Debransarea de la Romania

Am ascultat inregistrarea audio in care mai multi membri PNL ai comisiei de ancheta a Elenei Udrea discuta modalitatile prin care s-o priponeasca pe blonda prezidentiala. Inregistrare care a ajuns in posesia mai multor ziare si bloguri. Nu voi discuta aici aceasta inregistrare sau modul cum a ajuns ea in posesia presei.

Pentru mine, acest eveniment media a avut un efect absolut neasteptat. M-a convins sa ma dezabonez de la fluxul de stiri al ziarelor, televiziunilor si blogurilor care trateaza actualitatea romaneasca. Nu mai putin de 20 de fluxuri de stiri au luat drumul pubelei.

Pentru ca spre deosebire de cei care traiesc in Romania, eu chiar imi pot permite sa nu-mi mai pese de actualitatea romaneasca. Aceasta decizie se va reflecta pe blog prin faptul ca Abaddon va fi singurul care va mai trata subiecte de actualitate mioritica. Eu unul am de gand sa ma rezum la viata canadiana, actualitatea internationala si postari personale.

Pentru ca Romania e profund bolnava si din pacate mi-am pierdut definitiv speranta ca se va mai face bine vreodata.

Minoritar

Cîti dintre voi îl mai tin minte pe Ioan Luchian Mihalea, fondatorul si dirijorul corului de copii MiniSong? Cel care în noiembrie 1993 era ucis de partenerul lui gay? Cred ca este singura personalitate publica din istoria Romaniei despre care se stie ca era homosexual, desi unii mai dezbat si acum chestia asta. Dar si în cazul lui s-a aflat de orientarea lui sexuala dupa ce a murit. De atunci n-am mai auzit pe altcineva sa recunoasca deschis ca are alte preferinte decât alea hetero. Sînt multi care sprijina miscarea de eliberare a persoanelor gay de sub oprimarea Justitiei si legilor românesti, dar nici unul n-a recunoscut ca ar face parte din categoria respectiva. Poate vreo doua tzoape sa fi declarat asta, mai mult pt publicitate. Asta arata cam pe unde ne aflam în problema minoritatilor sexuale.

Ma seaca la icre zilele astea tot scandalul mediatic care o înconjoara pe miss California. Carrie Prejean, a raspuns  în timpul concursului Miss USA unei întrebari adresate de Perez Hilton – paparazziul ala gay care are unul din cele mai citite bloguri din lume – legate de legalizarea de catre USA a casatoriei persoanelor de acelasi sex : In my country, in my family, I do believe that marriage should be between a man and a woman, no offense to anybody out there. But that’s how I was raised and I believe that it should be between a man and a woman! Mi s-a parut un raspuns perfect valabil. Fiecare este liber sa spuna ce gandeste. Una este sa accepti legalitatea casatoriei între persoane de acelasi sex si altceva sa militezi pentru ea. Ei bine, Carrie Prejean a fost aruncata de mass-media pro-gay la lupi. Au început sa scormoneasca în viata ei, au scos la iveala fotografii cu ea la peleul gol (desi regulamentul concursului interzice candidatelor la concursurile de Miss sa pozeze nud), au ajuns pana acolo încât au modificat fotografii în Photoshop, ca s-o arate goala si sa demonstreze ca tipa n-a respectat clauzele concursului. Iar Donald Trump care este proprietarul Miss USA face fata unui atac furibund din partea presei liberale pt ca nu i-a luat coroana de Miss California unei tipe care si-a exprimat punctul de vedere.

Pe langa scandalul asta pe marginea unei probleme false – au ajuns ciumpalacii sa spuna ca miss aceea ar fi dat înapoi miscarea gay pt care a luptat Harvey Milk cu nu stiu cîti ani – ma irita valul de state americane care unul dupa altul legalizeaza casatoria gay. Pur si simplu e ca o avalansa care nu se mai opreste. Si desi sînt sigur ca în cazul unui referendum popular intrarea mariajului gay în legalitate ar cadea cu o majoritate covarsitoare, sînt guvernatori sau legislative locale ale statelor americane care adopta aceasta lege peste capul cetatenilor lor. Ati vazut poate California ca a respins prin referendum popular mariajul gay în chiar ziua alegerilor prezidentiale. Celelalte state americane au luat act si au modificat legislatia promovand mariajul acesta fara sa mai treaca prin vot popular. Pentru ca d-aia e democratie în America, ca sa poata alesii sa voteze în numele alegatorilor!

În Canada, Ontario permite casatoria între persoane de acelasi sex. În Quebec este ilegala si cred ca va mai ramane multa vreme asa. Azi citeam de scandalul de la Moscova, unde niste neni vor sa se casatoreasca între ei si legislativul rus le-a dat cu flit. Drept pt care îsi vor pune fustele în cap la parada gay de la Moscova. Asta daca o mai avea loc ever. Tot azi mi-au cazut ochii pe o stire din Romania, în care seful comisiei din Parlamentul românesc, care se ocupa de revizuirea codurilor spunea ca nu au de gand sa legalizeze casatoria de acelasi sex, motiv pt care nu’s ce asociatie a drepturilor pentru homosexuali a sarit de cur în sus.

