Asa, rapid, o avertizare de cod rosu, ca rabdarea mea a fost acoperita de sase metri de omat de ignoranta. si m-am saturat de toti nataraii din presa care continua cu obstinatie, de vreo patruj’ da ani, sa pronunte gresit numele echipei olandeze care tocmai i-a tras doua batai Stelei lesinate a lui Becali.
Deci, mai shtiuletzilor care haliti o paine pe degeaba pe la tot felul de stabilimente media: Twente Enschede se pronunta in olandeza exact asa cum se scrie in romana. Tvente enschede. Nu tuente enshede. Ca nu e juma’ englezeasca si juma’ nemteasca. Cred ca si aia, de ciuda ca rumunii le tot stalcesc numele, ii bat de cate ori ii prind. Atat am avut de relatat, aveti microfonul.
Pe la televiziuni tot ce vezi acum e zapada, viscol, drumuri blocate, masini abandonate si aceiasi “analisti” penibili care isi dau cu parerea despre orice, gen Cati Andronescu. Iar ce auzi intr-una e “cod portocaliu”. Dar eu voiam sa vorbesc despre autostrazi. Romanii au vreo doua, amarate si alea, si cateva un constructie. Cea mai notorie, faimoasa A2 pe care si-au tras-o bucurestenii ca sa ajunga la mare mai repede in weekend, e inchisa. Caci, ce se intampla pe ea? Pai, zapada, vant gheata. Vremea capricioasa, o sa ziceti. O fi si asta, dar nu asta e esential. Vreme capricioasa exista in multe alte tari, iar Stash ne poate povesti ce urgie e iarna in Canada, sau in America. Eh, si uite, ca aia nu inchid autostrazi cu saptamanile, cel putin nu alea de mai jos de cercul polar.
Mai pe la noi, pe aici, prin Ioropa centrala, ninge cateodata si ger si toate alea, dar de circulat, se circula. Eh, aici voiam sa ajung.
Romanii sunt campioni mondiali la a se plange de toate alea. Ca aia e asa, ca aia e pe dincolo. De ani de zile se plang ca nu sunt autostrazi, vai vai. Dar, si pe amarata aia de autostrada pe care o au, nu stiu, nu pot sau nu ii intereseaza sa o intretina cum trebuie. Ii bechtelesc pe aia de la Bechtel, ca construiesc scump, dar cand aia pleaca, romanii nu pot sa aibe grija de lucrul pe care l-au construit de cinci ori mai scump decat altii.
Adica, ceea ce nu stiu inca romanii este ca o autostrada nu e doar o constructie, asa, un monument, l-ai facut si il lasi acolo, sa te falesti cu el din cand in cand. Autostrada este un organism viu, o institutie, e expresia civilizatiei avansate. Ori, se pare ca romanii nu prea sunt pregatiti sa AIBA autostrazi.
Parapete anti-vant si anti zapada lipsa, furate sau uitate. Utilaje de deszapezire de pe vremea lui Stalin, care curata un kilometru pe zi si consuma o tona de motorina. Nu tu o politie a autostrazii, cu masini si elicoptere de interventie, nu tu niste bude publice bine intretinute, ca in Ungaria, nu tu echipe tehnice de supraveghere si interventie, camere video, depozite cu materiale anti-gheata pregatite din vreme, nu tu personal calificat. Rezultatul? O autostrada care a costat zeci de miliarde de euro, acoperita de gheata, inchisa si lasata la voia naturii. Ca doar nu se grabesc iarna stabii de la Bucale sa se repeada la mare…
O fi loc de mai bine, nu zic nu. Vestea buna ar fi ca o intretinere serioasa si permanenta a unei retele de autostrazi decente intr-o tara de marimea Romaniei ar da locuri de munca la zeci de mii de oameni, plus ar pune bazele unei calificari profesionale care ar transforma o gramada de oameni saraci de la tara in lucratori tehnici cu cunostinte si salarii inalte. Vestea proasta e ca toata afacerea ar costa sume mari de la buget. Dar, beneficiile s-ar intoarce inzecit, prin comert si transport.
