Nici Triunghiul Bermudelor nu mai e ce-a fost…

Nu mica-i fu mirarea lui Abaddon, care de felul lui nu prea se mai mira de nimic, cand primi acum cateva zile de la unul din fondurile de investitii la care cu sarg contribuie spre propasirea capitalismului american de la orase si sate, cand primi deci, un plic cu ceva docomente cu care sa-si plateasca impozitele datorate Unchiului Sam.

Mirarea fu generata nu de primirea plicului, ci de faptul ca venea tocmai din Bermuda, unde fusese trimis din greseala.

Morala? Pai, de astia cu impozitele, nu te poti ascunde nici macar in Triunghiul Bermudelor…

Despre cititori si cititoare

Se întampla sa am instalat pe iPodul meu o aplicatie Kindle, care-mi permite sa citesc carti electronice în formatul Amazon. Se întampla sa am instalat pe calculator un programel – Mobipocket – care-mi transforma orice document PDF în e-book formatul de casa al Amazon, astfel încât orice Kindle sa-l poata reda într-un format impecabil. Se întampla sa am pe acelasi calculator câteva sute de carti în format PDF, de la literatura clasica la cartile care se afla pe lista New York Times best-selling books.

Se întâmpla…

În ultima luna am dat gata patru carti, toate citite pe ecranul iPodului. Doua despre sfârsitul Americii asa cum o stim noi (2030 – What really happened to America de Albert Brooks – actorul american care a jucat în Drive si In-Laws; After America – Get Ready for Armaggedon de Mark Steyn – comentator politic conservator de origine canadiana) si doua despre Anglia la începutul mileniului doi ( The Pillars of the Earth si World Without End - doua romane istorice fluviu cu peste doua mii de pagini, scrise de Ken Follet).

Si asa ajung la ceea ce m-a fascinat: mobilitatea lecturii. Am reusit sa-mi înving reticenta fara de formatele electronice (strânsesem o gramada de carti electronice dar aproape niciodata ne le citeam pe calculator pt ca urasc sa fac asta considerând ca citesc zilnic la birou zeci sau sute de pagini in pdf ale unor documente tehnice) si am descoperit ca exista pâna la urma gadgeturi suficient de misto care sa-mi redea placerea cititului.

Asa ca am vrut sa trec la pasul urmator : achizitionarea unui Nook sau Kindle. Cu Nook-ul m-am lamurit extra-repede cînd am realizat ca nu se vinde în Canada. Îl vroiam pe ala color însa neavând posibilitatea sa cumpar carti de la Barnes and Noble din Canada (îmi trebuie cont american, atasat la un card de credit american) m-am orientat catre Kindle DX de la Amazon. Cu câteva zile înainte sa plasez comanda, am auzit zvonuri ca Amazon va scoate o tableta color care va rivaliza (zic unii cu iPad-ul). La un pret de doar 50% din valoarea unui iPad.

Asa ca am asteptat. Zilele trecute TechCrunch a pus mâna pe noua tableta Amazon, aflata in teste si a raportat ca nici vorba sa concureze cu iPadul. Mai exact, au spus ca scopul Amazon e sa muste puternic din felia acoperita de Nook-ul color de la B&N si nu de iPad. Deci tableta va avea sistem de operare Kindle OS, fara camera, fara aplicatii Android, fara memorie (doar 8GB) si fara posibilitatea de a folosi marea aplicatie care se numeste Press Reader si care permite citirea a mii de ziare din toata lumea (inclusiv Gazeta Sporturilor ca sa dau numai un exemplu) într-un format similar cu forma tiparita a ziarului.

Nu ca asta m-ar afecta teribil. Însa ma gândeam ca daca tot iau o tableta, macar sa faca si niste chestii în plus fata de un cititor electronic. Asa ca probabil ori voi reveni la ideea initiala de Kindle DX, ori voi astepta noul iPhone 5 care va avea un ecran ceva mai mare si-l voi folosi (printre altele) ca si cititor de carti electronice. Pt ca totusi marele avantaj al unui iPod sau iPhone este portabilitatea absoluta. Pot sa umblu cu colectia de carti în buzunarul de la blugi fara probleme.

