Dom’le, Lasati-l In Pace Pe Boc

Harmalaia mediatica din Romania continua, cu insistente chiar si din partea unor jurnalisti  care de obicei au scaun la cap, vizand demisia premierului Emil Boc si a guvernului sau.

Ideea demisiei lui Boc, latrata cu insistenta de grupurile de presiune din USL, este nu numai o tampenie, dar e de-a dreptul sinucigasa.  

Boc e un adevarat erou, care si-a asumat ura populara constient, pentru a scoate tara din rahatul stratificat lasat de Nastase si Tariceanu. Toti expertii straini ii lauda pe el si pe ai lui din cabinet pentru felul in care au reusit sa scoata Romania din marasm, e drept, cu sacrificii imense, dar INEVITABILE.

Ardelean incapatanat, cinstit, si baiat sarac de la tara, Emil Boc nu a cedat un milimetru in fata presiunilor, si nu a clipit la infectele insulte zilnice venite din partea golanasilor din USD.

Cei care cer demisia lui Boc nu isi dau seama, sau poate is dau, si chiar de aia o fac, ca a-l scoate pe Boc de la guvernare acum ar duce nava Romania exact in stanci, precum Costa Concordia.

Dar presedintele Basescu isi da seama, si totusi se face ca ploua, si nu iese in public sa-l sustina pe omul care a dus greul guvernarii. Basescu e vinovatul principal pentru protestele din strada, si nu are taria de caracter sa iasa in public si sa spuna: eu sunt vinovatul, las

ati-l pe Boc in pace. Urat din partea lui.

Intifada Cu Mititei

Paradoxal, romanii au fost mai mereu codasii lumii civilizate, dar nu au pierdut niciodata trenul. Au intarziat cu catedralele, batandu-se cu turcii chiar cand turcii nu mai erau, au asteptat americanii 50 de ani, desi aia erau deja peste tot in jurul nostru numai la noi in ograda nu, au fost ultimii din est care s-au rasculat impotriva comunismului, au stat pe bara inca vreo 15-18 ani pana sa intre in NATO si UE, si acum tot fluiera  a paguba in duet disonant cu bulgarii asteptand ca, in fine, Schengenul sa le deschida usa-n nas.

Intarziati, dar prezenti, nu? Pai, ia uitati-va la ucraineni, bielorusi, rusi, si majoritatea fostilor iugoslavi, care bat pasul pe loc si au cam pierdut startul integrarii in orice.

Buuun, si cum romanii nu puteau ramane indiferenti la infinit la  giumbuslucurile cu sticle incendiare ale gretzilor, la corturile de pe Wall Street, sau la haimanalele londoneze dand cu parul si luand cu sacul (din magazine), au asteptat un moment de” tradare sa fie, dar sa stim si noi”, si au profitat, in cele din urma, de cel mai surrealist scandal din ultimii ani, o comedie (cu accent pe primul e) a erorilor, ca sa faca si ei un pic de scandal in strada, cum se vede ca e de bonton in lumea civilizata.

Si uite asa, pe fundalul unor erori de judecata catastrofale ale unui presedinte tot mai rupt de realitate si care pare ca e ingrijorat ca nu mai are destule zile de mandat pentru toate strachinile in care ar  vrea sa calce, s-a ajuns la situatia in care cativa oameni de buna credinta, dar fara habar despre ce se discuta, sa iasa in strada pentru a-i lua apararea unui roman de origine palestiniana care s-a dovedit mai civilizat si mai bun profesionist decat bastinasii din clasa politica dambovitzeana.

Ca in tot ce e romanesc, pitorescul scrantit trebuia sa iasa in fata si de data asta, si asa am ajuns sa vedem derbedeii de la peluzele jegosului fotbal romanesc zbierand si caftindu-se cu jandarmii fara sa aiba prea mare habar de cine e de fapt Arafat asta, de ce si-a dat el demisia de onoare, de ce Basescu apara niste interese dubioase sub lozinca economiei de piata etc.

