Pom Cu Lichelutze

Ati vaz’t ca tac cam demultisor in materie de politica si alte d’alea, si ma rezum numai la o reteta-doua, sau la cate-o susa electrotehnica. V-oti fi intrebat de ce, sau nu, habar n-am, nu stiu cati citesc ce scriem p-aci, dupa ce am maturat fara sovaiala tot ce tinea de audienta de grota, vizuina, entomologie si aschimodii  coraodate care faceau degeaba umbra sectorului de comentariu. Ca or citi 10, 20 sau 100, important e sa fie cei care pot distila si asimila.

Ce voiam sa spun este ca nici tacerea prea lunga nu e buna. Pentru ca, uite, le da posibilitatea lichelelor de toate calibrele sa se bage in fatza. Ma uit cu stoicism la palavrageala interminabila de pe televizunile romanesti, doar-doar oi vedea o urma, un indiciu de ”transformare a cantitatii intr-o noua calitate”, cum lemnos zicea dialectica marxista pe care ne-o varau pe gat comunistii ca la gaste.

Te asteptai ca la peste doua decenii de libertate de exprimare, sa se inchege niste idei, sa apara niste scoli de gandire, si sa se stabileasca niste ierarhii de “punditi”. In loc de asta, se incheaga gastile de interese, au aparut scoli de strip-tease pseudointelectual (gen gadeabadea) iar ierarhiile nu sunt formate din punditi, ci din banditi.

Mai la actualitate, ca tot vine Moshul. De cativa ani incoace, 16-23 decembrie e o mana cereasca pentru televiziuni, care scot de la saltea si scutura de molii aceleasi imagini de la lovilutie, fara sa reuseasca insa sa scoata petele de sange, mai ales cel nevinovat, care se vad tot mai pregnant cu cat iecspertzii de duzina incearca sa foloseasca Ariel cat mai ultra.

(Poate tineti minte, acum doi ani, cand am atins unele sensibilitati despre decembrie 1989, mi-au sarit imediat in cap cu comentarii cativa latrai de serviciu care au provocat suficienta harmalaie ca esentialul sa se estompeze).

Deci, te uita cum ninge decembre cu tot felul de indivizi care desi habar n-au ce si cum a fost in 1989, isi dau cu parerea si mint intr-una cu un entuziasm nestavilit. Turcescu, devenit un mare expert intr-ale politicii dupa ce si-a frecat bilele cativa ani. In fiecare seara, geluit bine, ras, tuns si frezat, zbiara, sare, baga glumitze, e ironic nevoie mare, si isi cheama aceiasi tristi invitati de fiecare data: Gusa, Andronic, Boda, un Le Hahaleur fost pe la RFI cu morga de atotstiutor, care ne spun ei cum fu cu: revolutia din 1989, revolutia de la 1848, 1 decembrie, ungurii, hocheiul, criza, Havel, Iliescu, Udrea, Basescu, Regele Mihai, 23 august, 1 mai, 9 mai 1877, 9 mai 1945, 11 iunie 1948, 11 iunie 1948, nationalizarea, stabilizarea, Decebalus per Scorillo — totul pe filmulete shutite de pe youtube.

Pleaca Turcescu, vine Cristoiu. Nea “Maestre” cum i se spune acestui scrib facut pe puncte, un impostor batran cu pretentii de “istoric”, care isi mai cheama si el neste coledzi la o vrajeala rasuflata — cel mai des, tot apare un actoras ratat si soporific, Calinescu, care pare de o lene atat de mare incat nici sa expectoreze vocale nu catadixeste. Nimeni nu il intreaba insa pe marele istoric Cristoiu cum se face ca acum nici un an ii ridica osanale criminalului sirian Bashar al-Assad, un tiran odios, pe care Cristoiu se falea ca l-a intalnit. Insa, de cand cu masacrele din Siria, “expertul” in Siria Cristoiu, nu a scos nicio vorba despre marele om de stat Assad care isi macelareste tineretul. Si, nici nu-l intreaba nimeni.

Buuun, mai departe. Ca sa scapi de eternul Cartianu si ale lui snoave obosite despre lovilutie, treci pe Realitatea. Mama-mama, cativa resapati de pe la fostul mare Catavencu, baga glumitze daca nu dezgustatoare, atunci obosite si fara haz. Mihaiu, Andrei Gheorghe, Dinescu si Tanase si alti neni ale caror opinii sunt la fel de interesante, si la fel de elegante, ca si cele ale vanzatoarelor de seminte din jurul stadionului.