Cam asta e cu cititoarele si cititorii.

În alta ordine de idei, acesta este ultimul meu articol de pe Cafeina.ro în forma actuala. Am decis sa închid dupa trei ani de activitate blogul, pt ca ma plictiseste. Am ajuns sa moderez comentariile odata la o saptamâna daca nu si mai rar. Activitatea mea sociala în online se reduce în ultimul timp la verificarea e-mailului si la facebook. O sa-l mai pastrez o bucata pentru ca vreau sa salvez câteva articole mai rasarite în format pdf si asta-mi ia timp pt ca n-am gasit înca programme de conversie WordPress to pdf care sa exporte întregul blog. Asa ca trebuie sa fac conversia manual. Însa cînd îmi expira contractul de hosting actual, prin februarie viitor, I’m out!

Asta e, viata merge înainte.

Despartirea administrativ-teritoriala a Romaniei

Demult nu am vazut atatea spume la gura pe la televiziunile romanesti ca in ultima saptamana, de cand domnii indeobste cunoscuti sub numele de ”Regimul Basescu” si ”Guvernul Boc” au aruncat soparla cu noua impartire administrativ-teritoriala.

Dupa anuntarea proiectului a urmat o perioada de acalmie neasteptata, de vreo doua zile, cam cat le-a trebuit televiziunilor moguloide si analistilor de doi lei sa se prinda ca de fapt toata tarasenia se invarte in jurul judetelor secuiesti.

Cand, in fine, temebeliziunile preaocupate de Moni, Oana, Pepe, Capatos si alte znamenii ”mondene” de mahala bucuresteana, au primit impulsul la creierasul lor de dinozaur, a inceput circul.

Urlete, argumente de-o parte si de alta, Boc ca vrea eficienta, ca judetele e prea mici, ungurii ca vrea la mijloc, cretinoizii din popozitie ca vrea si regiuni si judete (dovada de tembelism mai mare ca asta nici ca se putea, succes in alegeri, USL!) , in timp ce Marinelu sta si isi zambeste in barba. Pen-ca, nu-i asa, nici nu se mai pune problema sa nu se adopte, nu? 

Acuma, nu vreau sa cad in capcana datului cu parerea ca ce si ca cum (cacofonie voita) ar fi mai bine cu Secuimea (atentie, vad ca prinde teren un termen inexistent in limba romana, ”Tinutul Secuiesc”, tradus din maghiara, Szekely foeld, care inseamna stricto sensu pamant secuiesc) din punct de vedere administrativ-teritorial.

Toata vrajeala asta cu unitati mai mari care ar fi mai eficiente, e usor dubioasa, pentru ca nu face decat sa ingreuneze viata omului de rand. Eu sunt brasovean, dar totusi m-ar deranja ca resedinta regiunii centrale sa fie la Brasov, pentru ca nu as mai avea avantajele pe care le am acum locuind la cateva minute de toate institutiile centrale ale judetului Covasna, care e mai mic si mai putin congestionat decat Brasovul. La Sf. Gheorghe, rezolvi o problema administrativa intr-un timp infinit mai scurt decat la Brasov. Imaginati-va sase judete intr-unul singur, ce birocratie, ce ingramadeli, ce coruptie. De sase ori mai mare, totul.

Structura actuala poate fi pastrata, dar imbunatatita si eficientizata. La urma urmei, in perioada interbelica au existat 71 de judete subimpartite in plasi, si treaba a mers mult mai bine decat in regiunile-mamut introduse de comunisti. Iar acum, regiunile alea sunt niste piticanii fatza de gogoloaiele mazgalite pe harta de strategii de campanie ai PDL.