Baietii au venit, au dat cu brandul si cu sticla, iar BBC-ul si celelalte televiziuni occidentale au etichetat totul, intr-un weekend obosit de asteptarea unei lovituri de stat in Pakistan care nu se mai intampla odata, drept un protest legitim al romanilor nemultumiti de guvernare.

Evident, nemultumirile sunt multe si legitime, si e clar ca Basescu ori a fost complet pe dinafara in materie de legea sanatatii, ori are alte motive. Dupa ce ne-am luptat sa-l alegem in 2009 ca raul mai mic in comparatie cu Geoana, presedintele a dezamagit colosal in al doilea mandat, si asta in fata unei opozitii de doi lei condusa de doi indivizi insipizi, care cand nu irita, plictisesc.

Dl Basescu a facut pana acum trei gesturi inacceptabile pentru un om de stat, dintre care doua au reprezentat cadouri nesperate pentru opozitia abulica. Primul, a fost si este sustinerea proiectului Rosia Montana, o tzeapa atat de evidenta si de atat de mari proportii incat te intrebi, chiar parem toti asa de fraieri de incearca domnul presedinte sa ni-l bage pe gat? Al doilea, insultele aduse de Traian Basescu Regelui Mihai si, in exact aceeasi vena de artzag marinaresc, acuzatiile gratuite aduse in direct, la un post de televiziune lui Raed Arafat, un functionar guvernamental apreciat unanim drept un profesionist impecabil intr-o tara in care competenta este invers proportionala cu nivelul functiei. Ultimele doua sunt gafe care dovedesc diletantismul sistemic al establishmentului politic romanesc, si lipsa acuta de consilieri profesionisti intr-un mediu viciat de tot felul de hahalere cu pretentii de politologi care se perinda pe la televiziuni incompetente dar omniprezente.

Insultele aduse Regelui si Dlui Arafat de Presedintele Traian Basescu sunt rezultatul unui vid de competenta in jurul sau. Presedintele a ramas singur, izolat, parasit treptat de toti oamenii cinstiti si de valoare care au crezut in el, intr=o tara in care expertii in consiliere politica sunt aproape inexistenti. S-a facut mult tamtam pe cazul Plesu, sau Lazaroiu, dar probabil cea mai dureroasa plecare a fost cea a lui Peter Eckstein Kovacs,care a demisionat, pentru cine nu stie, din motive de Rosia Montana.

In lipsa unor buni sfatuitori, presedintele ramane cu SPP-ul si garda de onoare de la Palatul Cotroceni (fost palat regal…), plus un guvern si un partid care se distanteaza de el pe masura ce i se apropie sorocul mandatului. Graba cu care l-a atacat pe Arafat, si incetineala cu care a iesit sa spuna ca vrea retragerea proiectului de lege a sanatatii dovedesc ca presedintele nu mai are niciun consilier competent care sa ii explice ca un sef de stat nu intra in direct pe la televiziuni.

Ironia e ca, dintr-o incalceala de vorbe pe marginea legii din care majoritatea nu intelege mai nimic, presedintele a dat de fapt apa la moara dusmanilor. care nu il iubesc pe Arafat cum nu il iubesc nici pe Rege, dar ii folosesc in batalia impotriva lui.

Iar Arafat, care odata numit functionar guvernamental a pus interesele platitorului de impozite mai presus de cele ale unui business care in toate tarile europene civilizate e public, nu privat, probabil ca se intreaba in sinea lui cum se face ca el, un demnitar numit, e mai interesat de apararea intereselor cetateanului decat cei alesi sa o faca. Iar daca nu va gasi un raspuns satisfacator,  mi-e teama ca va face ce am facut si noi.