Personal sînt contra legalizarii mariajului. Sînt pentru acordarea unor drepturi civile – adica sa poata sa fie recunoscut în tribunal concubinajul, sa poata sa se mosteneasca reciproc, sa poata sa fie recunoscuti ca rude si sa fie acceptati în spital cînd unul din ei e bolnav sau sa-si plateasca unul altuia pensie alimentara – dar sînt împotriva legalizarii mariajului, împotriva adoptarii de copii de catre un cuplu homosexual si împotriva paradelor gay. Heterosexualii nu defileaza în fofoloanca goala, nu vad de ce li se permite homosexualilor acest lucru. Da, stiu ca chestia asta a spus-o Dan White ala care l-a împuscat pe Milk, dar aici sînt de acord cu el.

Unii ar spune ca daca sînt de acord cu toate drepturile de mai sus care-i diferenta fata de mariajul gay? Este o diferenta! Legalizarea lui ar transmite mesajul ca unirea în fata legii a unei femei cu un barbat nu mai este prioritara. Ca timp de 3000 de ani, omenirea a gresit. Ca a fi homosexual este absolut natural. Pentru mine nu este, indiferent cît încearca unii sa ma convinga de asta.

Stiu ca dupa normele societatii de azi sînt un încuiat si un înapoiat, dar mi se rupe. Nu am prieteni homosexuali dar chiar de as avea, nu m-ar interesa orientarea lor sexuala. Atâta timp cît nu si-o afiseaza în curul gol pe strada. Atata timp cînt nu sînt invazivi în spatiul meu personal. N-au decît sa se sarute în public, sa se tina de mana sau sa se mangâie de fata cu toata lumea. Nu ma deranjeaza, am vazut atatea chestii în Le Village din Montreal – se întampla sa am biroul într-o cladire care se afla la vreo 300 de metri de acest cartier renumit în toata lumea - ca nu ma mai deranjeaza nimic. Ma deranjeaza numai cînd  corectitudinea politica e împinsa la extrem în asa hal încat ni se impun noi standarde de viata si noi sisteme de valori fara sa ni se ceara parerea.

Nu am de gând sa ma transform într-un minoritar!

Porcocalipsa dupa Hernandez

Oare de ce i-o spune virusului astuia, porcin? N-am auzit ca porcii sa aiba gripa. Doar porcii de mexicani.

Asta am auzit-o de la un coleg. Peruan, colegul asta al meu, nu îi înghite deloc pe mexicani! E plin de mexicani în Quebec, în marea lor majoritate lucreaza la ferme sau la padure. Pe langa ei sînt o gramada de calatori în si dinspre Mexic. Sansele sa vina unul cu virusul în buzunar sînt destul de mari. Ma uitam azi în tren la unul care a stranutat. Au aparut vreo 30 de batiste peste fata în tot vagonul si asta desi nu s-a anuntat oficial vreun caz la Montreal. Lumea este panicata mai ales din cauza copiilor. Astia mici merg la scoala si la gradinite si vin acasa cu te mir ce mutatii de virusi la care ei în general sînt rezistenti dar adultii nu prea. Vreo 30% din populatia Montrealului este venita din alte zari si este absolut imposibil sa nu intri în contact cu vreunul care tocmai s-a întors din Mexic. Globalizarea asta are si partile ei negative.

Cum s-a ajuns aici? L-am întrebat pe tata care-i medic veterinar si a fost toata viata medicul veterinar-sef al companiei de industrializare a carnii din orasul meu natal. Abator adica.

Pe scurt, într-un abator traiesc de la cateva zeci la cateva sute de mii de porci laolalta în spatii stramte. În aceste conditii, pastrarea sub control a bolilor inevitabile ale animalelor a ajuns un soi de arta macabra care implica inclusiv administrarea preventiva de antibiotice. E ca la fructele dintr-o lada. Daca ai un mar stricat, dupa o saptamana ai o lada de mere stricate. Asa ca porcii trebuie vaccinati preventiv. Numai ca porcii dezvolta noi forme de virusi din ce în ce mai rezistenti la aceste antibiotice. Greseala oamenilor este ca prin administrarea la gramada de antibiotice, produc mutatii genetice în tulpina virusilor care încearca sa se protejeze.

Însa marea problema, mi-a spus tata, nu o constitue porcii în sine. Marea problema o constituie excrementele a milioane de porci si depozitarea lor. În cele mai multe tari sarace sau în curs de dezvoltare, excrementele sînt pompate afara din abator în niste zone de acumulare amenajate sub cerul liber. Si se poate ajunge la formarea unor lacuri, pur si simplu. Odata cu excrementele sînt eliminati si virusii aia rezistenti care apoi ajung în panza freatica si gata epidemia. Nu trebuie decât conditii propice: porci tratati cu antibiotice, caldura si lacuri de excremente. Restul e istorie!