Ungurii aveau nu trei, ci patru judete majoritare in perioada interbelica, Trei Scaune, Ciuc, Odorhei si Mures, si nu se plangeau.

Deci, nu vad de ce acum ar trebui comasati fie intre ei, fie cu alte judete cu populatie romaneasca majoritara. 

Dar, daca astia se incapataneaza sa reimparta si revizuiasca si reaseze, uite, eu propun sa mutam capitala din jegul balcanic de la Bucuresti in cel mai frumos oras din Romania, Brasov.

Pentru Cine e Interesat (III)

SPECIAL REPORT-Romania”s roads to nowhere

By Luiza Ilie

BUCHAREST, May 26 (Reuters) – On a crisp evening last December, Romanian Transport Minister Anca Boagiu met German investors in the conference room of a hotel in downtown Bucharest. A petite woman with dark hair pulled back in a severe bun at the nape of her neck, she was introduced as “the minister in charge of making up for lost time”. On the screen behind Boagiu, slides showed a succession of maps with yet-to-be-built motorways, ring roads and bypasses.

There were ambitious new national roads, upgraded railway lines, train stations, ports and airports. The conference room”s 21st-floor windows gave onto a breathtaking view of the capital. Block after block, mile after mile was clogged with traffic. “My task,” she told the investors, eyeing them from behind rimless eye glasses, “is to recover delays in infrastructure.” The gaps Boagiu must fill are huge — and common in scores of developing countries from eastern Europe to Africa to Asia. But Romania”s story also exposes another issue, one which goes to the heart of the European project. The country, which shook off communism in 1989 and joined the European Union in 2007, has a potential 4.6 billion euros in EU funding for transport infrastructure, available until 2013. By the end of last year, Bucharest had managed to use just 47 million euros of that. If Boagiu can”t find a way to speed up projects and use the funds, the country will lose them.

Like countries suddenly enriched by the discovery of oil, former communist states that have access to billions in European Union development funds can find them both blessing and curse. The funds — some 160 billion euros between 2007 and 2013 across the former eastern bloc — are meant to help new members catch up with the rest of the EU. But what if a country like Romania simply can”t absorb that cash? Should it concentrate on fixing its government services and institutions – its software, as it were — before it can move to fancy new hardware like motorways? Is it possible to graft developed-world standards onto states whose institutions are running years behind those of the donors? “Public investment spending is not small,” Romania”s central bank Governor Mugur Isarescu told a news conference last October. “But there are 42,000 unfinished investment projects in Romania. This is not efficient. We are the country of unfinished projects.”

EXIT RAMP

Romania”s massive infrastructure deficit dates back more than 20 years, to when the country was in the grip of Nicolae Ceausescu, one of Communism”s most repressive dictators. In the 1980s, Ceausescu backed an export-led drive to clear Romania of billions of dollars in foreign debt, slashing investment to pay off creditors. That left infrastructure lagging behind even Romania”s Balkan neighbours — countries which historically had been much poorer. According to a global competitiveness report by the World Economic Forum, Romania ranks just 134th out of 139 countries by the quality of its roads. The WEF says transport infrastructure is still one of the chief reasons hampering investment. The country is the EU”s ninth-largest member by land area, but has only 331 km (211 miles) of motorway, less than half that of neighbouring Hungary (925 km) and not even three percent of Germany”s 12,813 km. Go for a drive in Romania (population 22 million) and you can bump for hours over gravel country roads to reach villages — some without electricity, indoor plumbing or running water — whose schools have closed because the young have moved away for a better life. Dusty national roads lead past lush farmland which is failing to achieve its potential because machinery is outdated and land ownership fragmented. Cities are choked with traffic because there”s no way to drive round them.