Maimuta Rosie Cu Tricolor

S-a facut mult caz, si pe buna dreptate, pentru ca niste baietzandri hocheisti din secuime, infierbantati la minte  — si aia foarte putina, dupa ce a fost bine spalata de UDMR vreme de 20 de ani — au cantat imnul Ungariei* pentru ca se pare nu le spusese nimeni ca in meciul ala ei joaca pentru nationala Romaniei, adica pentru cei care le dau bani de pucuri si crose, si le platesc alocatiile, adica contribuabilii romani. Ma rog, mie gestul nu mi se pare pornit din ura, ci doar din ignoranta. Doua decenii de indobitocire sub dictatura udemerista din secuime a transformat niste copii normali in fanatici ai unei cauze inexistente. Copiii sunt spalati pe creier la scoala, unde cele doua extreme sovine, ungureasca si romaneasca, se intalnesc ca doua sabii incrucisate. Scolile si liceele de limba maghiara din secuime sunt niste madrase talibanice unde li se inculca elevilor Coranul prafuit al nationalism- sovinismului maghiar de secol 19, uitat de istorie intr-o halta prin care trenul secolului 21 nu mai trece de mult. La randul lor, scolile romanesti, incapute, dupa plecarea precipitata, in 1990, a majoritatii tinerilor romani de valoare din secuime, pe mainile unor fosti pupincuristi comunisti transformati peste noapte in “patrioti” de sorginte vatraso-funaroid-vadimista, perpetueaza o educatie preistorica bazata inca pe lozinci de asediu comunist. Cele doua comunitati, prin “grija” in primul rand a udemereilor, dar si prin non-combatul autoritatilor romane,  se distanteaza din ce in ce mai mult, desi inca nu s-a ajuns la enclavizare. Dar, in inca 20 de ani… Sa revenim insa, dupa aceasta lunga paranteza patrata la ideea de baza din titlu.

Care e simpla, si chiar revoltator de clara: cum putem noi sa le pretindem minoritarilor sa ne respecte ca natie si sa se comporte cu piosenie in fata simbolurilor noastre, cand membrii celui mai odios partid, al carui presedinte de onoare si lider de facto e unul din vinovatii directi de mortii din decembrie 1989, isi bat joc de drapel si au neobrazarea incredibila de a se perinda pe la tribuna parlamentului pe 22 decembrie cu banderola tricolora atarnata la unul din membrele superioare?

*Inchiputi-va un meci de baschet intre SUA si Mexic, la El Paso, sa zicem, unde mexicanii din nationala SUA refuza sa cante imnul american, si il intoneaza, in schimb, pe cel mexican. Ar fi plecat de acolo cu totii in catuse si direct in dubele politiei, sub acuzatia foarte grava de ofensa adusa insemnelor si mandriei nationale americane, asta daca publicul degraba purtatoriu de Magnum .44 la cingatoare nu i-ar fi pedepsit pe loc.

Pom Cu Lichelutze

Ati vaz’t ca tac cam demultisor in materie de politica si alte d’alea, si ma rezum numai la o reteta-doua, sau la cate-o susa electrotehnica. V-oti fi intrebat de ce, sau nu, habar n-am, nu stiu cati citesc ce scriem p-aci, dupa ce am maturat fara sovaiala tot ce tinea de audienta de grota, vizuina, entomologie si aschimodii  coraodate care faceau degeaba umbra sectorului de comentariu. Ca or citi 10, 20 sau 100, important e sa fie cei care pot distila si asimila.

Ce voiam sa spun este ca nici tacerea prea lunga nu e buna. Pentru ca, uite, le da posibilitatea lichelelor de toate calibrele sa se bage in fatza. Ma uit cu stoicism la palavrageala interminabila de pe televizunile romanesti, doar-doar oi vedea o urma, un indiciu de ”transformare a cantitatii intr-o noua calitate”, cum lemnos zicea dialectica marxista pe care ne-o varau pe gat comunistii ca la gaste.

Te asteptai ca la peste doua decenii de libertate de exprimare, sa se inchege niste idei, sa apara niste scoli de gandire, si sa se stabileasca niste ierarhii de “punditi”. In loc de asta, se incheaga gastile de interese, au aparut scoli de strip-tease pseudointelectual (gen gadeabadea) iar ierarhiile nu sunt formate din punditi, ci din banditi.

Mai la actualitate, ca tot vine Moshul. De cativa ani incoace, 16-23 decembrie e o mana cereasca pentru televiziuni, care scot de la saltea si scutura de molii aceleasi imagini de la lovilutie, fara sa reuseasca insa sa scoata petele de sange, mai ales cel nevinovat, care se vad tot mai pregnant cu cat iecspertzii de duzina incearca sa foloseasca Ariel cat mai ultra.