Mno, mi s-a facut frica cînd l-am auzit! Si vorbeam azi cu un prieten din Vancouver care-mi spunea ca e ud la fund de cînd cu alarma asta. Acolo sînt deja doua cazuri de îmbolnaviri declarate. Tocmai ieri ce-i spunsese fica-sa ca are doua colege care abia s-au întors din Mexic si azi l-a sunat directoarea scolii sa vina sa-si ia fetita ca se plange de dureri de cap. Si omul se pregatea s-o ia la picior la Vancouver Children Hospital.  Si l-am înteles! Cînd ai copii devii panicos si prapastios.

Romania e departe de Mexic si vacantele pe langa piramidele aztece nu sînt chiar la îndemana oricui. În cazul Canadei si al SUA însa, nu doar ca sînt o gramada de mexicani care lucreaza aici dar Mexic e destinatia de vacanta aflata pe locul doi în preferintele nord-americanilor.

Pur si simplu e foarte greu sa faci bancuri cu virusul asta stiind ca poate sta pe dupa colt si asteapta sa se faca cald ca sa înfloreasca.

***

Pe de alta parte as fi naiv daca nu as recunoaste rolul televiziunilor si al ziarelor în raspandirea ideii de Apocalipsa Porcului. Cînd SARS era la moda în Toronto, presa americana sfatuia turistii sa evite sa mearga în Canada si sa stea mai bine în America. Conferinte, congrese, filmari cinematografice au fost anulate din cauza alarmei create de presa americana care avea interesul sa scoata în decor un concurent turistic si comercial. Anul trecut au murit de gripa obisnuita 36,000 de americani. Adica vreo 99 pe zi. Dar cifrele astea n-o sa le vedeti publicate în State. Eu le am din presa canadiana care plateste niste polite confratilor lor de la Sud. 99 de morti zilnic este cu mult mai mult decât aia 150 de pana acum în cazul gripei porcine din ultima luna. Ca sa vedeti cum se pot manipula masele cu niste cifre.

Deocamdata stam cu ochii pe Mexic. Si sîntem paranoici si ne spalam pe mâini de zece ori pe zi.

A explodat mamaliga

Dincolo de Prut, moldovenii s-au rasculat. Au lasat deoparte calculatoarele si iPodurile si au pus mana pe furci, topoare si cocktailuri Molotov. Între doua doua bastoane luate peste gura de la fortele de ordine, mai trimiteau cîte un mesaj pe Twitter, de pe telefonul mobil. Ce n-ar fi dat si iobagii de la Capâlna sa fi avut Twitter cînd dadeau foc la conacele boieresti! Parca vad ce mesaje ar fi trimis « Tocmai l-am atarnat de creanga cea mai de sus a nucului din curte pe grof! Si pe boieroaica am f..t-o de trei ori înainte s-o ridicam cu tzapinele în ulucile gardului. » Dupa care iobagul ar fi fost prins de trupele de represiune si sfasiat între patru armasari ca sa se învete minte sa se mai laude pe Twitter. La Chisinau doar le-au taiat internetul. Sînt sigur ca unii ar fi preferat sa fie sfasiati între patru armasari decât sa ramana fara internet si telefon, da’ na, traim alte vremuri. Una în care revolutiile se transmit pe internet!

În timp ce-mi luam pranzul alaturi de un prieten, printre doua înghitituri de sushi, comentam evenimentele din Moldova. Si amandoi eram cam de aceeasi parere. Moldovenii si-o merita din plin. Daca ar fi dupa mine as închide granita si as suspenda acordarea de noi pasapoarte romanesti cetatenilor moldoveni pana la lamurirea situatiei. Pe chestia asta mi-as lua niste flegme de la patriotii de serviciu, dar m-ar durea la o bataie de tun în spate. Adica, cum naiba pot ei vota 40% pentru comunisti si doar vreo 10% pentru opozitie si dupa aia sa iasa în strada sa tipe ca au fost furate alegerile? Daca era 52% la 48%, mai ziceam. Dar asa? Parca au avut observatori independenti care n-au avut nimic de comentat, nu? Deci ce-si face moldoveanu’ cu mana lui, laba trista se numeste. Sau comunista, dupa caz!

Moldova este cea mai saraca tara din Europa. Statistici oficiale, bazate pe PIB si venitul pe cap de locuitor spun asta. Iar ei au votat comunist. Sa stea acolo la ei, si sa închidem si granita, poate data viitoare casca ochii mai bine. Sau nu ca granita au închis-o chiar moldovenii. Nu, mai bine da MAE un comunicat în genul stati linistiti la locurile voastre! Cum si asta s-a facut deja? Hmm…

Si m-am distrat între doua îmbucaturi, auzind cum acuza Voronin Romania de implicare în revolutiune. Cica agenturili romanesti si-au bagat nasul acolo. Ati bagat de seama ca de cîte ori un dictator e lovit cu o palitura de palat iese la tembelizor si acuza serviciile de spionaj straine? Si va zic ca nu de nebun! Mi-e clar ca în evenimentele de la Chisinau si-au bagat nasul atat serviciile romanesti sprijinite de francezi si poate de americani cît si alea rusesti. Pariu pe ce vreti voi ca la ora asta colcaie Chisinaul de agenti FSB. Caci nu exista revolutie în Est fara ei. Greu de imaginat ca se poate întampla ceva la Chisinau fara sa stie rusii! C’mon! Toate evenimentele din ultimul timp, cu granite închise, cu conducta de gaze catre Romania care s-a stricat subit au alta valoare acum, cînd sînt privite prin prisma miscarilor de strada. Stiau ei comunistii ca li se pregateste ceva, nu-s prosti!

