
Dl Goe Lucescu: 'O fi 4-3 pentru noi, sau 7-0 pentru ei?'
Nationala de fotbal a Romaniei a avut multi antrenori penibili de-alungul timpului, daca ar fi sa-i amintim in treacat, doar, pe Angelo Niculescu (care nu l-a folosit pe Dobrin in 1970 la Guadalajara si a inventat temporizarea), Valentin Stanescu, Cernaianu, Dragusin si alte mediocritati crase, sau mai noile catastrofe Piturca si Cornel Dinu.
Dar, de bine de rau, astia erau barbati, asa slabi cum erau ei profesional. Insa niciodata incompetenta nu a fost mai intrinsec legata de un comportament penibil, de pustiulica cretinut, ca in cazul lui Razvan Lucescu. Ce-o fi cautand la nationala nulitatea asta, un fost portar ultraslab, un tip nu prea inteligent, si care are o singura calitate, daca asa se poate numi, aceea ca e copilul nereusit al unui fost mare jucator, acum mare antrenor, Mircea Lucescu?
A fost clar de la primele meciuri ca baietzica asta, cu figura lui de licean seralist corigent la educatie fizica, nu face doua parale ca antrenor, chiar mai putin decat facea ca rezervist pe banca Rapidului. Brasovul a inceput sa mearga bine dupa ce a scapat de el, dar nationala a ajuns de rasul curului.
Mai mult decat bataia nemaiauzita pe care ne-au tras-o sirbii cu 5-0, m-a infuriat la culme felul in care panarama aia de antrenor sirb, caruia i-as sparge fatza cu mare placere, l-a batut, parinteste, cu palma pe obraz pe pustiulicul Razvanel, la finalul meciului de la Belgrad, cand baietelul parea ratacit pe marginea terenului. Daca m-ar fi atins pe mine, i-as fi tras un cap in gura sirbului care ar fi putut conta drept golul de onoare al echipei Romaniei. Dar boul asta peltic, a inghitit. Numai pentru atat, si merita dat afara in primul sfert de ora dupa meci.
Insa hahalerele corupte care conduc maidanbalul romanesc, il tin in functie. A ajuns sa ne bata Bosnia, si sa tremuram cu Luxemburgul, prima o znamenie care nici nu ar trebui sa existe, iar a doua o echipa care de la noi incasa cu regularitate intre 9 si 11 goluri. Prin anii 70, luxemburghezii ar fi fost gata sa declare sarbatoare nationala ziua in care ar fi dat un gol Romaniei. Acum, si prapaditii astia ne tin in sah acasa (!), iar dirigintele lor, ca antrenor nu poti sa-i spui, se crede indreptatit sa-si dea cu parerea ca Rumunia nu are nicio sansa la calificare.
In apararea lui, pustiulica cel peltic, fericit ca l-a lasat mama sa poarte costum la meci, zice ca ”thanthele noathtre thunt intacte.” Mai, gheorghitza, ”thanthele noathtre” or fi ele intacte, dar cu un asemenea joc si asemenea echipa, care ar lua na-na la funduletz si de la echipa de la scoala ajutatoare de la Olteni, jud. Covasna, cum iesi spre Miercurea Ciuc pe dreapta, nu avem ce sa cautam la competitii internationale decat eventual ca turisti veniti la furat de prin supermarketuri.
Sfatul meu, cat nu e prea tarziu, este pentru Nenea Mircea, cel mai mare antrenor pe care l-a avut Romania (si o extrema dreapta data naibii, in tinerete) este sa treaca de dragostea de tata la cea de tara, adica sa-l puna la colt pe coji de nuci pe copilashul cel tembelutz, sa lase lozul lui Rinat, si sa vina, dom”le, acasa, sa reconstruiasca din nou nationala, asa cum a facut-o in 1982.
Nea Mircea, geniile nu nasc genii! Deci, treci la treaba.