(Poate tineti minte, acum doi ani, cand am atins unele sensibilitati despre decembrie 1989, mi-au sarit imediat in cap cu comentarii cativa latrai de serviciu care au provocat suficienta harmalaie ca esentialul sa se estompeze).

Deci, te uita cum ninge decembre cu tot felul de indivizi care desi habar n-au ce si cum a fost in 1989, isi dau cu parerea si mint intr-una cu un entuziasm nestavilit. Turcescu, devenit un mare expert intr-ale politicii dupa ce si-a frecat bilele cativa ani. In fiecare seara, geluit bine, ras, tuns si frezat, zbiara, sare, baga glumitze, e ironic nevoie mare, si isi cheama aceiasi tristi invitati de fiecare data: Gusa, Andronic, Boda, un Le Hahaleur fost pe la RFI cu morga de atotstiutor, care ne spun ei cum fu cu: revolutia din 1989, revolutia de la 1848, 1 decembrie, ungurii, hocheiul, criza, Havel, Iliescu, Udrea, Basescu, Regele Mihai, 23 august, 1 mai, 9 mai 1877, 9 mai 1945, 11 iunie 1948, 11 iunie 1948, nationalizarea, stabilizarea, Decebalus per Scorillo — totul pe filmulete shutite de pe youtube.

Pleaca Turcescu, vine Cristoiu. Nea “Maestre” cum i se spune acestui scrib facut pe puncte, un impostor batran cu pretentii de “istoric”, care isi mai cheama si el neste coledzi la o vrajeala rasuflata — cel mai des, tot apare un actoras ratat si soporific, Calinescu, care pare de o lene atat de mare incat nici sa expectoreze vocale nu catadixeste. Nimeni nu il intreaba insa pe marele istoric Cristoiu cum se face ca acum nici un an ii ridica osanale criminalului sirian Bashar al-Assad, un tiran odios, pe care Cristoiu se falea ca l-a intalnit. Insa, de cand cu masacrele din Siria, “expertul” in Siria Cristoiu, nu a scos nicio vorba despre marele om de stat Assad care isi macelareste tineretul. Si, nici nu-l intreaba nimeni.

Buuun, mai departe. Ca sa scapi de eternul Cartianu si ale lui snoave obosite despre lovilutie, treci pe Realitatea. Mama-mama, cativa resapati de pe la fostul mare Catavencu, baga glumitze daca nu dezgustatoare, atunci obosite si fara haz. Mihaiu, Andrei Gheorghe, Dinescu si Tanase si alti neni ale caror opinii sunt la fel de interesante, si la fel de elegante, ca si cele ale vanzatoarelor de seminte din jurul stadionului.

Tevereul unu si tevereul doi, sunt terenuri minate. Din Monica Tatoiu (o mare personalitate a tranzitiei romanesti de la niciunde catre nicaieri, un fel de Gigi De La Scularie mondial), te poticnesti in Moise Guran, un Adam Smith de Ferentari, apoi in Gabriel Giurgiu, la fel de impertient si tamp ca si acum doua decenii, numai mai grasut si mai neingrijit, schimbi pe doi sa scapi de Secheres si dai de un bashbuzuc care amesteca cuvinte pseudoenglezesti cu ceva argou vag romanesc in materie de IT, (unul care se cheama Dan Cadar parca), mai vezi doua trei parashute decoltate si cu mini (IQ) pe la starea vremii (Eda Marcus la TVR si Georgiana Sandu la B1), te sperii ingrozitor de mumia Moculescu, si te intrebi cat de jos se poate cobori o femeie ca Velniciuc sa se compromita cu batrana hahalera, si, ingrozit, ajungi din nou pe la tocshourile unde Boda transpira, Mihalache se crede James Bond, dezaxasatele si dezaxatii de la Antene fac spume la gura, dupa care mai vezi patru luni, trei saptamani si doua zile de reclame cretine cu farmacia inimii Cacatena, cu harburile nesatule Stela si Arsinel, un spot cretin la Petrom, 2599 de reclame la Vodafone, Orange si alte firme de telefonie mobila care cer preturi in euro intr-o tara unde moneda e leul (sau, ronul?) si niste reportaje otravite despre cat de minunat va fi cand Rosia Montana se va transforma intr-un imens cavou toxic, narate de niste oameni fie cretini, fie indobitociti ireversibil de saracie.