Adica cum, Romania are servicii secrete capabile de destabilizare in tari straine? Rili? Hai ba, ca nu cred! zice amicul meu. Ce, crezi ca Romania este Iordania? Aia da, au! Am vazut eu în Body of Lies! ma ia el la misto.

Eu as spune ca sînt. De obicei cartite din alea, care îsi vad de viata lor si cînd e la un hei-rup se trezesc si-si fac treaba. Cred ca si Romania are baietii ei. Aia n-au nevoie de control politic, sînt oameni care-si fac treaba fara probleme indiferent cine-i la putere în Romania.

Da’ hai sa presupunem ca reusesc astia sa-i ia capul lui Voronin si pleaca comunistii, dupa care vin liberalii si dupa aia se unesc cu Romania. Asta daca ne lasa Moscova, ceea ce e foarte greu de crezut. Pfui! Va dati seama ce înseamna sa se trezeasca Romania pe cap cu cinci judete ca Vasluiul unde casele sînt din stuf si chirpici? Ce de-a bani ar trebui sa pompeze ca sa aduca tinuturile alea la nivelul judetelor din Estul Romaniei? Da’ cu minoritatea rusofona ce facem? Sa ne calce Moscova pe grumaz ca nu le dam libertati? Da’ cu belitii ailalti de transnistreni ce facem? Sa trimitem armata la granita de est ca sa putem dormi noaptea linistiti? No way, Jose!

Lasa, mai bine sa mearga pe drumul asta pe care au apucat si care duce spre o a doua Coree de Nord! Ori poate ca urmeaza integrarea în Maica Rusie, ca nu se poate cu curu’ în doua luntrii cum vrea Voronin. Ori în UE, ori în Rusia. Alta posibilitate nu-i! Sau si mai probabil, ca la orice revolutie, trebuie sa cada niste capete. Neaparat trebuie sa cada capul lui Voronin. La propriu! Daca nu, liderii opozitiei or sa cam trebuiasca sa-si pazeasca viata. Sa cam emigreze. Parerea mea!

Caci de nu, înseamna ca la Chisinau a explodat mamaliga!

Azi sînt greu de cap

Nu înteleg de ce varsta de pensionare este diferita de la barbati la femei. Daca femeile au luptat pentru egalitate sociala si salariala, de ce nu accepta sa se pensioneze la aceeasi varsta cu barbatii? Discriminarea functioneaza numai într-un sens, sau cum? Nu mi se pare corect, mai ales ca majoritatea studiilor arata ca ele traiesc oricum mai mult decat barbatii, care în multe cazuri nici nu mai apuca pensia.
 
***
Nu înteleg de ce unii oameni îsi publica pe net – fie el blog sau site-uri de socializare – fotografiile de familie sau pe cele cu copiii lor. Internetul, aceasta cloaca în care gagica super-sexy de la capatul celalalt al chatului este de fapt un barbat paros si burtos iar pustoaicele obraznice de 15 ani sînt în realitate agenti FBI care investigheaza pedofilia, nu e locul în care sa-ti afisezi poze cu copilul.

În aceeasi categorie intra fotografiile care ajuta la identificarea precisa a persoanei : fotografii cu numere de masina, cu numarul de la casa si asa mai departe. Ma mandresc a spune ca pe internet nu se gaseste absolut nici o fotografie de-a mea sau de-a familiei imediate. Asta daca n-o consider pe Betty, numai ca ea e catel si seamana ca doua picaturi de apa cu oricare alt catel de rasa ei. Si da, toate chitantele, facturile si actele importante care contin informatii confidentiale si private merg prin shredder – rontaitorul de hartii. Medicul mi-a spus ca boala asta se cheama paranoia.
 
***
Nu-i înteleg pe tinerii aia care au manifestat împotriva lui Iliescu cînd a împlinit mosulica 70 si ceva de ani. Cîti ani sa fi avut aia care i-au strigat Criminalule si Mori bai! lu’ Ilici? 18 ani? Pai unii dintre manifestanti nici macar nu erau nascuti la Revolutie. Uitati aici manipulare si spalare de creiere! Ca si cum ne-am apuca noi acum sa-i reprosam Partidului Liberal ca i-a împuscat pe tarani la Rascoala din 1907. Nu-i stupid? Pana la urma deciziile liberale au ucis mai multi oameni decat se spune ca au ucis actiunile lui Iliescu. Cît timp mai dezgropam mortii? Si mai ales, de ce dezgroapa mortii niste pustani cu cas la gura care habar n-au ce s-a întamplat în perioada respectiva? Înteleg sa-l înjur eu si sa-i urez chestii legate de viata de dincolo, caci generatia mea avea 17-18 ani atunci si erau în armata. Adica generatia mea alcatuia soldatii care au tras la Revolutie si cei chemati sa faca ordine în zilele întunecate ale lui 1990. Generatia mea e generatia golanilor din Piata Universitatii. Nu credeti ca am avea niste chestii personale de rezolvat cu Iliescu?