Deocamdata, statul stie doar sa ia taxe de autostrada, dar nu si sa le foloseasca pentru a transforma fasia aia de asfalt intr-o cale de comunicare.
Protestati, protestati, ceva tot o sa ramana (Sursa: hotnews.ro)
Paradoxal, romanii au fost mai mereu codasii lumii civilizate, dar nu au pierdut niciodata trenul. Au intarziat cu catedralele, batandu-se cu turcii chiar cand turcii nu mai erau, au asteptat americanii 50 de ani, desi aia erau deja peste tot in jurul nostru numai la noi in ograda nu, au fost ultimii din est care s-au rasculat impotriva comunismului, au stat pe bara inca vreo 15-18 ani pana sa intre in NATO si UE, si acum tot fluiera a paguba in duet disonant cu bulgarii asteptand ca, in fine, Schengenul sa le deschida usa-n nas.
Intarziati, dar prezenti, nu? Pai, ia uitati-va la ucraineni, bielorusi, rusi, si majoritatea fostilor iugoslavi, care bat pasul pe loc si au cam pierdut startul integrarii in orice.
Buuun, si cum romanii nu puteau ramane indiferenti la infinit la giumbuslucurile cu sticle incendiare ale gretzilor, la corturile de pe Wall Street, sau la haimanalele londoneze dand cu parul si luand cu sacul (din magazine), au asteptat un moment de” tradare sa fie, dar sa stim si noi”, si au profitat, in cele din urma, de cel mai surrealist scandal din ultimii ani, o comedie (cu accent pe primul e) a erorilor, ca sa faca si ei un pic de scandal in strada, cum se vede ca e de bonton in lumea civilizata.
Basescu a ramas SMURD la argumentele lui Arafat
Si uite asa, pe fundalul unor erori de judecata catastrofale ale unui presedinte tot mai rupt de realitate si care pare ca e ingrijorat ca nu mai are destule zile de mandat pentru toate strachinile in care ar vrea sa calce, s-a ajuns la situatia in care cativa oameni de buna credinta, dar fara habar despre ce se discuta, sa iasa in strada pentru a-i lua apararea unui roman de origine palestiniana care s-a dovedit mai civilizat si mai bun profesionist decat bastinasii din clasa politica dambovitzeana.
Ca in tot ce e romanesc, pitorescul scrantit trebuia sa iasa in fata si de data asta, si asa am ajuns sa vedem derbedeii de la peluzele jegosului fotbal romanesc zbierand si caftindu-se cu jandarmii fara sa aiba prea mare habar de cine e de fapt Arafat asta, de ce si-a dat el demisia de onoare, de ce Basescu apara niste interese dubioase sub lozinca economiei de piata etc.
Baietii au venit, au dat cu brandul si cu sticla, iar BBC-ul si celelalte televiziuni occidentale au etichetat totul, intr-un weekend obosit de asteptarea unei lovituri de stat in Pakistan care nu se mai intampla odata, drept un protest legitim al romanilor nemultumiti de guvernare.
Evident, nemultumirile sunt multe si legitime, si e clar ca Basescu ori a fost complet pe dinafara in materie de legea sanatatii, ori are alte motive. Dupa ce ne-am luptat sa-l alegem in 2009 ca raul mai mic in comparatie cu Geoana, presedintele a dezamagit colosal in al doilea mandat, si asta in fata unei opozitii de doi lei condusa de doi indivizi insipizi, care cand nu irita, plictisesc.
