Dom’le, Lasati-l In Pace Pe Boc

Harmalaia mediatica din Romania continua, cu insistente chiar si din partea unor jurnalisti  care de obicei au scaun la cap, vizand demisia premierului Emil Boc si a guvernului sau.

Ideea demisiei lui Boc, latrata cu insistenta de grupurile de presiune din USL, este nu numai o tampenie, dar e de-a dreptul sinucigasa.  

Boc e un adevarat erou, care si-a asumat ura populara constient, pentru a scoate tara din rahatul stratificat lasat de Nastase si Tariceanu. Toti expertii straini ii lauda pe el si pe ai lui din cabinet pentru felul in care au reusit sa scoata Romania din marasm, e drept, cu sacrificii imense, dar INEVITABILE.

Ardelean incapatanat, cinstit, si baiat sarac de la tara, Emil Boc nu a cedat un milimetru in fata presiunilor, si nu a clipit la infectele insulte zilnice venite din partea golanasilor din USD.

Cei care cer demisia lui Boc nu isi dau seama, sau poate is dau, si chiar de aia o fac, ca a-l scoate pe Boc de la guvernare acum ar duce nava Romania exact in stanci, precum Costa Concordia.

Dar presedintele Basescu isi da seama, si totusi se face ca ploua, si nu iese in public sa-l sustina pe omul care a dus greul guvernarii. Basescu e vinovatul principal pentru protestele din strada, si nu are taria de caracter sa iasa in public si sa spuna: eu sunt vinovatul, las

ati-l pe Boc in pace. Urat din partea lui.

Fara Cuvinte

Cine zicea ca romanii sunt prosti, sa se mai uite odata la poza asta, din Piata Universitatii, in seara asta.

Intifada Cu Mititei

Paradoxal, romanii au fost mai mereu codasii lumii civilizate, dar nu au pierdut niciodata trenul. Au intarziat cu catedralele, batandu-se cu turcii chiar cand turcii nu mai erau, au asteptat americanii 50 de ani, desi aia erau deja peste tot in jurul nostru numai la noi in ograda nu, au fost ultimii din est care s-au rasculat impotriva comunismului, au stat pe bara inca vreo 15-18 ani pana sa intre in NATO si UE, si acum tot fluiera  a paguba in duet disonant cu bulgarii asteptand ca, in fine, Schengenul sa le deschida usa-n nas.

Intarziati, dar prezenti, nu? Pai, ia uitati-va la ucraineni, bielorusi, rusi, si majoritatea fostilor iugoslavi, care bat pasul pe loc si au cam pierdut startul integrarii in orice.

Buuun, si cum romanii nu puteau ramane indiferenti la infinit la  giumbuslucurile cu sticle incendiare ale gretzilor, la corturile de pe Wall Street, sau la haimanalele londoneze dand cu parul si luand cu sacul (din magazine), au asteptat un moment de” tradare sa fie, dar sa stim si noi”, si au profitat, in cele din urma, de cel mai surrealist scandal din ultimii ani, o comedie (cu accent pe primul e) a erorilor, ca sa faca si ei un pic de scandal in strada, cum se vede ca e de bonton in lumea civilizata.

Si uite asa, pe fundalul unor erori de judecata catastrofale ale unui presedinte tot mai rupt de realitate si care pare ca e ingrijorat ca nu mai are destule zile de mandat pentru toate strachinile in care ar  vrea sa calce, s-a ajuns la situatia in care cativa oameni de buna credinta, dar fara habar despre ce se discuta, sa iasa in strada pentru a-i lua apararea unui roman de origine palestiniana care s-a dovedit mai civilizat si mai bun profesionist decat bastinasii din clasa politica dambovitzeana.

Ca in tot ce e romanesc, pitorescul scrantit trebuia sa iasa in fata si de data asta, si asa am ajuns sa vedem derbedeii de la peluzele jegosului fotbal romanesc zbierand si caftindu-se cu jandarmii fara sa aiba prea mare habar de cine e de fapt Arafat asta, de ce si-a dat el demisia de onoare, de ce Basescu apara niste interese dubioase sub lozinca economiei de piata etc.

