria 4 cu tehnologie 3D ready dar e bullshit. Ca sa vad 3D am nevoie ca un calculator sa fie cuplat la TV si sa ruleze un software special care sa permita redarea pe TV a unui DVD in 3D. Plus ca am nevoie de ochelari speciali care costa 100 dolari bucata, pt ca ochelarii astia trebuie sa se cupleaze prin bluetooth la TV. Dar hei, teoretic am deja acasa tehnologia 3D. E ready, numai ca nu merge Mai trebuie sa investesc 400 de dolari în softul special si doua perechi de ochelari magici si dupa aia o sa pot sa ma uit la ‘’Santa vs the Snowman’’ sau ‘’Fly me to the Moon’’, singurele doua DVD în 3D de pe piata.

Culmea e ca eu ma asteptam ca next big thing sa fie televizoarele cu tehnologie LED, un soi de cristale lichide iluminate care permit fabricarea unor ecrane de tv subtiri cît un iPod sau o carte de credit. Un TV cu diagonala de 50 inch cu tehnologie LED costa 5000 de dolari. Daca fabricantii se arunca la 3D, desi tehnologia înca nu-i unde ar trebui sa fie, o sa renunt sa iau un TV cu tehnologie LED, asa cum vroiam sa fac peste doi ani si o sa astept 3D-ul sa se dezvolte ca lumea. Pentru ca nu prea îmi vine sa bag o gramada de bani într-o tehnologie care sa-mi permita sa vad numai 5% din programele TV în 3D si eventual si alea cu chiu cu vai. M-as simti ca în Romania lui Ceausescu cînd cei care aveau televizoare color nu puteau vedea în culori decît mitingurile lu’ Devreme Impuscatu’. La ce bun o tehnologie de vârf daca n-o poti folosi la maxim?

Camera video JVC Everio

Am fost ieri la Futureshop si mi-am cumparat o camera video HD. Motivul pentru care nu am ales varianta cu aparat foto care filmeaza HD tine de nevoi. Am nevoie de o camera capabila sa traga o ora sau doua, cu mici întreruperi. Un aparat foto nu are aceasta posibilitate, deoarece ar necesita un hard disk destul de serios. Desigur ca mi-ar place sa trag si diverse filme, în SD pt YouTube, dar nu acesta este scopul principal.

Uitându-ma în bugetul personal si la ceea ce avea de oferit Futureshop – merg cu ei din inertie, BestBuy sînd de obicei mai scumpi – m-am hotarât sa-mi iau un JVC Everio GZ-HD 310. Cu care m-am si jucat putin si mi-am facut o idee destul de clara. N-o sa intru în amanunte tehnice, e destul sa spun ca imaginea se vede foarte misto pe TV-ul meu HD.

Din pacate, tehnologia stocarii de imagini HD cere foarta multa memorie. De aceea hardul de 80 GB este suficient pt cam cinci ore de video la calitate maxima. Arhisuficient pt ce am eu nevoie. Cu toate acestea, softul care vine cu camera nu permite transferul imaginilor în calculator la calitatea lor maxima. Cuplând camera direct la TV prin cablu hdmi se vede cristal. Pe ecranul de 21 inch al calculatorului meu se vede cam nashpa. Dar e drept ca legatura dintre camera si calculator nu este facuta prin hdmi, deoarece nu am slot hdmi la calculator ( l-am cumparat acum cinci ani si era atunci haut-de-gamme, cu foarte multe sloturi pt carduri, USB, firefly, etc, dar nu hdmi).

Acest lucru ma cam irita. Pt ca urmatorul pas ar fi sa cumpar un WD TV Live Media pe care sa-l cuplez la un WD My Book de 500 GB pe care sa am stocate aceste filme HD. Cum transferul din camera în hardul extern My Book presupune pierdere de calitate destul de serioasa, urmarea este ca voi returna aceasta camera video. Nu vreau sa ajung sa trebuiasca sa-mi iau un nou laptop cu hdmi, ca sa pot sa transfer filmele. E aiurea.