Tevereul unu si tevereul doi, sunt terenuri minate. Din Monica Tatoiu (o mare personalitate a tranzitiei romanesti de la niciunde catre nicaieri, un fel de Gigi De La Scularie mondial), te poticnesti in Moise Guran, un Adam Smith de Ferentari, apoi in Gabriel Giurgiu, la fel de impertient si tamp ca si acum doua decenii, numai mai grasut si mai neingrijit, schimbi pe doi sa scapi de Secheres si dai de un bashbuzuc care amesteca cuvinte pseudoenglezesti cu ceva argou vag romanesc in materie de IT, (unul care se cheama Dan Cadar parca), mai vezi doua trei parashute decoltate si cu mini (IQ) pe la starea vremii (Eda Marcus la TVR si Georgiana Sandu la B1), te sperii ingrozitor de mumia Moculescu, si te intrebi cat de jos se poate cobori o femeie ca Velniciuc sa se compromita cu batrana hahalera, si, ingrozit, ajungi din nou pe la tocshourile unde Boda transpira, Mihalache se crede James Bond, dezaxasatele si dezaxatii de la Antene fac spume la gura, dupa care mai vezi patru luni, trei saptamani si doua zile de reclame cretine cu farmacia inimii Cacatena, cu harburile nesatule Stela si Arsinel, un spot cretin la Petrom, 2599 de reclame la Vodafone, Orange si alte firme de telefonie mobila care cer preturi in euro intr-o tara unde moneda e leul (sau, ronul?) si niste reportaje otravite despre cat de minunat va fi cand Rosia Montana se va transforma intr-un imens cavou toxic, narate de niste oameni fie cretini, fie indobitociti ireversibil de saracie.

Ce sa facem cu toate aceste lichele, lichelute, licheloaie si alte lighioaie care corodeaza nu numai bunul gust, dar si psihicul colectiv al romanilor? Pai, hai sa le dedicam un anti-brad, un fel de pom al infamiei, unde sa-i agatam ca niste podoabe ce se afla.

A Treia Dimensiune

Sal’tare, copiii moshului, sper ca ati fost cuminti si primiti cadouri multe si mumoase de Craciun. Ca io, dupa cum zicea Dumneaei Coana Raluca, am primit deja cadoul direct din Coreea de Sud via Slovacia, ha ha ha, sau mai degraba, ho ho ho…

No, bun, si acum hai sa va povestesc despre 3D pe televizorul meu cel meserias. Deci, am facut rost de niste filme in 3D, le-am pus pe un hard disc extern (sunt fisiere colosal de mari, de la sase-sapte gigei in sus) si am conectat hardul prin USB la teveu.

Apoi, ne-am apucat sa asamblam ochelarii speciali 3D Samsung pentru 3D activ. Inainte sa ne parcam ochelarii pe nas, am apasat pe butonul care ii porneste, pen’ ca nu sunt niste simpli ochelari rosu-verzi, cu ditamai instalatiile electronice, cu baterii. Evident, am apasat pe butonul 3D de pe telecomanda, si… VOILA!!!

Dintr-o data, a treia dimensiune a explodat in fata ochilor nostri, iar lucrurile, si conceptiile noastre despre imagine, s-au schimbat definitiv. Pentru ca, dupa ce vezi un film in 3D, nici macar cel mai curat HD nu te mai satisface.

Observatii:

- desi este extraordinar de satisfacator sa vezi filmul “in adancime”, este obositor pentru ochi;

- diagonala de 139 cm nu mai pare chiar asa de mare la filmele 3D;

- daca ai musafiri, trebuie sa mai cumperi niste extra-perechi de ochelari, si nu sunt ieftni (eu tocmai am mai achizitionat una pe langa cele doua care au venit cu televizorul, vezi pozele);

- ochelarii trebuie protejati de zgarieturi si de praf;  

Si, o indoiala existentiala: Oare cum vezi prin ochelarii 3D cand esti beat?

Reteta Zilei: Paste Cu Costita Afumata

Mmmm, mai degraba trebuia sa-i spun Deliciul Zilei… Decim fiti atenti aici, asta nu inseamna chiar ca de-acum o sa pupati o reteta pe zi din dosarul bine pazit cu retete secrete al Castelului D’Abaddon. Dar, una, asa usurica, se poate, acum pana nu intram in peisajul cu sarmale scapate prin zapada de Mos Craciun beat manga de la tuica lui Abaddon din butoiul de dud, care se face tot mai aromata… hopa, dar asta e alta poveste.