Baietii au venit, au dat cu brandul si cu sticla, iar BBC-ul si celelalte televiziuni occidentale au etichetat totul, intr-un weekend obosit de asteptarea unei lovituri de stat in Pakistan care nu se mai intampla odata, drept un protest legitim al romanilor nemultumiti de guvernare.

Evident, nemultumirile sunt multe si legitime, si e clar ca Basescu ori a fost complet pe dinafara in materie de legea sanatatii, ori are alte motive. Dupa ce ne-am luptat sa-l alegem in 2009 ca raul mai mic in comparatie cu Geoana, presedintele a dezamagit colosal in al doilea mandat, si asta in fata unei opozitii de doi lei condusa de doi indivizi insipizi, care cand nu irita, plictisesc.

Dl Basescu a facut pana acum trei gesturi inacceptabile pentru un om de stat, dintre care doua au reprezentat cadouri nesperate pentru opozitia abulica. Primul, a fost si este sustinerea proiectului Rosia Montana, o tzeapa atat de evidenta si de atat de mari proportii incat te intrebi, chiar parem toti asa de fraieri de incearca domnul presedinte sa ni-l bage pe gat? Al doilea, insultele aduse de Traian Basescu Regelui Mihai si, in exact aceeasi vena de artzag marinaresc, acuzatiile gratuite aduse in direct, la un post de televiziune lui Raed Arafat, un functionar guvernamental apreciat unanim drept un profesionist impecabil intr-o tara in care competenta este invers proportionala cu nivelul functiei. Ultimele doua sunt gafe care dovedesc diletantismul sistemic al establishmentului politic romanesc, si lipsa acuta de consilieri profesionisti intr-un mediu viciat de tot felul de hahalere cu pretentii de politologi care se perinda pe la televiziuni incompetente dar omniprezente.

Insultele aduse Regelui si Dlui Arafat de Presedintele Traian Basescu sunt rezultatul unui vid de competenta in jurul sau. Presedintele a ramas singur, izolat, parasit treptat de toti oamenii cinstiti si de valoare care au crezut in el, intr=o tara in care expertii in consiliere politica sunt aproape inexistenti. S-a facut mult tamtam pe cazul Plesu, sau Lazaroiu, dar probabil cea mai dureroasa plecare a fost cea a lui Peter Eckstein Kovacs,care a demisionat, pentru cine nu stie, din motive de Rosia Montana.

In lipsa unor buni sfatuitori, presedintele ramane cu SPP-ul si garda de onoare de la Palatul Cotroceni (fost palat regal…), plus un guvern si un partid care se distanteaza de el pe masura ce i se apropie sorocul mandatului. Graba cu care l-a atacat pe Arafat, si incetineala cu care a iesit sa spuna ca vrea retragerea proiectului de lege a sanatatii dovedesc ca presedintele nu mai are niciun consilier competent care sa ii explice ca un sef de stat nu intra in direct pe la televiziuni.

Ironia e ca, dintr-o incalceala de vorbe pe marginea legii din care majoritatea nu intelege mai nimic, presedintele a dat de fapt apa la moara dusmanilor. care nu il iubesc pe Arafat cum nu il iubesc nici pe Rege, dar ii folosesc in batalia impotriva lui.

Iar Arafat, care odata numit functionar guvernamental a pus interesele platitorului de impozite mai presus de cele ale unui business care in toate tarile europene civilizate e public, nu privat, probabil ca se intreaba in sinea lui cum se face ca el, un demnitar numit, e mai interesat de apararea intereselor cetateanului decat cei alesi sa o faca. Iar daca nu va gasi un raspuns satisfacator,  mi-e teama ca va face ce am facut si noi.