The rail system is no better. Outdated trains travel at an average 45 km per hour, while elsewhere in Europe the top speed can hit 320 km/hour. When mobile phone maker Nokia announced it was moving a production plant to Romania from Germany in 2008, horses and carts still travelled the road to the new site. That same year Daimler chose Hungary over Romania or Poland as the site of a new 800 million-euro car factory with about 2,500 jobs. Hungary, which has higher labour costs and tax rates than Romania, credited the win to its dense network of motorways. With a cheap and skilled labour force and attractive flat tax on income and profit, Romania has attracted investment by carmakers Renault and Ford. But even they have complained about the roads. “When it bought the plant, Ford wanted to build 1,000 cars a day and … that would bring a lot of money and jobs to Romania,” U.S. ambassador Mark Gitenstein told a Romanian television station in April. “But unless there is a motorway … it will not make 1,000 cars a day or hire so many people. You need motorways.” None of Romania” existing motorways connect the country with its neighbours. It”s a closed system. Even ambitious projects like the Transylvania Motorway have so far failed to live up to their promise.

TRANSYLVANIA MOTORWAY

U.S. construction group Bechtel broke official ground on Romania”s biggest motorway at a site near the 15th-century Transylvanian village of Valisoara on a mild summer day in 2004. Then prime minister Adrian Nastase cut ceremonial ribbons and excavators bit into the ground to the soundtrack of Vivaldi”s “Four Seasons”. On that day, the future seemed almost tangible: there would be a smooth, spacious four-lane motorway, 415 km long with more than 300 bridges, 70 overpasses and 19 interchanges, connecting the central Romanian region of Transylvania to Hungary. The road would bring jobs, tourists and foreign investors. “A motorway is forever,” Michael Mix, Bechtel”s then project manager said in a 2007 company brief. “It is a legacy.” Seven years since the project began, a little more than 10 percent of the road has been delivered. The state has paid Bechtel more than 1 billion euros of public money and analysts say the project will end up costing at least double the initial estimate of 2.2 billion euros. The deadline has been pushed back a year to 2013, but could end up taking years longer. Rather than being forever, “it feels as if this motorway may take forever,” quipped Ana Otilia Nutu, an infrastructure expert at Romanian Academic Society, a think tank.

Infrastructure projects and overruns go hand in hand the world over. But a 2010 study by JASPERS, a European Union agency that helps eastern European states prepare projects eligible for EU cash, found cost overruns were more likely in Romania than in eight other central and eastern European states included in the study, largely due to weak public administration. Even by Romanian standards, the Bechtel example is extreme. In the years since the groundbreaking, government inquiries have found the deal disadvantaged Bucharest from the start. The project was granted to Bechtel without a public tender, despite clear legislation demanding transparency. This angered international bodies including the European Union, which said it wouldn”t support it, leaving the financing burden to the state. At the time of the initial deal, Nastase said Romania could not afford to navigate a lengthy tender process if it wanted to catch up with affluent western European states. He lost power in late 2004, and a new centre-right coalition government put motorway works on hold while it renegotiated. Those talks, which lasted for eight months, showed how the initial contract was bad for Romania.

The deal committed the country to giving Bechtel an interest-free loan of 250 million euros, on top of monthly payments for works. It made it virtually impossible under Romanian law to pursue compensation if Bechtel failed to meet its obligations. It left Bechtel in charge of controlling costs, giving it a free hand to decide the route. It even contained translation errors unfavourable to Romania, the transport ministry said in 2005. A revised contract cut 126 million euros off the overall price. It scrapped the interest-free loan, and the government took over road design — which gave it more control over costs. At the same time, most of the terms were made public. 

But according to a former government official, important details — including some related to prices and quantities of construction materials that point to significantly higher costs down the line — remained hidden in confidential clauses. Together with other penalties, these would continue to make the motorway”s price “onerous” over time, said the former government official, who has seen the full contract and spoke on condition of anonymity because he was not authorised to speak publicly.