Dl Basescu a facut pana acum trei gesturi inacceptabile pentru un om de stat, dintre care doua au reprezentat cadouri nesperate pentru opozitia abulica. Primul, a fost si este sustinerea proiectului Rosia Montana, o tzeapa atat de evidenta si de atat de mari proportii incat te intrebi, chiar parem toti asa de fraieri de incearca domnul presedinte sa ni-l bage pe gat? Al doilea, insultele aduse de Traian Basescu Regelui Mihai si, in exact aceeasi vena de artzag marinaresc, acuzatiile gratuite aduse in direct, la un post de televiziune lui Raed Arafat, un functionar guvernamental apreciat unanim drept un profesionist impecabil intr-o tara in care competenta este invers proportionala cu nivelul functiei. Ultimele doua sunt gafe care dovedesc diletantismul sistemic al establishmentului politic romanesc, si lipsa acuta de consilieri profesionisti intr-un mediu viciat de tot felul de hahalere cu pretentii de politologi care se perinda pe la televiziuni incompetente dar omniprezente.
Insultele aduse Regelui si Dlui Arafat de Presedintele Traian Basescu sunt rezultatul unui vid de competenta in jurul sau. Presedintele a ramas singur, izolat, parasit treptat de toti oamenii cinstiti si de valoare care au crezut in el, intr=o tara in care expertii in consiliere politica sunt aproape inexistenti. S-a facut mult tamtam pe cazul Plesu, sau Lazaroiu, dar probabil cea mai dureroasa plecare a fost cea a lui Peter Eckstein Kovacs,care a demisionat, pentru cine nu stie, din motive de Rosia Montana.
In lipsa unor buni sfatuitori, presedintele ramane cu SPP-ul si garda de onoare de la Palatul Cotroceni (fost palat regal…), plus un guvern si un partid care se distanteaza de el pe masura ce i se apropie sorocul mandatului. Graba cu care l-a atacat pe Arafat, si incetineala cu care a iesit sa spuna ca vrea retragerea proiectului de lege a sanatatii dovedesc ca presedintele nu mai are niciun consilier competent care sa ii explice ca un sef de stat nu intra in direct pe la televiziuni.
Ironia e ca, dintr-o incalceala de vorbe pe marginea legii din care majoritatea nu intelege mai nimic, presedintele a dat de fapt apa la moara dusmanilor. care nu il iubesc pe Arafat cum nu il iubesc nici pe Rege, dar ii folosesc in batalia impotriva lui.
Iar Arafat, care odata numit functionar guvernamental a pus interesele platitorului de impozite mai presus de cele ale unui business care in toate tarile europene civilizate e public, nu privat, probabil ca se intreaba in sinea lui cum se face ca el, un demnitar numit, e mai interesat de apararea intereselor cetateanului decat cei alesi sa o faca. Iar daca nu va gasi un raspuns satisfacator, mi-e teama ca va face ce am facut si noi.
Schema de principiu a sinapselor Danei Grecu
In mijlocul isteriei generalizate create in jurul legii sanatatii, reprezentanta atestata a schizofreniei media romanesti, Antena 3, initiaza un vartej separat de elucubratii.
Lipsita de capacitatea intelectuala necesara descifrarii complexitatii disputei din jurul legii, femeia care comite emisiuni cu stropi in fiecare seara a recurs la “scheme” desenate gen cai-verzi-pe-pereti pentru a “ilustra” ceva, nu e clar ce, sub genericul aiuristic “Ce mai e de furat din spitale.”
Nu stim ce-o mai fi de furat de prin spitale, dar stim sigur cine ar trebui transportata de urgenta la unul din ele, la ala cu gratii la geam, unde pijamalele au manecile foarte lungi si formeaza o eleganta fundita la spate.