Deci, pentru ca stiu ca voi, cei doi sau chiar trei cititori ai mei v-ati intrebat adeseori cum reuseste Abaddonul sa isi pastreze forta fizica de invidiat si sa traga de fiare aproaaaape zilnic, pai, secretul e un mic dejun consistent si multe vitamine.

Azi, o sa va impartasesc cum pregatesc eu un fel inventat de mine, cred eu, si care se bucura de o larga audienta printre musafirii ocazionali. Cand mai facem cateodata paste pentru cina, se intampla sa fierbem prea multe pentru felul respectivm fie ca sunt spaghete, conchiglioni gigantice, taitei foarte lati, spirale sau ce le mai fata mintea italienilor. Asa ca excedentul de paste gata fierte se depoziteaza in frigider si uneori mai uitam de el o zi-doua. Intr-o dimineata, mi-a dat prin cap sa perpelesc pastele in tigaie prin ulei de masline incins, dupa ce in prealabil pusesem in tigaia de ceramica fasii de costita afumata (asta e cu cantec, costita trebuie sa fie de foarte buna calitate, nu porcarie de supermarket, dar am o sursa stabila de marfa super). Deci, cand costita a sfarait un pic, am adaugat pastele si o briza de ulei de masline, si am inceput sa le ameste cu sarg cu o lingura de bambus.

Uneori, mai adaug, cand am, cate-un cremvurst taiat rotite mici, dar nu carnat, pentru ca ala schimba gustul din cauza usturoiului.

Rasnesc piper proaspat peste pastele cu costita, continui sa amestec, si incep sa rad cascaval peste toata afacerea. In vreo trei reprize, la inceput ca sa se amestece cu toata masa, apoi pentru consistenta, si la final, pentru aspect. Cand totul sfaraie ardeleneste in tigaie, adaug unul sau doua oua, amestec bine, si apoi mai rad un pic de cascaval.

Ultima miscare: rad telemea de oaie, daca am, daca nu, de vita, peste talmes-balmes  inainte sa-mi umplu farfuria — intotdeauna galbena si neaparat ciobita, ca la restaurantele italiene. Cand totul e in farfurie, si deja imi lasa gura apa, pun si doua linguri sanatoase de iaurt gras, mai gustos ca smantana.

Langa felul asta, caruia inca nu i-am pus un nume, merge perfect o halba, dar nu de bere, ci de suc de portocale stoarse proaspat si cu cateva cuburi de gheata. Incercati si ziceti-mi daca va place.

P.S. Uneori, in loc de paste, punem mamaliga rece taiata cubulete, dar aia se prajeste in unt si e cam prea satioasa, si nici nu e reteta originala, ci din Ardeal, unde se adauga si mult piper.

A Tunat Si I-a Adunat!

Copiii moshului, daca va mai aduceti aminte de filmul Candidatul Manciurian (cu varianta lui romaneasca, Candidatul Mancioflingar – Geoana), parca era acolo o idee care in esenta zicea ca undeva, cineva, manufactureaza politicieni pe banda rulanta si ii teleghideaza sa faca tot felul de tampenii la comanda.

Nu stiu daca partea cu teleghidatul o fi adevarata, dar ia uitati-va voi la perechile astea doua…

Sa nu-i banui, dom’le, pe aia din guvernu’ mondial subteran, gasca lu’ Bilderberg si alti “nasoni” ca au undeva o fabrica unde se produc pe banda rulanta umanoizi cu mecle asemanatoare, care apoi sunt azvarliti din avion, sau din submarin, prin tot felul de tari si ajung fie la putere, fie la lovele?

Evident, unele seturi sunt mai reusite (Barroso, Atanasiu) si reusesc doar sa se faca de ras. Alte produse (Blagojevic, Scripcaru) sunt rebutate si cum se vad la putere, cum, hatz, cu grebla-n lovele…

E Si Lat, Dar E Si Lung, Si Se Numeste Samsung

Gata, am comis-o. Recunosc. Nu era o urgenta, dar am zis ca… nu stiu ce-am zis, doar am cumparat. Adica, la nici patru ani dupa ce mi-am luat primul Samsung LCD Full HD 1080p de 46″ (116 cm), mi-am dat seama ca mi-o slabit vederea, precum ciobanului din banc, si am luat unul si mai mare, dar mai ales mai destept, si si mai ales, mai usor.