In subsequent years a series of governments failed to allot sufficient funds to buy land or relocate utilities. Bucharest also fell behind on payments. The transport ministry”s national road company, CNADR, said in March it owed Bechtel 105 million euros despite having forked out just under half the initial estimated cost. Bechtel has finished 13 percent of the total commission.

At the start of this year Bechtel fired some 800 workers — most of its staff in Romania — over its unpaid bill. Boagiu, who has talked with the company about costs, says her focus is on motorway projects eligible for EU funds. No budget has yet been allotted for the Transylvania Motorway for 2011.

In spite of all this, Romania is locked into the deal — both legally and practically, since any abandoned work would deteriorate and create an even bigger problem. Some government officials have said Bucharest may reconsider its position when work ends on the section currently under construction. But it would be hard to walk away altogether. “The contract is (virtually) unbreakable,” a current government official said, also on condition of anonymity. “The compensation costs to Bechtel would be forbidding.”

Bechtel representatives in Romania declined to comment until current negotiations reach a conclusion.

ROADS AHEAD

This is not the first time Boagiu has been transport minister. She briefly held the position in 2000 in a one-year government led by current central bank governor Isarescu.

“When I came back to the ministry I found projects untouched since I left them here 10 years ago,” she told Reuters. “These were projects that had studies and funding that could have been done but weren”t because of ignorance and carelessness.”

She talks tough about unpicking cosy arrangements. “There is great friendship between builders, consultants and some employees of the national road company,” she said she told the German investors. “Well, no more.”

Some progress is already apparent. Boagiu has passed changes to speed up land appropriation and tender challenges, and introduced cost standards. One km of motorway should now cost 3.8-6 million euros depending on the terrain. Previous projects have cost more than 10 million euros per km.

She has enforced a rule limiting cost variations to no more than 10 percent of the contract”s initial value, which she says will deter bidders from underestimating their costs to win tenders, only to increase prices later.

The ministry has nixed projects, including, in April, cancelling a motorway contract with a French company, Colas, after it failed to meet a deadline and asked for additional cash.

Boagiu has also chosen winning tenders for several EU-backed motorways, with work set to start this year. She says Romania should have another 532 km of motorway by 2015, an estimate some transporters and analysts see as optimistic.

Importantly, Boagiu has increased Romania”s absorption of EU transport funds from 47 million euros at the end of 2010 to 113 million in March. It”s still only a fraction of the total, but it is progress and she says she can boost the rate to 20 percent by the end of the year.

“We have projects to cover the entire amount and we must tap these funds,” Boagiu said.

HELICOPTER RIDE

The “minister of lost time” has a reputation for getting things done. “Compared to other former transport ministers, Anca Boagiu seems much more credible,” said the Romanian Academic Society”s Nutu. “What matters is that after many problems we are getting to a point where works are ready to start on several motorway projects.”

Plenty of obstacles remain. Low wages and political involvement in job appointments have resulted in a shortage of skilled staff at the state road-building company. Only 8 percent of the company”s staff are engineers and traffic studies are out of date.

There are also legal headaches. Before a contractor can start work, the government must buy the land, which in a former communist state is perhaps the biggest hold-up of all. Sometimes registry documents do not exist and descendants are fighting each other through the courts. In other cases landowners sue the state for a better price, freezing projects for years.

Construction firms that fail to win tenders often challenge the auctions, delaying works, in a move that analysts and even Boagiu said was often a tactic to force the winning bidder to subcontract parts of the project.

On top of all this contractors digging in Romania”s ancient soil often stumble on archaeological discoveries which must be preserved — 11 have been found near the Valisoara village where Bechtel broke ground — as well as utility pipelines, which the state must relocate at its own expense.

All this creates a seemingly never-ending cycle, made worse by a disorganised public administration. “From my point of view, the lack of motorways in Romania is due 60 percent to incompetence, 30 percent to corruption and 10 percent to valid, objective reasons,” former finance minister Sebastian Vladescu told Reuters.