Ce sa facem cu toate aceste lichele, lichelute, licheloaie si alte lighioaie care corodeaza nu numai bunul gust, dar si psihicul colectiv al romanilor? Pai, hai sa le dedicam un anti-brad, un fel de pom al infamiei, unde sa-i agatam ca niste podoabe ce se afla.

Schimbati imnul (encore)

Îmi dati voie sa ma declar uimit? Mirat peste poate atât de numarul usor în crestere al abonatilor la pagina de FB a Cafeina.ro si la feed-ul RSS al blogului cît si de numarul mai mare de cititori zilnici fata de zilele cînd mai scriam cât de cât ceva. I don’t get it! Sa fie de vina curiozitatea sau speranta secreta ca poate mai pica ceva? La fel ca în concertele rock unde starul revine pe scena pentru un ‘’encore’’ la cererea generala a publicului. Cu deosebirea ca eu nu sînt star si pe mine nu m-a cerut nimeni.

Am gasit în subsolurile programelului pe care-l foloseam pt postarea de articole, o scriere de acum ceva vreme. Ma gândesc s-o public ca poate-i este urât acolo singura, în drafturi nebagate în seama.

***

Motto: Legea 75/1994 Art. 10, alineat g) – Imnul national al României se intoneaza la începutul programului zilnic în scoli primare si gimnaziale.

Daca este adevarat ca ne tragem din daci si din romani (desi am putea la fel de bine sa ne tragem din cumani si pecenegi, o varianta la fel de posibila) atunci probabil ca românii formeaza singurul popor care se mândreste cu faptul ca a fost cucerit de un altul. În conditiile în care ne place sa ne prezentam ca având profunde radacini dacice, prezenta în imnul national a versurilor ‘’Ca-n aste mâni mai curge un sânge de roman/Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala un nume/Triumfator în lupte, un nume de Traian!’’ e în cel mai fericit caz bizara. Traian nu-i împaratul ala ale carui armate au pârjolit Dacia, au ucis sau trimis în sclavie o gramada de locuitori si pâna la urma au transformat jumatate din ea în provincie anexa a imperiului roman? Pâna la urma sîntem mândri ca ne tragem din romanii cuceritori sau ca ne tragem din dacii smecheri (recititi istoria cu ochii de acum sa vedeti daca Decebal nu si-a meritat-o cumva)? Si daca ne mândrim ca ne tragem din romani, cum ramâne cu jumatatea aia din Dacia pe care romanii n-au reusit niciodata s-o cucereasca? Cei din Baia Mare, tot din romani se trag?

Înca de pe bancile scolii m-a chinuit dilema asta!

Da, înca de pe bancile alea cu scaune de lemn rabatabile zgâriate cu acul compasului sau scrise cu carioca de care ma sprijineam cînd cântam imnul national în fiecare dimineata. Parlamentul post-comunist n-a inventat nimic dupa 1989, era o lege care impunea intonarea imnul national si pe vremea lu’ devreme împuscatu’. Diferenta fata de perioada de acum este ca pe vremurile alea chiar se cânta imnul la scoala. Alt imn, este adevarat, unul în care culorile cunoscute erau limitate numai la trei culori primare (din combinatia carora rezulta alte culori, numai ca onor activistii de partid ratasera chestia asta). Dar se cânta! Sînt curios daca imnul national se cînta astazi zilnic în Romania în scoli primare si gimnaziale asa cum zice legea. Si daca nu se cînta, asta înseamna ca toti profesorii si elevii sînt ilegalisti?