Pâna la urma voi alege optiunea ‘’cea mai buna camera standard, cu upconversion’’. Tot JVC ofera Everio – GZ670 la pretul de 500 CAD fara taxe. Cu tot cu cablul mini-hdmi ajunge la 620 dolari cu tot cu taxe. Calitatea imaginii este apropiata de cea a unui DVD – cu putin mai proasta, pt ca la mine pe Samsungul meu un DVD de la închirieri se vede ca un BluRay din cauza unui lector DVD cu conversie catre 1080p – si cred ca deocamdata e suficient. Nu se pierde din calitate la transfer pe disc sau DVD si se poate viziona în conditii excelente si prin WD TV Live Media. Ca sa nu mai spun ca toate filmele se pot transfera pe iPod la o calitate super.

E drept ca nu e HD, dar deocamdata tehnologia HD pentru filme home-made este cam la început.

Lumea după 6 decembrie

Poate e puţin cam devreme, poate ar trebui să ne mobilizăm, poate ar trebui să continuăm să ne facem sânge rău, aşa cum face Abbadon, văzând cum se mânjesc şi ultimele simboluri în care am crezut, dar eu cred că trebuie să începem să ne gândim la felul în care va arăta România şi lumea noastră cu preşedintele Geoană.

În primul rând, lumea noastră nu se va schimba. Eu cel puţin, mă voi bucura pentru părinţii mei, care mă vor primi acasă fericiţi că Ion Iliescu a mai învins o dată şi că peste ţara pe care nu au vrut niciodată să o părăsească se va aşterne liniştea. Nu le voi strica plăcerea, deşi aş putea să le spun că cei care au stat lângă Băsescu până la capăt, chiar când acesta i-a dezamăgit, nu vor închide gura şi că cei pe care i-a unit numai ura împotriva marinarului nu vor pregeta să sară unul la gâtul altuia când vor vedea că nu prea e caşcaval de împărţit.

Apoi mă voi întoarce şi mai fericit în locul pe care acum îl numesc acasă. Mă voi simţi şi mai departe de ţara în care m-am născut şi îmi va părea şi mai puţin rău că sunt departe.

Ţara, ea, va supravieţui aşa cum a făcut-o mereu până acum, fără glorie. Se va face un guvern condus de Klaus Johannis care va începe prin a da două ordonanţe de urgenţă: una prin care i se păstrează premierului timp de şase luni sau mai mult locul la primărie şi cealaltă care anulează situaţia de incompatibilitate în care se află (pentru cei care nu ştiu despre ce este vorba iată aici şi aici). În guvern vor intra de la PSD amicii lui Vanghelie şi de la PNL amicii lui Patriciu. Băsescu va fi mătrăşit la primul congres şi cred că PDL-ul se va sparge pentru că nu văd cum pot să coexiste într-un partid Traian Ungureanu cu Elena Udrea dacă nu e cineva puternic să îi ţină la un loc, iar lui  Gheorghe Ştefan nu-i place în opoziţie.

Cel mai câştigat va fi, până la urmă, Dinu Patriciu, căruia Vladimir Putin îi va oferi drept răsplată un loc de cinste între oligarhii spaţiului post-sovietic din care şi România va face parte o vreme. O vreme, pentru că după cum s-a văzut în cazul Bulgariei, nici ruşii nu mai sunt ce au fost, mai ales când nu au ce fura. Vanghelie se va pregăti să ajungă prim-ministru, Voiculescu şi Vântu se vor împunge amical în audienţe iar angajaţii lor vor preda cursuri de jurnalism tot mai multor doritori să se apuce de această meserie în care nu trebuie să ştii nimic, e suficient să anticipezi ce vrea patronul şi să fii mai rău şi mai spurcat la gură decât ar fi putut acesta să-şi imagineze. Sorin Ioniţă descrie situaţia perfect aici.

Iar noi, ce vom face? Păi tot ce am făcut şi până acum. Ne va fi mai uşor să vorbim despre felul în care încercăm să trăim în noua noastră lume şi despre felul în care vedem, de departe, lumea din care am plecat, fără să trebuiască să alegem, cel puţin o vreme, răul cel mai mic. Şi vom vota.

Alegeti: Premierul Geohannis Sau Comisarul Popoarelor, Ciolos?

Uite, voiam numai sa va intreb asa, de fenta: despre ce sa mai palavragim in continuare?

Despre Klaus Geohannis si strategia electorala pesede-penele, sau despre noul Comisar Miclovan al agriculturii europene, Dacian Ciolos?*

      

 

 

 

 

 

 

 

 

*”Un fleac, m-au confirmat… Nu stiam ca doare asa…” (Replica din policier-ul clasic “Cu urnele furate”)

Next Page »