“Political and individual interests may be present to a higher degree in Romania than in other states. But Romanians are incompetent more than they are corrupt. If Romanians were corrupt they would do everything in their power to attract EU funds so they can spend them. That has not been the case.”

Nutu from the Romanian Academic Society puts the main problem down to an overall lack of public accountability. It means infrastructure development keeps faltering, which fosters mistrust.

The doubt seems even to run all the way up to President Traian Basescu.

“If you ever want to truly see Romania, don”t use the roads,” Basescu told a meeting of potential investors from the Gulf in March. “I recommend a helicopter.”

Cea Mai Noua Stire Despre Strauss-Kahn

Argumentul nr.1 al avocatului lui Strauss-Kahn a fost: Clientului meu nu i s-a spus niciodata ca unei femei nu i se poate face ceea ce i se poate face unei tzari.

Cei Trei Purcelusi

Una scurta, ca e sambata dimineata si am o gramada de treaba: probabil sunteti la curent cu asa-zisa initiativa legislativa a unui folkist mediocru ajuns in parlament, cum alftel, cu ajutorul PSD-ului, si care vrea, nene, nici mai mult, nici mai putin, decat sa introduca sincronul la filmele straine in Romania. Ideea e atat de tampita in sine incat nici nu merita discutie, iar omul a fost ridiculizat la greu de altii, asa ca il iert, mai ales ca mi-a fost vecin pe strada Lunga.

Romanii si-au facut un titlu de glorie — unul din putinele titluri de glorie, de altfel — prin faptul ca sunt tari la limbi straine si nu subtitreaza filmele. Nici Gheorghiu-Dej, nici Ceausescu nu s-au atins de asta, iar multumita subtitrarilor am invatat engleza, franceza si germana, ba chiar si un pic de macaronara, inainte de a studia limbi straine la scoala.

Singurul loc unde sincronul (pe care acum vad ca astia il numesc tot timpul dublaj) e la desenele animate pentru copiii foarte mici. Si eu am vazut primul Asterix la cinema in romana, iar Dem Radulescu a fost colosal in rolul lui Obelix.

Dar, ia uitati-va cum masacreaza astia limba romana la traducerea clasicului Disney, Three Little Piggies. Deci, de cand ma stiu, l-am vazut si cand umblam in picioare pe sub pat, si cand eram la scoala, in romana i s-a spus Cei Trei Purcelusi. De unde pana unde, acum, Cei Trei PORCUSORI?

P.S. O alta idiotenie e ”porcusor de Guineea”, tradus d-amboulea din englezescul Guinea pig, care in romana e simplu, cald, omeneste, cobai. Hai noroc ca am treaba in gradina.

”Adevarul” Care Va Zbarleste Parul

Un nou exemplu de presa ”meseriasa” romaneasca — Adevarul il divorteaza pe Arnold Schwarzenegger de Maria Schriver. Spre comparatie, iata cum arata pagina Adevarului, si cum arata cea din The New York Times. Incepem cu NYT, care anunta, normal, ca Arnold si Maria s-au separat, si pune o poza cu cei doi:

Dar este asta suficient pentru presa senzationalista din Rumunia? Nooo… Evident, ce-i aia, s-au separat? Pa ei, pa ei, pa mama lor! Cum isi permit sa se separe fara sa divorteze? Nu se poa”, stai ca va spunem noi ”adevarul”. Care este, cum altfel, ilustrat nu cu o poza cu cei doi, ci cu una mai cashtoaca, sa atraga mai multi fraieri care se benocleaza la videouri, una cu Arnie pe post de  Terminator. Si, il si divorteaza pe bietul om, desi, in declaratia comuna de anuntare a separarii, cei doi spun frumos si clar,  ”After a great deal of thought, reflection, discussion and prayer, we came to this decision together. At this time, we are living apart while we work on the future of our relationship.” (sublinierea ne apartine). De unde pana unde separarea a fost deja echivalata cu divortul de meseriasii de la Adevarul, nu vom sti, dar putem banui. Nu are niciun haz sa spui ca s-au separat doar, poate se impaca, poate ba. De ce sa impingi samburele de adevar in maniera ”Adevarul” si sa il transformi intr-o minciuna? Deci, bai, presarilor, Arnold nu a divortat. S-a separat. Si, nu de pistolul ala din poza, ci de sotie.Mark Twain a publicat o nota odata intr-un ziar care se grabise sa-l declare mort dupa o boala, ”the news of my death has been greatly exaggerated. Mark Twain”  Voi, ce va faceti daca se impaca?