Pom Cu Lichelutze

Ati vaz’t ca tac cam demultisor in materie de politica si alte d’alea, si ma rezum numai la o reteta-doua, sau la cate-o susa electrotehnica. V-oti fi intrebat de ce, sau nu, habar n-am, nu stiu cati citesc ce scriem p-aci, dupa ce am maturat fara sovaiala tot ce tinea de audienta de grota, vizuina, entomologie si aschimodii  coraodate care faceau degeaba umbra sectorului de comentariu. Ca or citi 10, 20 sau 100, important e sa fie cei care pot distila si asimila.

Ce voiam sa spun este ca nici tacerea prea lunga nu e buna. Pentru ca, uite, le da posibilitatea lichelelor de toate calibrele sa se bage in fatza. Ma uit cu stoicism la palavrageala interminabila de pe televizunile romanesti, doar-doar oi vedea o urma, un indiciu de ”transformare a cantitatii intr-o noua calitate”, cum lemnos zicea dialectica marxista pe care ne-o varau pe gat comunistii ca la gaste.

Te asteptai ca la peste doua decenii de libertate de exprimare, sa se inchege niste idei, sa apara niste scoli de gandire, si sa se stabileasca niste ierarhii de “punditi”. In loc de asta, se incheaga gastile de interese, au aparut scoli de strip-tease pseudointelectual (gen gadeabadea) iar ierarhiile nu sunt formate din punditi, ci din banditi.

Mai la actualitate, ca tot vine Moshul. De cativa ani incoace, 16-23 decembrie e o mana cereasca pentru televiziuni, care scot de la saltea si scutura de molii aceleasi imagini de la lovilutie, fara sa reuseasca insa sa scoata petele de sange, mai ales cel nevinovat, care se vad tot mai pregnant cu cat iecspertzii de duzina incearca sa foloseasca Ariel cat mai ultra.

(Poate tineti minte, acum doi ani, cand am atins unele sensibilitati despre decembrie 1989, mi-au sarit imediat in cap cu comentarii cativa latrai de serviciu care au provocat suficienta harmalaie ca esentialul sa se estompeze).

Deci, te uita cum ninge decembre cu tot felul de indivizi care desi habar n-au ce si cum a fost in 1989, isi dau cu parerea si mint intr-una cu un entuziasm nestavilit. Turcescu, devenit un mare expert intr-ale politicii dupa ce si-a frecat bilele cativa ani. In fiecare seara, geluit bine, ras, tuns si frezat, zbiara, sare, baga glumitze, e ironic nevoie mare, si isi cheama aceiasi tristi invitati de fiecare data: Gusa, Andronic, Boda, un Le Hahaleur fost pe la RFI cu morga de atotstiutor, care ne spun ei cum fu cu: revolutia din 1989, revolutia de la 1848, 1 decembrie, ungurii, hocheiul, criza, Havel, Iliescu, Udrea, Basescu, Regele Mihai, 23 august, 1 mai, 9 mai 1877, 9 mai 1945, 11 iunie 1948, 11 iunie 1948, nationalizarea, stabilizarea, Decebalus per Scorillo — totul pe filmulete shutite de pe youtube.

Pleaca Turcescu, vine Cristoiu. Nea “Maestre” cum i se spune acestui scrib facut pe puncte, un impostor batran cu pretentii de “istoric”, care isi mai cheama si el neste coledzi la o vrajeala rasuflata — cel mai des, tot apare un actoras ratat si soporific, Calinescu, care pare de o lene atat de mare incat nici sa expectoreze vocale nu catadixeste. Nimeni nu il intreaba insa pe marele istoric Cristoiu cum se face ca acum nici un an ii ridica osanale criminalului sirian Bashar al-Assad, un tiran odios, pe care Cristoiu se falea ca l-a intalnit. Insa, de cand cu masacrele din Siria, “expertul” in Siria Cristoiu, nu a scos nicio vorba despre marele om de stat Assad care isi macelareste tineretul. Si, nici nu-l intreaba nimeni.