Imnul national e un simbol national. D-aia si este acoperit de o lege care specifica cum, ce, cît si unde se cânta. Legea în cauza e data de Parlament care reprezinta (teoretic) poporul. Prin extensie, legea e data de poporul român. Ok, fabulez aici dar hai sa facem un exercitiu de logica primara. Deci poporul stabileste imnul si conditiile, right? Totusi poporul nu-l cânta cînd ar trebui sa-l cânte. Nu-l cânta din proprie initiativa niciunde. Nici la scoala, nici la meciuri obisnuite de Divizia A, nici la înmormântari sau în parcuri. Nici macar la manifestatii de protest unde se pare ca e la moda un alt imn, care presupune si un dans. Al pinguinului.

Poate-i legea gresita. Sau poate imnul nu-i cel mai potrivit. Nu mobilizeaza suficient sentimentul patriotic asa cum ar face-o o manea. Sau cum înca o face ‘’Treceti batalioane Carpatii’’. Ala e bun de imn, stiu o gramada de oameni care dupa câteva pahare se apuca de cântat marsul asta. Cu lacrimi în ochi chiar. Exact asta ar trebui sa faca un imn. Sa mobilizeze. Sa înalte.

Pe cât pariu ca ar fi un imn cu mult mai bun decât actualul?

Exod ingineresc

Recent reteaua de socializare profesionala LinkedIn a schimbat niste parametri si a trecut prin niste transformari interesante. Pe lânga hainele noi cu care s-a îmbracat ofera acum tot soiul de date statistice. Am aruncat un ochi la informatiile legate de Universitatea Tehnica Gh. Asachi din Iasi si am observat urmatoarele chestii :

- Din cei 3730 de absolventi înscrisi pe LinkedIn 75% mai sînt în Romania în timp ce 25% sînt plecati in strainatate.
- Din cei 3730 de absolventi doar 20% profeseaza ingineria si 18.61% lucreaza în IT. Restul de 61.39% lucreaza în domenii care au vagi sau chiar deloc legatura cu ingineria.
- Nu mai putin de 25.65% s-au declarat manageri, administratori de firme sau proprietari de companii.
- Din cei 940 de absolventi care au declarat ca sînt stabiliti în strainatate, 85% lucreaza în domenii tehnice.
- Din cei 2790 de absolventi ramasi în Romania, doar 25% lucreaza într-un domeniu tehnic, restul de 75% fiind angajati în servicii, consultanta, resurse umane sau finante (!?!).
- Zonele de resedinta ale absolventilor UTI sînt în ordine: Romania – 75%, Canada – 10.21%, USA – 7.24%, Europa de Vest – 6.43%, Israel – 0.72% si Australia – 0.59%

Ce înteleg din aceste date statistice pe care n-ar trebui sa le generalizez (dar o fac de dragul argumentului)?

La prima vedere, emigratia inginerilor nu-i atât de nasoala pe cât se crede. 25% e o pierdere de creiere oarecum rezonabila pentru o tara aflata înca în crestere. Însa considerînd ca 85% din acest grup sînt tehnicieni, pierderea devine mult mai importanta. Practic 55% din inginerii care-si profeseaza meseria, pleaca din tara. În conditiile în care Romania sufera teribil la capitolul infrastructura, industrie si productie tehnica pierderea e imensa. Daca luam în considerare ca foarte multi din inginerii batrâni care ies la pensie nu prea au cu cine sa fie înlocuiti, plus climatul economic nesigur, as spune ca Romania e pe cale s-o ia în freza. Singurul drum pentru ea va fi sa externalizeze contractele de inginerie si astfel sa bage bani în buzunarul unor DaVinci, Astaldi sau Bechtel.

Vorbeam zilele trecute cu un inginer mecanic care terminase sectia de Automobile la facultatea din Brasov. La 28 de ani tipul ajunsese seful retelei de service auto de la nu’s ce importator de Nissan sau ceva de genul asta. Asta în conditiile în care recunostea singur ca nu desfacuse niciodata un Nissan. Pur si simplu angajatorul lui nu gasise om cu experienta mai mare pe care sa-l puna sa dirijeze operatiunile. Pt ca toti ceilalti posibili candidati ori aveau deja compania lor, ori erau bine platiti de concurenta ori erau cunoscuti ca fiind ‘’smenari’’ care ‘’rezolvau’’ facturile si piesele auto.