 

Draga prietena

Dupa cum bine stii, nu obisnuiesc sa-ti scriu prea des. Fac acum o exceptie din cauza a ceea ce pare sa ti se întâmple în ultima vreme.

Am citit la început cu consternare si apoi cu dezgust atacurile sistematice la care esti supusa din partea unor fituici din presa. Nu stiu exact ce le-a casunat pe tine dar nu ma pot împiedica sa nu observ ca atragi atentia tot soiului de ciudati care si-au facut un scop în viata din a te ataca în spatiul public în cel mai jegos mod cu putinta. Nu mi-e clar daca e o campanie orchestrata de fostul director al institutiei pe care o conduci si adversarii tai politici (înclin sa cred ca da) sau pur si simplu deranjezi pe careva. Însa mi-e clar ca atacurile astea absolut jegoase nu au cum sa nu-ti submineze moralul în ciuda rezultatelor profesionale indiscutabile pe care le-ai obtinut.

Stiu ca intri destul de des pe blogul asta, asa ca acest articol iesit din tiparele obisnuite, se vrea a fi unul de încurajare. Daca toti esti atacata constant pe bloguri, iata ca exista un blog care te sustine public.

Vreau sa-ti spun ca gasesc incorect sa fii atacata în acest mod abject si ca o fi ea politica murdara însa nu ar trebui sa se ajunga la mizerii de genul asta. Îmi scriai cîndva ca apreciezi sfaturile din partea mea chiar daca nu întotdeauna tii cont de ele. Îmi permit deci sa  ma transform în consilierul tau pentru câteva minute si sa-ti spun cum cred ca ar trebui reactionat în fata acestor atacuri.

Expertii în PR obisnuiesc sa spuna ca cel care se explica, se acuza. Ca în fata unor minciuni, inventii si aberatii asa cum sînt cele carora le faci fata în ultimul an ar trebui sa pastrezi o pozitie serena si sa le treci cu vederea fara sa le dai importanta. Gasesc gresita aceasta pozitie. E gresita deoarece o minciuna repetata la infinit, devine adevar în mintea celor multi si prosti. Ca sa folosesc o comparatie vizuala, te afli cumva în pozitia lui Obama care daca mâine ar transforma apa în vin, ar fi acuzat de republicani ca e alcoolic.

Este adevarat ca IQ-ul caricaturilor nereusite al celor ce te ataca – oameni care într-o societate normala nu ar fi lasati sa scrie nici macar la gazeta de perete – nu depaseste pe cel al unui retardat mintal. Însa esti o persoana publica si imaginea ta stropita sistematic de acei idioti risca sa fie afectata iremediabil. Daca crezi ca prin tacere si ignorarea atacurilor poti evita un dezastru de imagine, cred ca pui un pariu riscant. S-ar putea ca la un moment dat sefii tai sa fie satui e scandal si sa considere ca e mai bine sa renunte la tine în favoarea unei linisti aparente si a deturnarii atentiei sacalilor de la institutia pe care o conduci decît sa riste sa ajunga si ei sub reflectoare împreuna cu acea institutie. Si asta în ciuda evidentelor clare ale nevinovatiei tale. Daca se întâmpla, n-ar trebui sa te ia prin surprindere, asa e în politica.