Buuun, mai departe. Ca sa scapi de eternul Cartianu si ale lui snoave obosite despre lovilutie, treci pe Realitatea. Mama-mama, cativa resapati de pe la fostul mare Catavencu, baga glumitze daca nu dezgustatoare, atunci obosite si fara haz. Mihaiu, Andrei Gheorghe, Dinescu si Tanase si alti neni ale caror opinii sunt la fel de interesante, si la fel de elegante, ca si cele ale vanzatoarelor de seminte din jurul stadionului.

Tevereul unu si tevereul doi, sunt terenuri minate. Din Monica Tatoiu (o mare personalitate a tranzitiei romanesti de la niciunde catre nicaieri, un fel de Gigi De La Scularie mondial), te poticnesti in Moise Guran, un Adam Smith de Ferentari, apoi in Gabriel Giurgiu, la fel de impertient si tamp ca si acum doua decenii, numai mai grasut si mai neingrijit, schimbi pe doi sa scapi de Secheres si dai de un bashbuzuc care amesteca cuvinte pseudoenglezesti cu ceva argou vag romanesc in materie de IT, (unul care se cheama Dan Cadar parca), mai vezi doua trei parashute decoltate si cu mini (IQ) pe la starea vremii (Eda Marcus la TVR si Georgiana Sandu la B1), te sperii ingrozitor de mumia Moculescu, si te intrebi cat de jos se poate cobori o femeie ca Velniciuc sa se compromita cu batrana hahalera, si, ingrozit, ajungi din nou pe la tocshourile unde Boda transpira, Mihalache se crede James Bond, dezaxasatele si dezaxatii de la Antene fac spume la gura, dupa care mai vezi patru luni, trei saptamani si doua zile de reclame cretine cu farmacia inimii Cacatena, cu harburile nesatule Stela si Arsinel, un spot cretin la Petrom, 2599 de reclame la Vodafone, Orange si alte firme de telefonie mobila care cer preturi in euro intr-o tara unde moneda e leul (sau, ronul?) si niste reportaje otravite despre cat de minunat va fi cand Rosia Montana se va transforma intr-un imens cavou toxic, narate de niste oameni fie cretini, fie indobitociti ireversibil de saracie.

Ce sa facem cu toate aceste lichele, lichelute, licheloaie si alte lighioaie care corodeaza nu numai bunul gust, dar si psihicul colectiv al romanilor? Pai, hai sa le dedicam un anti-brad, un fel de pom al infamiei, unde sa-i agatam ca niste podoabe ce se afla.

A Tunat Si I-a Adunat!

Copiii moshului, daca va mai aduceti aminte de filmul Candidatul Manciurian (cu varianta lui romaneasca, Candidatul Mancioflingar – Geoana), parca era acolo o idee care in esenta zicea ca undeva, cineva, manufactureaza politicieni pe banda rulanta si ii teleghideaza sa faca tot felul de tampenii la comanda.

Nu stiu daca partea cu teleghidatul o fi adevarata, dar ia uitati-va voi la perechile astea doua…

Sa nu-i banui, dom’le, pe aia din guvernu’ mondial subteran, gasca lu’ Bilderberg si alti “nasoni” ca au undeva o fabrica unde se produc pe banda rulanta umanoizi cu mecle asemanatoare, care apoi sunt azvarliti din avion, sau din submarin, prin tot felul de tari si ajung fie la putere, fie la lovele?

Evident, unele seturi sunt mai reusite (Barroso, Atanasiu) si reusesc doar sa se faca de ras. Alte produse (Blagojevic, Scripcaru) sunt rebutate si cum se vad la putere, cum, hatz, cu grebla-n lovele…

Emil Boc nu este cel mai prost prim-ministru din istorie

Toti detractorii lui Boc îl acuza zilele astea ca ar fi cel mai prost prim-ministru din istoria moderna a Romaniei, ba chiar cel mai prost prim-ministru care a existat vreodata. Eu nu sînt de parerea asta si cred ca Boc nu si-a atins înca potentialul deplin.