Romania a ajuns sa nu mai produca si sa nu mai exporte aproape nimic. Iar unul din motive este si emigratul a 55% din ingineri si tehnicieni în timp ce restul de 45% se lasa de meserie. Iar o tara fara ingineri si tehnicieni, nu poate ridica pretentii în fata Germaniei, Chinei, Rusiei sau chiar a Statelor Unite. N-are cum. N-are nimic de oferit în afara decît banii contribuabililor români care ar fi putut sa mearga la stimularea economiei proprii prin proiecte românesti executate de companii românesti.

Lupule, ce-ai facut cu piciorul de plai?

Am citit azi dimineata în viteza si pe crucis despre ‘vanzarea de tara’ a presedintelui moldovean prin care acesta a înstrainat o bucata din glia strabuna catre Ucraina. Zicea Hotnews ca ‘drept cadou de ziua de nastere a presedintelui ucranian’. Jurnalism, de!

Nu stiu despre ce e vorba si am bagat de seama ca n-a prea mai scris nimeni despre asta. Doar B1 tv a dat ceva pe pagina lor, dar ei nu conteaza ca-s portocalii ca si Hotnews si paranoicul din mine o sa zica ca d-asta dau astia stirea, ca sa-i dam dreptate lui Base cu politica pro Moldova.

Dar daca e adevarat, e nasol. Sa trecem Prutul deci, sa ne luam înapoi pamântul!

Apropo, îmi povestea un mos batrân tare ca Romania s-a ales cu granita aia ca o cocoasa de la Dorohoi pt ca într-o noapte românii care se ocupau cu trasatul granitei i-au îmbatat pe rusii care se ocupau si ei si dupa ce aia au fost manga, au desenat repede granita pe dupa Dorohoi si i-au pus dupa aia sa semneze. No, normal ca-i legenda, dar suna atât de patriotic în gura moshului, ca mi-am adus aminte sa v-o spus si voua.

Loazele sînt în alta parte

“Dorinţa românului de a acumula diplome este dinainte de 1989. Atunci, dacă aveai o diplomă, statul era obligat să te repartizeze, să-ţi dea un loc de muncă, care era mai bun decât al celorlalţi care nu o aveau. În prezent, statul nu mai are nicio obligaţie faţă de absolvenţi, iar aceste diplome nu mai fac doi bani. Dacă nu ştii să-ţi demonstrezi utilitatea în ziua de azi, nu ai ce să faci cu diploma de bac. Şi elevii simt acest lucru. Vorbind de matematică, e bine să ştii aritmetică, dar ce să faci cu analiza matematică, de exemplu? Cine te mai întreabă de integrale şi derivate tot restul vieţii“, a spus Cristian Tudor Popescu despre situaţia de la Bacalaureat în 2011

***

Cristian Tudor Popescu, esti un bou sinistru!

Daca un ‘’lider de opinie’’ ca tine nu reuseste sa priceapa la ce foloseste analiza matematica si sugereaza prin extensie ca matematicile superioare (care stau la baza tuturor programelor de elemente finite, softuri de calcul sau care reprezinta baza proiectarii în domeniul aeronautic, mecanic, civil si asa mai departe) nici macar n-ar trebui predate la liceu pentru ca ”nu te mai întreaba nimeni dupa aia”, m-am lamurit cam care sînt adevaratele loaze în Romania. Ai ajuns sa dai lectii de moralitate si sa gasesti scuze acelor profesori de nimic care n-au reusit sa predea macar cunostintele de baza unor elevi preocupati mai mult de MonIri, de Botezatu si Maruta sau de alte vedete de mucava ce umplu ecranele televiziunilor românesti seara de seara.

Ïn fata unor asemenea enormitati, concluzia este ca presa româneasca si liderii ei îsi merita pe deplin soarta! Cu siguranta si pentru ca nu poti gasi un ziarist care sa stie definitia matematica a cercului nici daca l-ai plati cu greutatea lui în aur. Pentru ca ”nu se mai cere” domnule!

Next Page »