As spune ca ar fi momentul sa adopti o pozitie pro-activa. Sînt câtiva pasi pe care ar trebui probabil sa-i faci :

- Instruieste-ti purtatorul de cuvânt al institutiei sa mature dintr-o miscare de mâna orice acuzatii, prin comunicate de presa care sa reflecte o transparenta mai ridicata la adresa deciziilor ce afecteaza bugetul institutiei. Atât timp cît o institutie este finantata de la buget, transparenta este subînteleasa.

- Pune accent mai mare în comunicatele institutiei pe realizarile obtinute sub mandatul tau. Vorbeste despre ceea ce ai facut, nu despre ceea ce vrei sa faci.

- Evita sa folosesti un limbaj pretentios în relatiile publice. Nu uita ca majoritatea oamenilor au capacitatea de întelegere a unui copil de clasa a 8-a. Daca dai comunicate de presa cu înflorituri artistice, risti sa diluezi mesajul.

- Explica-le sefilor tai ca e absolut idiot sa aveti discursuri în cadrul aceleiasi manifestari publice. Prezenta unui sef alaturi de tine la fiecare eveniment transmite mesajul ca esti sub tutela.

- Cînd tii un discurs, scapa naibii de hârtiile din mâna. Ai suficienta experienta pentru a vorbi liber. Repeta-ti discursul în memorie si priveste oamenii drept în ochi cînd li te adresezi. Fii populara, nu populista.

- Încearca sa pastrezi relatii cât mai cordiale cu reprezentantii tuturor partidelor. Relatii profesionale neutre.

- Evita ironiile si sarcasmul în declaratiile publice la adresa adversarilor. E plina Romania de ‘’wise guys’’ nu mai e nevoie si de ‘’wise women’’.

- Stabileste o strategie de PR pentru institutie si tine-te de ea cu cât mai putini pasi falsi.

- În politica interna pune accentul pe relatiile cu oamenii. Respectul se impune prin experienta, cunostinte si diplomatie, nu cu forta si nici cu frica.

- Renunta la evaluari publice ale angajatilor si introdu o evaluare personala fata în fata. Cheama-ti angajatii odata pe an in birou si discuta cu ei despre aspiratiile lor profesionale, despre multumirea lor la locul de munca, ce parere au despre diverse activitati ale departamentului lor. Viziteaza-i odata pe saptamâna în biroul lor si spune-i sa-ti faca un sumar al problemelor pe care le întâmpina. Lasa-le si lor câte o initiativa. Întreaba-i de familie, tine minte numele copiilor, etc. Fii manager, nu dictator.   

- Evita orice fel de asociere, contracte sau relatii de afaceri între firma ta proprie si personala si institutii finantate de la bugetul de stat. Cel mai bine ar fi fost ca nici macar sa nu fi avut firma sau sa fi cedat controlul ei unei persoane fara legaturi cu familia ta. Dar daca insisti sa fii actionar în ciuda unor sfaturi pe care ti le-am dat mai demult, macar fa afaceri exclusiv în zona privata. Nici macar un pahar de apa sa nu vinzi în sfera bugetului de stat.

Mult mai important, arata-te deschisa sa raspunzi oricaror întrebari atât timp cît nu se refera la viata ta personala si invita-l în biroul tau (pe terenul tau) pe ziaristul ala care-i redactor sef la o fituica din asta, la o discutie despre lamurirea acuzatiilor pe care ti le aduce. Preventiv, înregistreaza discutia pentru cazul în care omul continua sa fie mârlan si sa minta. Ai la dispozitie canale de comunicare prin care sa o faci publica.

Cam astea ar fi sfaturile batrânului Stash de ‘’damage control’’. Ramâne sa iei din cele de mai sus pe cele ce ti se par potrivite.

 PS Comentariile la acest articol sînt închise. Orice comentariu pe acest subiect postat pe oricare alt articol, va fi sters.

« Previous Page — Next Page »