Iata mai jos zece motive pentru care Emil Boc ar putea si fi mai prost prim-ministru decât este deja

1. În loc sa discute variante de TVA la mâncare de 5% versus 20%, ar putea sa creasca TVA-ul la alimente direct la 100%. În felul asta ar rezolva si problema reclamelor alora obositoare cu ‘’Consumul de alcool, sare si grasimi poate dauna grav sanatatii’’ pentru ca singura chestie care ar mai dauna cu ceva sanatatii ar fi chiar TVA-ul.

2. Ar putea propune o taxare a oxigenului. Contribuabilii care-si vor putea tine respiratia mai mult de cinci minute, vor primi un retur de impozit.

3. Ar putea elimina deficitul bugetar al sistemului national de pensii propunând ca vârsta de pensionare sa creasca la 107 ani. Dupa aceasta vârsta nu-si mai doreste nimeni sa ia pensie.

4. Ar putea declara ca ‘’leu’’ sau ‘’criza’’ sînt doar niste cuvinte, la fel ca ‘’savarina’’ sau ‘’scaun’’. În felul asta ar putea prezenta un deficit de câteva miliarde de savarine pe anul în curs si ca Romania va intra în scaun pâna la gât, fara sa-l mai ia Antena 3 si sindicatele la fuga.

5. Ar putea purta un tricou pe care sa scrie ‘’Scapa cine poate!’’ la prezentarea unui buget de austeritate în parlament.

6. La prezentarea aceluiasi buget de austeritate ar putea propune poporului român sa strânga si mai mult cureaua. Cu precizarea ca pentru a avea efectul scontat acea curea trebuie pusa neaparat în jurul gâtului.

7. Ar putea sa participe la talkshowuri TV unde, întrebat despre situatia economica a Romaniei, sa-l apuce plânsul în direct. Mi s-ar parea cea mai expresiva explicare a situatiei economice a Romaniei.

8. Acuzat ca distruge clasa de mijloc, ar putea raspunde cu argumentul logic ca e mai simplu ca o societate sa aiba numai doua clase. La fel ca politicienii care o conduc!

9. Ar putea sa mareasca accizele la benzina pe motiv ca benzina nu s-a mai scumpit de mult.

10. Ar putea sa-si oblige purtatorul de cuvânt sa-l anunte la conferintele de presa cât mai festiv. De exemplu, ar putea fi anuntat : ‘’Doamneeelor si domnilooor, noua remaniere guvernamentala cu Emiiiil Boooc!’’. Ïn felul asta s-ar trezi si cei de la Jurnalul National din picoteala în care cad pe la conferintele de presa.

Cred ca sînteti de acord cu mine ca Emil Boc înca nu este cel mai prost prim-ministru al Romaniei dar ca se afla pe drumul cel bun. Românii ar trebui sa-i tina pumnii strânsi dar nu prea tare, sa nu se confunde cu rigor mortis.

Mandru Ciobanas, Tot Vrea Ciolanas

Niciodata nu mi-a placut Adrian Severin. Nu neaparat pentru ca a fost din frageda pruncie un apropiat al nomenclaturii, nici macar pentru ca i-a dat flori lui Ceausescu si Lenutza, imbracat in costum de ciobanas, conform pozelor publicate pe vremuri de presa post-decembrista. Nu mi-a placut pentru ca era din gasca de adulmecatori rosii de Bucuresti, la fel ca Petre Roman si Adrian Nastase, pusi pe parvenire in sistemul comunist si, dupa aia, de ce nu,  in cel de cumetrie neo-nomenclaturista pastorit de Iliescu.

M-a iritat ca a continuat sa se tot protapeasca in fata, un traseist politic, dandu-se cand cu unii, cand cu altii, numai lui sa-i fie bine. Nu m-a impresionat niciodata prin experienta sau capacitate profesionala, cata vreme a fost ministru de externe (vezi faimoasa ”lista a lui Severin” cu care crapau ”spionii” jucandu-se precum matzele lui Creanga), sau raportor ONU pentru Belarus.  Mi s-a parut intotdeauna, si acum vad ca intuitia nu m-a inselat, ca e mai mult un arghirofil, ca orice fesenisto-pesedist care se respecta, intotdeauna in goana dupa malai.