Deci cafeinomanii moshului, Moshu mi-a adus un Samsung UE55D7000, adica un Smart TV, cu tehnologie LED, diagonala de 55 tzoli (139 cm), si care are doar 3 cm grosime si cantareste numai 18 kg. Las la o parte faptul ca mai e si 3D, pentru ca inca nu m-am ocupat de partea asta, si nu am niciun fel de receiver sau player de 3D.

Deci, primele impresii: cand a sosit cutia si l-am scos, am fost usor dezamagit, pentru ca nu parea sa aiba diagonala chiar cu 23 de cm mai mare decat cel vechi. Am pus mana pe ruleta si am masurat. Asa era. Diferenta vine din faptul ca modelul mai vechi (vezi poza) are o margine mult mai lata decat modelul nou, care are cam un cm, si e transparenta, ceea ce da o senzatie de piscina mai ales ziua, iar seara iti da impresia ca imaginea se revarsa direct in incapere. Se poate agata si pe perete, dar deocamdata am zis sa il testam asa, pe stativ.

Ce s-o mai lungim, ca simplu obiect decorativ si e foarte frumos, suplu si impozant in acelasi timp, dara-mi-te cand ii mai si dai drumul… Din pacate, in vara, cand am fost la Rumunia, m-am razgandit in ultimul moment si nu mi-am luat un satelit Dolce TV cu programe in HD. Asa ca, pe DigiTV, imaginea nu-ti taie neaparat respiratia. Cred ca mai ales meciurile din Liga Campionilor s-ar vedea formidabil in HD. Orisicat, programele Sky, si mai ales cele de pe National Geographic sau Discovery, se vad superb (vezi poza a doua). Te cred, la 800 HZ… Ma intreb cum s-or vedea in 3D.

Partea de Smart TV, insa, e cam dezamagitoare. Adica, are wifi, il conectezi la Internet, dar daca ai un laptop, niciodata nu vei apuca sa folosesti televizorul pe FB, Twitter, Skype sau alte aplicatii, precum Google Talk. Pentru ca telecomanda (alt punct slab) nu prea te imbie la scris, desi are si o optiune qwerty, iar zona din mijloc poate fi activata ca un mousepad. In plus, cat o fi el de Smart, aparatul nu retine username-ul si parola pentru wifi, si trebuie sa le reintroduci de fiecare data cand activezi partea de Internet. Ori, poate ca nu am descoperit eu cum, inca.

Booon, mai departe. Spre deosebire de cel vechi, asta nou are si USB-uri, nu numai HDMi-uri. Evident, primul lucru pe care l-am facut a fost sa bag un USB stick cu ceva filme in format .avi, .mp4 si mkv. WOW. Mi s-a taiat respiratia cand am vazut cum reda fisierele respective, in 16:9, dar mai ales — si aici e unul din punctele cele mai tari ale modelului UE55D7000 — cum se AUD. Nu vreau sa va obosesc cu specificatii tehnice, le gasiti din belciug pe Internet, dar sunetul e cristal. Am pus pe MTV, si zici ca esti in sala de concert. La fel si cu mp3-urile de pe iPod. Desi am vazut The Lion King de enshpe mii de ori cu fii-mea cand era mica, am ramas cu gura cascata cand i-am dat drumul de pe USB. Muzica si imaginea, de zile mari, nene.

Deci, una peste alta, scump, dar face. Pentru ca e cam scump, la peste 2800 de dolari americani, fata de 2000 cat m-a costat stramosul lui in 2007.  Unii zic ca poate trebuia sa astept sa bage Samsungul Google TV pe modelele noi anul viitor. Dar, cum nu ma dau in vant dupa Goagal teve, iar recenziile erau cam nashpa, am zis pas.

Ce sa va mai spun? Pe ala vechi, de numai 116 cm, l-am mutat in alta camera. Deja mi se pare ca se vede cam slab… Eh, asa e omul. Astept vacanta ca sa ne ocupam un pic de partea de 3D. O sa va tin la curent.

P.S. Asa, ca tot n-aveam ce face cu el, firma de la care l-am cumparat mi-a trimis, cadou, si un aparat foto digital Samsung  EC PL-20. Vreun jaf, acolo, mi-am zis… Numai ca Samsung e o firma care se respecta, si o fi aparatul mai low-end, dar tot are 14.2 MP si video HD 720p! Tot vine Craciunul, poate il fac cadou cuiva!

P.P.S. Pozele sunt facute cu telefonul mobil…

Viol sa fie, dar sa stim si noi!