Dar pustanii aia? Ce au ei de împartit cu mosul? Au vrut ei sa faca politica si n-au avut loc? Au luat ei bate pe spinare de la mineri? Au murit ei la Revolutie? Sau parinti si rude de-ai lor? Pe cît pariu ca nu? E la moda sa-l înjuri pe Ilici, asa ca merg si ei cu turma. Niste prosti!
 
***
Nu înteleg pasiunile care înconjoara RoBlogFest. Cui îi pasa cine a castigat? Cui îi pasa cum s-a castigat? Cui îi pasa de un festival al blogurilor? La aia 20 de mii de asa zisi bloggeri romani? Uai, da’ ce de-a prosti sînt în Romania! E ca si cum ne-am aduna 100 de persoane sa ne dam cu parerea despre orice si dupa aia am vota care are parerea cea mai desteapta sau care are cea mai mare aderenta la ceilalti. Nu stiu cum vi se pare voua, dar mie mi se pare pierdere de vreme. Mi se rupe daca cineva e de acord sau nu cu ce aberez eu aici.

Dar asa e romanul! Se da cu curu’ de pamant cînd e vorba de imaginea lui. El n-are dupa ce bea apa, dar tre sa umble cu ultimul tip de iPhone ca sa se dea mare la pretenari. Adica reusesc aia la Zece pentru Romania sa dea cu mucii în fasole numindu-l pe Stefan cel Mare cel mai mare roman din toate timpurile si voi va mirati ca RoBlogFest nu a reusit sa-i împace pe toti? Adica Stefan cel Mare, omul care nu a fost constient nici o secunda ca locuitorii din cele doua parti ale Carpatilor vorbesc aceeasi limba si a dus razboaie care s-au soldat cu sute de morti în Tara Romaneasca si care a distrus Braila, e considerat cel mai mare roman din toate timpurile, nu stiu daca pricepeti unde bat. Iar blegosfera îl acuza pe VisUrat acela, ca a dat spaga un laptop ca sa castige RoBlogFest-ul. Who gives a damn? Din punctul meu de vedere, a aruncat un laptop pe fereastra. Mai bine-l dadea la un amarat de scolar cu note bune la scoala.

Noi sa fim sanatosi, banii sînt în alta parte, indiferent ce cred blogerii. Stiti vreun milionar în euro în Romania care are afaceri exclusiv din bloguri? Sau care a plecat de la zero ca sa ajunga pîna în varf doar cu scris pe blog? Eu nu! Da’ stiu cativa care fac într-o zi cît fac primii zece bloggeri din Romania în trei luni. Stiti vreun blogger care sa aiba casa la Corbeanca si Q7, ca tot aud ca asta-i masina visurilor la romani? Eu nu! Si nici nu vor fi în viitorul apropiat, ca Romania nu-i America si limba romana nu-i limba engleza. Ca sa aiba alea, trebuie sa faca si altceva în afara de blog. Sa publice o carte, sa ofere consultanta, sa-si faca o afacere sau sa aiba o emisiune la TV ori ceva în genul asta.

Deci ce conteaza ca a castigat ala festivalul de bloguri? Lasati-l sa doarma cu trofeul sub perna si daca va considerati mai buni ca el, dovediti-o la editiile urmatoare! Însa toata treaba e de-o futilitate atat de mare ca nici nu stiu de ce am pierdut timpul sa scriu despre asta.
 
***
N-o înteleg pe Raduleasca. Nu pricep de ce ar avea nevoie de tot circul asta cu spalarea rufelor murdare în public. Aud ca Andreea Marin are orgasm în fiecare seara cînd se uita la stiri si cica nu-i din cauza lui Banica jr. Bineînteles ca ma astept sa iasa mai încolo în public si sa-si ofere sprijinul si solidaritatea rivalei ei de-o viata ‘’ca de la femeie la femeie’’ sperand sa marce niste slam-dunk-uri de PR. Si nu-l înteleg nici pe Dani ala sau cum îl cheama. Ce om normal la cap ar vrea sa ramana cu o femeie care-si pune poalele în cap în public?

Citeam la Fluture parca, ca Raduleasca îsi foloseste emisiunea ei de duminica de la Antena 1 ca  sa-si rezolve problemele personale, cam la fel cum fac si alti mahalagii de prin presa romaneasca gen Ciutacu, Badea si care or mai fi. Cît de greu o fi pentru televiziunile alea sa le întrerupa contractul? Ai de dat cu maciuca în dusmani? Fa-o în timpul tau liber, nu în spatiul emisiunii pentru care platesc zeci de mii de euro. Asa ceva ar fi de neconceput la americani sau chiar în Europa de Vest. Îl vedeti voi pe Larry King sau Jay Leno sau Oprah ca s-ar lua în emisiune de National Enquirer sau News of the World ca a scris ceva de ei? OMG, pai si-ar pierde spatiul de emisie pe loc, cu toate audientele colosale pe care le fac. Pentru ca acolo, sponsorii cares-i fac publicitate, nu vor sa le fie legate numele de scandaluri. Toate problemele se rezolva prin tribunal.