Acum, Adrian Severin trebuie sa-si puna iar costumul de ciobanas de opereta, sa-si dea demisia imediat, si sa iasa din scena cantand din fluier o doina sovietica, pentru ca dovedeste ca nu e doar un individ corupt, dar e si extrem de lacom — cand ai salariu de europarlamentar, nu iti compromiti numele pentru 100 de mii de euro.

Mai mult, Severin trebuie sa iasa din politica — penitenta pentru rusinea pe care ne-a adus-o dovedindu-se un ciolanar ordinar cu pretentii de staif ”european”.

Dar, dincolo de toate acestea, Adrian Severin trebuie sa dispara din viata publica, pentru ca ii poate face pe cei tineri sa creada in triumful incompetentei lustruite.

Cei de la The Sunday Times ne-au facut un mare serviciu, nu numai pentru ca au demascat un individ corupt.

Ei au salvat totodata zecile de milioane de europeni de la pericolul ca ”europarlamentarul” Severin sa faca, la un moment dat, lobby de buna credinta, gratis, de data asta, pentru introducerea unui amendament care sa interzica la nivelul UE consumul apei cu doua molecule de hidrogen.

————————————————————————————————————————————–

UPDATE

Comportamentul penibil al Ciobanasului Severin atinge cote aberante. Individul a fost huiduit si trimis in spate de tot de ceilalti parlamentari europeni, dar a facut soriciul si mai gros si s-a facut ca vorbeste la telefon.  Du-te, mai, odata!

The Winter Of Arab Discontent

Now is the winter of our discontent made glorious summer… (W. Shakespeare, Richard III)

Nu stiu voua cum vi se pare toata revolutia asta care a cuprins Orientul Mijlociu si nordul Africii, dar mie imi seamana tot mai mult cu anul 1989 in Europa de Est. Iar Libia, ei bine, Libia e Romania Africii. Nu degeaba cei doi scelerati, Ceasca si Gadafi erau buni prieteni, sau de-a dreptul pretini. Ceausescu a tras in popor, a tras si Gadafi. Ceausescu voia sa-l unga pe fi-su urmas, Gadafi la fel. Gadafi are pana si o Zoe, se pare.

In zilele de dupa 22 decembrie, tembeliziunea romana a semanat in mod criminal panica, anuntand ca mercenari iranieni si… libieni (sic!) adusi de Ceausescu, trag in popor. Acum, in Libia, aceleasi zvonuri despre mercenari, chiar daca nu romani… In decembrie 89, radioul si teveul racneau ca elicopterele deschid focul impotriva demonstrantilor, acum, aceleasi zvonuri in Libia. Last but not least, in 1989, Timisoara, in vestul Romaniei, a devenit primul oras liber de comunism din Romania, iar acum, pentru simetrie perfecta, Benghazi, in estul Libiei, a fost primul care a scuturat dictatura lui Gadafi. La fel ca si Ceausescu, Gadafi da vina pe agenturili straine (de la americani pana la Al Qaida si Bin Laden) si ii face huligani drogati pe tinerii care isi risca viata in fata banditilor din securitatea lui personala. La fel ca si in Romania, rev olutionarii libieni au afisat simbolurile regale, in lipsa oricarei alternative viabile. La fel ca in Romania, armata libiana a fost subminata si tinuta in saracie, neinstruita, pentru ca tiranul nu are incredere in militari, si si-a instruit oamenii lui, garzile cica revolutionare. La fel ca in Romania, pana la urma armata a fost cea care a inclinat balanta, si dupa ce a tras o vreme, a trecut de partea revolutionarilor.

Si, in fine, la fel ca si Romania in 1989, Libia e probabil tara cu dictatura personala cea mai feudala din lumea araba (nu ma refer la monarhii aici).

Pentru prestigiul nostru national, sa speram ca si Gadafi o sa sfarseasca tot ca Ceausescu. Daca nu, inseamna ca romanii sunt chiar mai putin civilizati decat libienii.

Next Page »