Acerba competitie pentru titlul de cel mai tampit post de televiziune din Romania continua la fel de neabatuta ca intotdeauna. Azi, de dimineata, micul dar vioiul post B1 TV, a reusit sa vina tare din urma, apropiindu-se amenintator de liderii incontestabili in materie de tampenie informationala, Realitatea TV si Antena,1,2,3etc.

Deci, fiti atenti aici: e vorba despre frumoasa stirista Georgia Simionovici, se pare, fiica de fost prefect, daca numele nu e doar o coincidenta, vrand cu tot dinadinsul sa smulga, sau chiar sa zmulga, mai multe informatii despre o stire de doi lei intr-o zi trista de noiembrie fara prea multe chestii interesante.

Stirea cea mare era ca o minora de 12-14 ani (nu era clar, ba spuneau ca are 12, ba ca are 14), a intretinut relatii sexuale cu un profesor de la licerul de arta… Pulugor (nu e gluma!) Sandor din Sfantu Gheorghe.

Un politai binevoitor raspunde intrebarilor in cascada ale Georgiei, si precizeaza: Nu a fost vorba de un viol, asa cum s-a spus, eronat, pe toate posturile pana acum.

La care Georgia cea bruneta pune o intrebare blonda: Bine, nu a fost viol, dar s-a folosit de forta ca sa intretina relatii sexuale cu minora? Evident, pana si politaiul a ramas mut.

Georgico, draga, lamureste-ne si pe noi: daca te poti folosi de forta pentru a intretine relatii sexuale cu cineva, si nu e viol, atunci ce e? Sport-turism?

Pe aceeasi linie de gandire adanca rau, inseamna ca avem si violuri liber consimtite?

Si, ultima intrebare: angajarea ta la post, a fost liber consimtita?

The Dude

La sfarsitul saptamanii trecute am tras o fuga de cateva zile in Ungaria, pentru a gusta din nou, dupa cativa ani buni, una din cele mai grozave delicatese din lume. Nu, nu va agitati inutil, nu e vorba de pastrama de carne pastrata sub sa, ci de vestitul ficat de gasca, foie gras pe franceza, sau libamaj pe ungureste. Si, si-a zis Abaddon, unde poate fi el mai bun, decat pe malul Lacului Balaton (rima fortata)? In plus, cantitatea de gasculite e mai mare pe malul “marii unguresti”, deci, la treaba, si la volan.

Din fericire, o misiune secreta ne-a purtat pasii, si mai ales rotile, spre mica statiune termala Heviz, doar la cativa kilometri de Balaton, cladita in jurul unui lac termal, unde temperatura e constanta – 36 grade – tot timpul anului.

Statiunea e compusa din cateva hoteluri, si cateva sute de vile, care fiecare inchiriaza camere sau apartamente la turisti. Turisti, la sfarsit de octombrie, veti zice? Si inca multi, de prin toata Europa. Asa ca, odata misiunea secreta indeplinita, ne-am gandit sa cautam o cazare si sa stam peste noapte sa putem si sa gustam din vestitele vinuri unguresti din zona.

Booon, am intrat la cel mai central si luxos hotel, dar inauntru atmosfera era prea de-aia, de turism de turma, asa ca am decis sa ne incercam norocul la o pensiune, Panzio, pe ungureste. Am ochit un viloi gen Casuneanu si am sunat. A iesit o doamna, gata sa isi faca seppuku in fata noastra numai sa nu plecam. Apartament separat, in vila, cu baie si bucatarie utilata, wifi, totul luxos, curte cu poarta automata sa ne bagam masina, set de chei separate. Pretul? 35 de euro.  Nice, nu?

Dupa ce ne-am schimbat, am taiat-o la lac, unde am plutit pe apa calda si puternic mineralizata vreme de cateva ore, in timp ce temperatura aerului era 8 grade. Totul, vreo 12 euro de persoana. Parcarea, 100 de forinti pe ora, adica vreo 30 de eurocenti.  Lacul e amenajat civilizat, cu o cladire in forma de stea in mijloc, cu nenumarate sali cu sezlonguri, in care te poti odihni, cu zeci de dusuri, vestiare si cabine de schimb si cateva baruri. Cei mai zurbagii, ca intotdeauna si peste tot, bolsevicii, veniti in haita din taiga. Cei mai galagiosi, grecoteii, care sareau in apa fericiti, de ziceai ca arde Atena chiar in spatele lor, nu la vreo 2000 de km.