Cand nebunia ia forme grafice (remarcati ca nici din asta nu lipseste cuvantul magic - Base
Ponta, confundand triclorul cu tricolorul
S-a facut mult caz, si pe buna dreptate, pentru ca niste baietzandri hocheisti din secuime, infierbantati la minte — si aia foarte putina, dupa ce a fost bine spalata de UDMR vreme de 20 de ani — au cantat imnul Ungariei* pentru ca se pare nu le spusese nimeni ca in meciul ala ei joaca pentru nationala Romaniei, adica pentru cei care le dau bani de pucuri si crose, si le platesc alocatiile, adica contribuabilii romani. Ma rog, mie gestul nu mi se pare pornit din ura, ci doar din ignoranta. Doua decenii de indobitocire sub dictatura udemerista din secuime a transformat niste copii normali in fanatici ai unei cauze inexistente. Copiii sunt spalati pe creier la scoala, unde cele doua extreme sovine, ungureasca si romaneasca, se intalnesc ca doua sabii incrucisate. Scolile si liceele de limba maghiara din secuime sunt niste madrase talibanice unde li se inculca elevilor Coranul prafuit al nationalism- sovinismului maghiar de secol 19, uitat de istorie intr-o halta prin care trenul secolului 21 nu mai trece de mult. La randul lor, scolile romanesti, incapute, dupa plecarea precipitata, in 1990, a majoritatii tinerilor romani de valoare din secuime, pe mainile unor fosti pupincuristi comunisti transformati peste noapte in “patrioti” de sorginte vatraso-funaroid-vadimista, perpetueaza o educatie preistorica bazata inca pe lozinci de asediu comunist. Cele doua comunitati, prin “grija” in primul rand a udemereilor, dar si prin non-combatul autoritatilor romane, se distanteaza din ce in ce mai mult, desi inca nu s-a ajuns la enclavizare. Dar, in inca 20 de ani… Sa revenim insa, dupa aceasta lunga paranteza patrata la ideea de baza din titlu.
Care e simpla, si chiar revoltator de clara: cum putem noi sa le pretindem minoritarilor sa ne respecte ca natie si sa se comporte cu piosenie in fata simbolurilor noastre, cand membrii celui mai odios partid, al carui presedinte de onoare si lider de facto e unul din vinovatii directi de mortii din decembrie 1989, isi bat joc de drapel si au neobrazarea incredibila de a se perinda pe la tribuna parlamentului pe 22 decembrie cu banderola tricolora atarnata la unul din membrele superioare?
*Inchiputi-va un meci de baschet intre SUA si Mexic, la El Paso, sa zicem, unde mexicanii din nationala SUA refuza sa cante imnul american, si il intoneaza, in schimb, pe cel mexican. Ar fi plecat de acolo cu totii in catuse si direct in dubele politiei, sub acuzatia foarte grava de ofensa adusa insemnelor si mandriei nationale americane, asta daca publicul degraba purtatoriu de Magnum .44 la cingatoare nu i-ar fi pedepsit pe loc.
Ati vaz’t ca tac cam demultisor in materie de politica si alte d’alea, si ma rezum numai la o reteta-doua, sau la cate-o susa electrotehnica. V-oti fi intrebat de ce, sau nu, habar n-am, nu stiu cati citesc ce scriem p-aci, dupa ce am maturat fara sovaiala tot ce tinea de audienta de grota, vizuina, entomologie si aschimodii coraodate care faceau degeaba umbra sectorului de comentariu. Ca or citi 10, 20 sau 100, important e sa fie cei care pot distila si asimila.
Fiecare glob reprezinta cate o "personalitate" TV cu tot atata creier inauntru. Adaugati voi numele...
Ce voiam sa spun este ca nici tacerea prea lunga nu e buna. Pentru ca, uite, le da posibilitatea lichelelor de toate calibrele sa se bage in fatza. Ma uit cu stoicism la palavrageala interminabila de pe televizunile romanesti, doar-doar oi vedea o urma, un indiciu de ”transformare a cantitatii intr-o noua calitate”, cum lemnos zicea dialectica marxista pe care ne-o varau pe gat comunistii ca la gaste.
Te asteptai ca la peste doua decenii de libertate de exprimare, sa se inchege niste idei, sa apara niste scoli de gandire, si sa se stabileasca niste ierarhii de “punditi”. In loc de asta, se incheaga gastile de interese, au aparut scoli de strip-tease pseudointelectual (gen gadeabadea) iar ierarhiile nu sunt formate din punditi, ci din banditi.