Dar la noi, parca o vad pe Raduleasca cum îi face de cacao pe aia de la Libertatea, dupa care apare o reclama la detergent si una la Orange si apoi, revenind în emisia directa, Raduleasca l-ar lua putin la ciufulit si pe Mandruta împreuna cu Observatorul. Dupa care o reclama la pampersi! Pai sa fiu în locul firmelor care si-au dat reclama, n-as vrea ca produsul meu sa poarte amprenta mahalagioaicai. Va dati seama ca într-o tara normala s-ar alege praful de toate campaniile pe care ar vrea fosta doamna a lui Elan sa le mai faca? În calitate de mama, va rog sa-i ajutam pe acesti copii napastuiti! Cine zice asta, una care se foloseste de fiu-su ca sa-si rezolve niste probleme cu taica-su? Pfui!    

Erau toate studentele lui*

L-am vazut pe Marc Lépine intrând în clasa mea. Ne-a scos afara, pe mine si pe studentii mei de sex masculin. Apoi le-a ucis pe studentele mele. Erau toate de varsta ficei mele.

Cu vocea întrerupta, profesorul Adrian Cernea repeta aceasta fraza ca si cum înca s-ar afla sub soc. Ca si cum, dupa douazeci de ani dupa ce a fost martorul ororii de la École Polytechnique, tot nu i-ar veni sa creada. Timpul nu i-a sters nici durerea si nici indignarea în fata ucigasului care a îndraznit sa-i întrerupa cursul, sa-i întrerupa viata si mai ales sa întrerupa pentru totdeauna viata celor 14 tinere femei. Cu privirea plina de durere, în spatele ochelarilor sai mari, apasa pe fiecare cuvant, ca si cum l-ar extrage cu greu din memoria sa. Si cînd spune studentele mele, îsi încruciseaza mâinile la piept ca si cum ar cauta sa le stranga în brate.

Profesorul de inginerie mecanica, pensionar acum, a cerut chiar el sa ne întalnim. Tocmai citise cronica mea privitoare la filmul Polytechnique. La telefon, îi simtisem emotia din voce. Dorinta de a aduce un omagiu victimelor tragediei. L-am vazut pe Marc Lépine intrand în sala mea de clasa. M-am gandit foarte mult la ceea ce s-a întamplat atunci. Mi-ar place sa stam de vorba.

Adrian Cernea are acum 87 de ani. Locuieste la doi pasi de École Polytechnique unde a predat pana la pensionarea sa, în 1995. Micutul sau apartament pare ca se darâma sub greutatea cartilor de termodinamica, istoria celui de-al doilea razboi mondial si fotografiile ficei saule, Sally. Lucreaza la Zurich acum. Are o pozitie importanta, spune el cu privirea plina de mândrie.

Pe peretele de la intrarea în apartament, se afla un afis mic bej pe care se poate citi “Poly 1989. Martor al ororii” Este titlul unei carti pe care profesorul Adrian Cernea a scris-o în 1999, în speranta de a-si regla conturile cu trecutul. Am scris cartea cu durere în suflet. De ce sa ucida fetele? Eram obsedat de întrebarea asta.

Cu atat mai obsedant cu cît, pentru acest om cu care viata a fost dura, nimic nu pare mai important decât fericirea unicei sale fice. Sotia lui Adrian Cernea a murit în Romania, la nasterea fetitei lui. Ïn aceeasi zi s-a trezit vaduv si tata, atins în acelasi timp de moarte si de viata. Eram singur cu un copil de o zi în bratele mele. Ea mi-a dat puterea sa merg mai departe. Am trait pentru ea. Dar ea si-a cladit singura viata. Sînt mandru de asta. Si cînd spune asta, îsi duce mana dreapta la inima.

Orori a cunoscut din plin, Adrian Cernea, acest om nascut la Iasi, vechea capitala a Moldovei. Orasul sau natal era situat foarte aproape de linia frontului ruso-german în al Doilea Razboi Mondial. Tatal sau, croitor de meserie, a supravietuit pogromului de la Iasi, cel mai violent din istoria romanilor. Tanar adult, Adrian Cernea si-a vazut prietenii si apropiatii suflati de razboi. Propria lui casa a fost bombardata. A cunoscut oroarea numita Hitler. A cunoscut oroarea numita Stalin. Doi tipi îngrozitori, fiecare în felul sau îmi spune el.

Adrian Cernea a vazut toate astea. A supravietuit tuturor ororilor. Dar nimic nu l-a pregatit pentru greutatea care i s-a asezat pe umeri în acea zi funesta cînd Marc Lépine, aceasta nulitate pretentioasa cum îi spune el, a intrat în sala de clasa cu o arma în mana. L-am întrebat ce facea în clasa mea. A tras un glont în plafon. Bucati de beton au cazut peste noi. Ne-a dat afara, pe mine si pe studentii de sex masculin. Apoi le-a ucis pe studentele din clasa repeta el. De ce sa le ucida pe fete? Pentru ca erau inteligente? De ce le-a luat dreptul de a trai? De a avea o familie? De a avea copii? De ce?