Dar, dupa atata inot, ti se face foame, si dupa atata apa termala, ti se face chiar sete! Asa ca am revenit la vila, ne-am schimbat, si am purces la descoperirea adevaratului spir(i)t unguresc. Pe care l-am gasit intr-o carciuma traditionala delicioasa, numita Kocsi Csarda, sau Popasul (Hanul) Carutelor.  Iarasi, a trebuit sa luam loc imediat pentru a preveni un nou posibil seppuku din partea batranului chelner burtos care semana cu Groful din Mateias Gascarul, adica Pacala al ungurilor.

Am ramas, evident, cu dubla bucurie, pentru ca, nu numai ca aveau ficat proaspat de gasca, dar aveau si o sectiune unde se fuma, intr-o Europa care tinde sa semene tot mai mult cu nesarata America in materie de fumat.

Nene, numai atmosfera, bautura, mancarea si chelnerii erau unguresti, in rest, numai strainezi. L-am capacitat de urgenta pe Grof sa sara cu o carafa de hazi bor… oh, excuse my French, de vinul casei — nu inainte sa ma capacitez eu insumi cu o palinca cusar. Ficatul de gasca pe gratar cu sos de mere comandat de mine a fost dumnezeiesc, iar cel cu ghiveci de legume in tigaie, comandat de nevasta-mea, a fost ingeresc, adica usor de ingerat, desi eu am halit jumatate si din ala.

Ceardasuri suparate ne-au tinut isonul in timp ce spalam imbucaturile de ficat cu kekfrankos-ul cel rosu, sec, usor si parfumat, si am plecat cu un singur regret. Ca nu am mai avut loc sa ne indopam si cu niste clatite Gundel. Dar, deja ficatul nostru ne batea in tzeava, vorba Parazitilor…

A doua zi, am luat-o din loc de dimineata sa vedem Balatonul, care e coplesitor, mai ales toamna tarziu, innegurat, dar curat, cu debarcadere cochete, cu gari micute si curate, unde trenul opreste la cativa metri de plaja lacului. Din pacate, gasculitele, care aud ca abunda in timpul verii, in costume de baie minuscule, nu mai erau pe acolo, fiind inlocuite de cateva rate razlete.

Pe drumul de intoarcere, am oprit in oraselul meu favorit din Ungaria, langa granita de vest, tot un spa, Mosonmagyarovar, care are unul din cele mai superbe cartiere de Mitteleuropa la sfarsit de secol XIX, si unde te simti transpus in lumea operetelor lui Lehar. A, si unde, de asemenea, se mananca un excelent ficat de gasca la gratar invelit in felii subtiri de costita afumata, si un magnific steak de vita.

Concluzia, Ungaria e o tara care stie sa isi exploateze la maximum si resursele naturale, si traditiile. Preturile sunt indecent de mici (masa noastra la restaurant, cu cele mai scumpe feluri din meniu, cu vin din belsug, palinca si sampanie Torley,  si cu un bacsis de 15 la suta, a fost in jurul a 45 de euro), iar ospitalitatea, discretia si modul prietenos de a fi al oamenilor e in totala antiteza cu felul artificial, fals si adesea grobian al romanilor din turism, unde ‘fripturica cu cartofi prajiti’, salata de castraveti feliati cu otet, ‘ciorbita de vacuta’ si ‘mamaliguta cu branzica’ te fac cel mai adesea sa versi, nu numai de la gust, dar si de la falsitatea diminutivelor.

OK, dar, pana la urma, va veti intreba, de ce se numeste articolul, The Dude? Odata, in semn de omagiu fata de capodopera fratilor Cohen, ‘Marele Lebowski’, si in al doilea rand, pentru ca misiunea de care vorbeam mai sus a fost cumpararea unui butoi de dud de 20 de litri, facut de meseriasii de langa Balaton, si pe care l-am botezat, firesc, The Dude. Acum, el e plin ochi cu palinca de la Calnic, de 53 de grade. Pentru minimum opt saptamani. Dupa care, incep testarile. Vedeti, Ardealul a revenit la matca.

Un Erou: Dan Chirlomez

Da, un adevarat erou.

Seful protocolului de la Senat, care s-a interpus salvator intre Majestatea Sa si grebla intinsa in mod nesimtit de Iliescu in directia Suveranului.

Salvatorul se numeste Dan Chirlomez si merita recunostinta noastra pentru ca l-a scutit pe Regele Mihai de atingerea lui GhinIon Iliescu si ne-a salvat obrazul ca natie.

Acum, avem o vorba si pentru emanat: Ilegalist batran, inca tot n-ai invatat ca Regelui nu-i intinzi TU mana?

« Pagina anterioara — Pagina urmatoare »