Mai la actualitate, ca tot vine Moshul. De cativa ani incoace, 16-23 decembrie e o mana cereasca pentru televiziuni, care scot de la saltea si scutura de molii aceleasi imagini de la lovilutie, fara sa reuseasca insa sa scoata petele de sange, mai ales cel nevinovat, care se vad tot mai pregnant cu cat iecspertzii de duzina incearca sa foloseasca Ariel cat mai ultra.
(Poate tineti minte, acum doi ani, cand am atins unele sensibilitati despre decembrie 1989, mi-au sarit imediat in cap cu comentarii cativa latrai de serviciu care au provocat suficienta harmalaie ca esentialul sa se estompeze).
Deci, te uita cum ninge decembre cu tot felul de indivizi care desi habar n-au ce si cum a fost in 1989, isi dau cu parerea si mint intr-una cu un entuziasm nestavilit. Turcescu, devenit un mare expert intr-ale politicii dupa ce si-a frecat bilele cativa ani. In fiecare seara, geluit bine, ras, tuns si frezat, zbiara, sare, baga glumitze, e ironic nevoie mare, si isi cheama aceiasi tristi invitati de fiecare data: Gusa, Andronic, Boda, un Le Hahaleur fost pe la RFI cu morga de atotstiutor, care ne spun ei cum fu cu: revolutia din 1989, revolutia de la 1848, 1 decembrie, ungurii, hocheiul, criza, Havel, Iliescu, Udrea, Basescu, Regele Mihai, 23 august, 1 mai, 9 mai 1877, 9 mai 1945, 11 iunie 1948, 11 iunie 1948, nationalizarea, stabilizarea, Decebalus per Scorillo — totul pe filmulete shutite de pe youtube.
Pleaca Turcescu, vine Cristoiu. Nea “Maestre” cum i se spune acestui scrib facut pe puncte, un impostor batran cu pretentii de “istoric”, care isi mai cheama si el neste coledzi la o vrajeala rasuflata — cel mai des, tot apare un actoras ratat si soporific, Calinescu, care pare de o lene atat de mare incat nici sa expectoreze vocale nu catadixeste. Nimeni nu il intreaba insa pe marele istoric Cristoiu cum se face ca acum nici un an ii ridica osanale criminalului sirian Bashar al-Assad, un tiran odios, pe care Cristoiu se falea ca l-a intalnit. Insa, de cand cu masacrele din Siria, “expertul” in Siria Cristoiu, nu a scos nicio vorba despre marele om de stat Assad care isi macelareste tineretul. Si, nici nu-l intreaba nimeni.
Buuun, mai departe. Ca sa scapi de eternul Cartianu si ale lui snoave obosite despre lovilutie, treci pe Realitatea. Mama-mama, cativa resapati de pe la fostul mare Catavencu, baga glumitze daca nu dezgustatoare, atunci obosite si fara haz. Mihaiu, Andrei Gheorghe, Dinescu si Tanase si alti neni ale caror opinii sunt la fel de interesante, si la fel de elegante, ca si cele ale vanzatoarelor de seminte din jurul stadionului.
Tevereul unu si tevereul doi, sunt terenuri minate. Din Monica Tatoiu (o mare personalitate a tranzitiei romanesti de la niciunde catre nicaieri, un fel de Gigi De La Scularie mondial), te poticnesti in Moise Guran, un Adam Smith de Ferentari, apoi in Gabriel Giurgiu, la fel de impertient si tamp ca si acum doua decenii, numai mai grasut si mai neingrijit, schimbi pe doi sa scapi de Secheres si dai de un bashbuzuc care amesteca cuvinte pseudoenglezesti cu ceva argou vag romanesc in materie de IT, (unul care se cheama Dan Cadar parca), mai vezi doua trei parashute decoltate si cu mini (IQ) pe la starea vremii (Eda Marcus la TVR si Georgiana Sandu la B1), te sperii ingrozitor de mumia Moculescu, si te intrebi cat de jos se poate cobori o femeie ca Velniciuc sa se compromita cu batrana hahalera, si, ingrozit, ajungi din nou pe la tocshourile unde Boda transpira, Mihalache se crede James Bond, dezaxasatele si dezaxatii de la Antene fac spume la gura, dupa care mai vezi patru luni, trei saptamani si doua zile de reclame cretine cu farmacia inimii Cacatena, cu harburile nesatule Stela si Arsinel, un spot cretin la Petrom, 2599 de reclame la Vodafone, Orange si alte firme de telefonie mobila care cer preturi in euro intr-o tara unde moneda e leul (sau, ronul?) si niste reportaje otravite despre cat de minunat va fi cand Rosia Montana se va transforma intr-un imens cavou toxic, narate de niste oameni fie cretini, fie indobitociti ireversibil de saracie.