Iata ca s-au împlinit douazeci de ani de cînd profesorul Cernea îsi pune aceste întrebari, fara sa poata raspunde. Pana în punctul în care s-a îmbolnavit. Dupa masacru ma simteam, rau, rau de tot. Sufeream enorm. Eram terminat. Doi ani mai tarziu a trebuit sa ma operez de inima. Ïn cartea sa vorbeste despre o imensa tristete care nu l-a parasit niciodata. Vorbeste despre sentimentul de culpabilitate si despre dificultatile de a înfrunta acuzatiile injuste de lasitate care au fost lansate supravietuitorilor acelei zile de 6 Decembrie 1989.

Sînt durerea si sentimentul de vinovatie înca vii? O lunga tacere înainte de a raspunde. Omul de stiinta din el prefera sa evite efuziunile. Cu timpul lucrurile se mai linistesc a reusit sa spuna, scotand de la piept un stilou. Deseneaza un grafic, o curba care coboara lent. Iata. Este expresia matematica a unui sentiment, îmi spune el zambind.

Adrian Cernea mi-a spus ca avea nevoie sa-mi vorbeasca despre tragedie pentru a se elibera. Dar nu stie înca daca va merge sa vada filmul Polytechnique care a intrat pe ecranele canadiene ieri. Nu iese iarna. O parte din el ar vrea sa-l vada. Cealalta parte, prefera sa-si tina inima în iarna mai curand decât sa riste sa retraiasca traumatismul pe care l-a trait.

Ïsi aminteste de anii de dupa tragedie, cînd juca într-o zi într-un club de bridge în Florida. Cineva i-a pus mana pe umar si apoi l-a îmbratisat. S-a întors si a vazut-o pe mama uneia din fostele sale studente, ranita în atacul de la Ecole Polytechnique. Ïi facuse o vizita la spital dupa tragedie. A aflat ca fata s-a revenit, ca s-a casatorit si ca are copii. Plus ca e inginera.

Indiferent ce se întampla, trebuie sa continuam sa traim, sa luptam, sa supravietuim înfruntand binele, raul sau hazardul, îmi sufla el cu o licarire în ochi. Nu trebuie sa abandonam viata. Niciodata!

————–

* – Acest articol a fost publicat în ziarul de limba franceza La Presse din Montreal, sambata 7 februarie 2009, sub semnatura Rimei Elkouri.

Rima Elkouri este unul dintre cei mai premiati editorialisti canadieni, titulara a unei diplome de master în literatura comparata la Universitatea din Montreal si a unui bacalaureat în literatura franceza si stiinte umane la Concordia University.

Fast forward

Sînt racit cobza si pe cale de consecinta nu prea am chef de scris pe blog. În schimb am chef sa zac sub niste paturi, cu un ceai cald în fata si sa ma uit pe Discovery Channel. Pana îmi revin va las în compania unor chestii pe care le-am scris mai demult dar pe care nu le-am publicat din cauze evidente. Cauze pe care o sa le descoperiti citind mai jos!

***

Paris Hilton – o stiti pe sociopata aia despre care sa zice ca ar fi mostenitoarea lantului hotelier Hilton – a dat pe gurita o pasarica zilele trecute, în cadrul unui interviu pe un canal american de televiziune. Zicea ea ca un club din Los Angeles îi plateste una bucata million de dolari pe an, cash, pentru ca ea sa petreaca minim 4 nopti pe saptamana în locatia respectiva si astfel sa-i faca reclama altor pasari de noapte. Bomba a cazut cînt jurnalistii chebecosi de la LaPresse si-au bagat nasul în povestea asta si au aflat ca clubul respectiv este proprietatea exclusiva a lui Celine Dion si Rene Angelil – sotul si impresarul artistei. Cum ar veni, super corecta si etica Celine Dion o plateste pe Paris Hilton pt ca aia sa vina sa se drogheze în clubul ei. Si paparazzi sa ia în poza cu flashul si firma clubului.

Bussiness is fun!

***

Canalul canadian History a difuzat pe 4 Februarie un documentar de o ora despre Ceausescu si decreteii. N-am apucat sa-l vad, dar banuiesc ca-l vor difuza în reluare.

***

Cînd eram eu mai tanar si boom-ul economic nu lovise înca Romania, radiourile si televiziunile ofereau premii în bani cu amandoua mâinile. Concursuri de rahat gen ‘’Suna, spune ce culoare are cerul si castiga 200 de Euro’’ erau la ordinea zilei. Întotdeauna le-am privit ca un soi de cumparare a audientei. Cînd nu poti sa faci un program de calitate care sa tina telespectatorul sau ascultatorul lipit de tv sau radio, arunci cu cash în stanga si în dreapta. Sînt curios daca acum, în plina recesiune, n-or avea si mai mult succes! Banuiesc ca lumea are nevoie în continuare de bani.

Uite o idee de crestere artificiala a traficului pe blog. Poate fac si eu un concurs în care sa ofer ca premiu un card cadou Ebay de 100 de dolari celui care lasa comentariul cu numarul 3000 pe acest blog! Pariu ca s-ar comenta în draci?