Ce sa facem cu toate aceste lichele, lichelute, licheloaie si alte lighioaie care corodeaza nu numai bunul gust, dar si psihicul colectiv al romanilor? Pai, hai sa le dedicam un anti-brad, un fel de pom al infamiei, unde sa-i agatam ca niste podoabe ce se afla.
Presedintele Basescu l-a insultat pe Regele Mihai, in direct si la o ora de maxima audienta. Domnul presedinte era la finalul unui maraton de doua ore cu Cristoiu si Turcescu si facuse fata cu brio pana atunci, mai ales vulpoiului din Gagesti. Dar autogolul mult-asteptat a venit, ca in toate meciurile importante ratate de nationala Romaniei in ultimele secunde, in ultimul secol. Din doua propozitii, domnul Basescu a redevenit din presedinte, un marinar scolit in vremea comunista, cu cunostinte putine, dar bine fixate in subconstient de propagandistii PCR la orele de istorie intre doua iesiri pe mare cu bricul Mircea.
Domnul presedinte a facut ceea ce nu se face. Chiar daca blasefmia rostita de el ar fi fost adevarata, ar fi trebuit evitata, pentru ca un sef de stat nu il insulta pe un alt sef de stat, fie el chiar un fost sef de stat. Domnul Basescu ar trebui sa stie asta, pentru ca a fost chiar el in postura asta in raport cu franco-romul Sarkozy. Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face.
Domnul Basescu a adaugat la insulta, insa, si un topor in craca de sub picioarele poporului roman, absolvindu-l pe Antonescu de vina exterminarii evreilor si tiganilor sub pretextul pueril ca dictatorul militar atotputernic al Romaniei era doar un biet ””prim ministru”” iar seful statului era Regele Mihai, un tanar de 20 de ani (care, de altfel a dus alaturi de Regina Mama o campanie sustinuta de salvare a evreilor si romilor, recunoscuta de Yad Vashem) si fara a mentiona o clipa ca acelasi tanar rege pe care Domnul Basescu il face ””sluga rusilor”” si-a riscat viata arestandu-l pe Antonescu intr-un Bucuresti plin de nazisti. Inca nu am vazut reactiile internationale la aceasta declaratie catastrofala a Presedintelui Basescu, insa ele vor fi din nou daunatoare poporului roman. Nu il critic pe presedinte pentru ca a recunoscut ca, in locul lui Antonescu, si el ar fi ordonat trecerea Prutului, pentru ca si eu as fi facut-o, dar il acuz ca nu a precizat — din ignoranta poate, dar nici asta nu ii e permisa unui sef de stat — ca Antonescu a gresit cand a trecut si Nistrul.
Sa spui, insa, ca Regele Mihai a fost sluga rusilor cand a scurtat razboiul cu sase luni printr-un gest curajos si a tinut piept hoardelor bolsevice aproape de unul singur pana la abdicarea fortata prin santaj, si sa il iei in brate pe Paul Lambrino e pur si simplu, rusinos.
Gestul simultan al celor doi moderatori — si Cristoiu, si Turcescu si-au pus, efectiv, mainile in cap la auzul enormitatii care tocmai fusese lansata in eter — a fost probabil unul facut de milioane de telespectatori incremeniti in neincredere.
Pentru ca, prin aceasta declaratie echivalenta cu un 9/11 personal pentru Domnul Presedinte Basescu, el s-a asezat singur, de bunavoie, in aceeasi categorie cu de-alde Vadim Tudor, Buzatu si Sergiu Andon. Care sunt pentru Majestatea Sa cam ceea ce sunt televiziunile mogulilor pentru Domnul Basescu.
Incalificabil gest, la fel ca atunci cand politistii au strigat in fata la Cotroceni, ””iesi afara, javra ordinara””.
Ma uit siderat la un gigainterviu cu un miniactor pe o microteleviziune romaneasca transmisa pe un megapachet de satelit. Actorasul a ajuns la vreo 200 de cotolani, si numai procedeele moderne de mumificare, sau poate cele egiptene, cine stie, il mai tin in piatza, ca viatza nu pot sa-i spun.
Nea Caisa astsa, un mediocru odios, cu ifose si cu flegma, era un nimeni agresiv si penibil pe vremea lui Ceasca, iar acum, in desertul cultural romanesc, a ajuns un monstru sacru al nimicniciei pseudoculturii ceausiste.
De vreo trei ore, o duduca plictisita il ””intervieveaza”” pe mos Fosila, care se incapataneaza sa nu spuna nimic, in schimb ””canta”” playback intre doua partzuri live, spre deliciul duducii care il asculta fara sa aiba habar de ce au pus-o sefii ei sa faca asta, dar, ma rog, banul sa iasa. Bai, tata, scuzati-mi sinceritatea, dar cand eram copil, speram si visam la capitalism si democratie (dar mai mult la capitalism decat la democratie) exact pentru a scapa etern, definitiv, imuabil si irepetabil de cacanarii aia care imputzeau scena romaneasca in cele doua ore de program partzial color.
A fost o perioada, dupa 1989, cand nu i-am vazut tot timpul, in unele cazuri, chiar deloc, pe toti obositii si pe toate chanteusele care pretindeau ca porcariile recitate sau lalaite de ei sunt ”arta” si ”profesionalism”. Apoi, cu cat timpul trecea, si nimic in loc nu aparea, penibilii astia au inceput sa apara tot ei din nou, prima oara discret, tragand cate-un raget live al vreunui ”slagar”, ca altfel nu pot sa-i spun, pe la tot felul de televiziuni de culoar, ca nisa e prea mult spus.
Apoi, tot mai mult, inflatia mediatica romaneasca i-a scos pe mediocrii astia de la naftalina, i-a sters de praf, si le-a dat roluri prin productii abjecte numite telenovele, menite a spala pe creier noua generatie si a adormi pe nemancate vechea generatie, i-a umplut pe unii de bani din reclame idioate cu care ataca sanatatea mentala a populatiei (farmacia inimii, cateenaaaaaa!) si a avut per total rolul de a impinge in fata un val de mediocritati batrane, pentru a suplini lipsa talentului tanar.
Acum, stau si ma intreb, nene, intr-o tara care in ultimii cativa ani a avut loc o fantastica revolutie cinematorgrafica, o tara unde numai daca nu vrei nu gasesti talente tinere de mare clasa chiar si printre ne-profesionisti (cine i-a vazut pe senzationalii George Pistereanu su Ada Condeescu in Eu cand vreau sa fluier, fluier, imi da dreptate), de ce se incapataneaza borfasii cu televiziuni particulare sau de stat sa tot impinga in fatza fosilele netalentate, gen mocoflesculescu, sau cum naiba-l cheaba pe hodorogul ala libidinos?
Nu pentru asta am murit noi la revolutie, ca sa zic asa. La fel ca si in sport, in cultura romaneasca de scena si film, e nevoie de o revolutie la nivel de management. Pentru ca talente exista, cu ghiotura. Dar, cand tii o fosila comunista sa-si depene amintirile-i nesarate, neinteresante si interminabile vreme de trei ore in loc sa lasi un teatru de amatori, chiar si de la tzara, sa joace live in acelasi interval de transmisie, gatui, de fapt, viitorul.