***

Toata lumea lauda victoria Romaniei la Haga si aud ca seful echipei de avocati a fost numit în functia de secretar de stat la MAE. El fiind filo-PSD-ist. Ce n-a bagat nimeni – sau prea putini – de seama, este ca Romania n-a castigat nimic. Cel mult a pastrat 80% din ceva ce îi apartinea 100%. Adica n-a castigat o bucata de platou continental, ci a pastrat 80% din el. Chestie de nuanta! Vazurati ce se mai lauda Basescu cu succesul asta international? Pt cineva care-i varza la ‘’succesuri’’ internationale, se bate cu caramida în piept putin cam prea tare!

***

Cica Marius Tuca si Jurnalul National au lansat un proiect editorial pe baza fostului ziar Scanteia, luat de la Corina Dragotescu. În fiecare zi, Jurnalul National se distribuie cu un supliment Scânteia asa cum a fost el facut acum douazeci de ani. Mie unul îmi scapa rostul acestui proiect. Care-i logica din spatele lui? A devenit Felix melancolic? Pe cine puii mei intereseaza Scanteia de acum douazeci de ani? Si chiar daca în ziar s-ar reflecta evenimente actuale, pe cine naiba intereseaza sa citeasca despre tovarasul Basescu sau ceva în genul asta?

Unii sînt tâmpiti de-a binelea! Publicati si Luminita si Arici Pogonici, bai întortocheatilor la minte! Sînt sigur ca o sa gasiti niste copii care sa fie interesate de ele.

Socialistul din mine

In 2000, dupa ce am plecat din multinationala in care lucram, am fost la Oficiul de Somaj sau cum îi spunea, sa ma interesez in ce conditii as putea fenta statul si trage niste bani din somaj. Cum nu indeplineam conditiile – nu fusesem nici concediat si nici firma nu se închisese – mi s-a dat cu flit. Dar din discutia cu tanti aia de acolo, retin urmatoarea faza:
- Cit e somajul?
- 60% din venitul net lunar dar nu mai mult de limita maxima.
- Daca am avut 30 de milioane net (la vremea aia era o caruta de bani, directorii de banca aveau atat, n.r.) cat iau?
- …..
- Deci cat iau, intreb nerabdator vazand ca tanti e shocata.
- Domnule, puteti sa fi avut un miliard. Tot somajul maxim de 2 milioane pe luna il luati.

La vremea aia mi s-a parut strigator la cer. Adica cum, dupa ce ca am dat taxe la stat de cateva salarii medii pe un an, acum cand am nevoie statul mi-o trage? Foarte afectat am fost. Intre timp m-am desteptat!

Observ zilele astea pe bloguri discutii despre cat ar trebui sa primeasca mamele de la stat. M-am contrat cu Arhi pe subiectul asta si acum observ ca si Vlad Petreanu e de parere ca satul greseste cand egalizeaza beneficiul primit de mame.

Mai oameni buni! Nu conteaza cat a cotizat o persoana la stat. Statul nu-i o banca care sa aiba obligatia sa va returneze procentual banii din taxele platite. Este normal ca cineva care are salariu mare sa fie extra taxat. Si este normal sa primeasca aceeadi suma cu cineva care nu a avut salariu la fel de mare. Nevoile unui copil sint aceleasi indiferent de salariul mamei. Si sa stiti ca sint multe mame care n-au dat un leu taxe la stat. De exemplu mamele casnice. Mamele alea de unde iau bani? De la buget, nu?

Incerc sa fiu cat mai clar cu putinta, însa nu stiu daca imi iese. Bugetul statului se bazeaza pe încasari de la firme si persoane fizice. Grosul vine în general de la firmele care dau sute de milioane sau miliarde la buget. Stiu pt ca am avut firma! Cum ar fi sa ma înfurii si sa protestez ca cei care n-au firma primesc bani pt somaj, spitalizare, copii, etc? Cum ar fi sa va interzic sa circulati pe soselele reparate din zecile de milioane date de mine si nu din cateva zeci de mii date de voi? Credeti voi în naivitatea voastra ca procentul ala pe care-l plateste unul cu salariul minim la somaj va acoperi într-adevar banii pe care-i va returna statul? Credeti voi ca banii pe care îi platiti voi la pensia de stat vor acoperi 100% pensia voastra – nu a altora – timp de macar 20 de ani dupa ce iesiti la pensie? Are you kidding me? 

Sinteti absurzi cand acuzati Ministerul Muncii de rea vointa in cazul mamelor! Luati o carte de economie si vedeti ce inseamna un buget, ce-i ala deficit si calculati daca procentul cu cît au cotizat mamele, ajung sa acopere toata suma alocata tuturor mamelor din Ro. Luati în calcul si femeile de la tara si mamele care stau acasa si somerii si mamele cu salariul minim pe economie. Si mai luati în calcul si faptul ca foarte multe mame au cate doi sau trei copii. Si dupa aia veniti si povestiti-mi cum este cu egalitatea, socialismul si statul care îsi uraste cetatenii.

Deschideti un pic ochii si nu mai acuzati atat de usor!

« Previous Page — Next Page »