Bucuresti - anul 2100
Citeam recent undeva, nu mai retin unde, ca Oprescu i-ar da înainte cu autostrazile lui. Ca invitat la una din Antene, ar fi venit cu proiectul dupa el si ar fi declarat ca e gata, numai investitorii sa apara ca Primaria e pregatita. Nu stiu daca e adevarat, dar hai sa zicem ca ar fi pentru ca în Romania totul e posibil.
Continui sa fiu uimit de usurinta cu care mass-media din Romania râde de autostrazile lui Oprescu fara sa vada ca problema este în cu totul alta parte. Si anume la Ministerul Transporturilor. Si nu-l înteleg nici pe Oprescu ca tot îi trage cu autostrada prin Bucuresti. În orice tara din lume, constructia de autostrazi cade sub incidenta Ministerului Transporturilor. Absolut nicaieri în lume, Primaria nu se ocupa de finantare/constructie/exploatare. Nicaieri!
Si atunci?
Ca Oprescu e populist, o stim cu totii. Ca e demagog, o stim si p-asta. Dar idiot nu e. Oare de ce continua sa promoveze cu obstinenta un proiect despre care stie ca nu e responsabilitatea lui sa-l faca? Din contra, daca chiar vrea sa faca autostrada în Bucuresti, atunci are doua solutii: ori face lobby puternic pe lânga Minsterul Transporturilor si prim-ministru ca sa obtina constructia acesteia, ori se face el ministru al transporturilor.
Primaria Bucurestiului poate cel mult concesiona terenurile pentru pilonii autostrazii dar chiar nu vad ce altceva ar putea face. Oricine ar fi în locul lui Oprescu si cu sustinerea a 100% dintre bucuresteni, cu finantare în buzunar si cu proiectul gata, tot n-ar putea face autostrada. Pt ca nu e treaba primariei.
Si asa ajungem la demagogia lui Oprescu vs incompetenta presei. Oprescu nu e idiot, dupa cum spuneam. Nu el s-a gandit la autostrada asta, ci niste oameni cu capul pe umeri. Nu lui i-a venit ideea din senin, ci unor consultanti cu experienta în acest domeniu. Problema autostrazii suspendate a lui Oprescu, nu este ca aceasta autostrada e o utopie. Ci aceea ca Oprescu stie ca nu poate face aceasta autostrada dar continua s-o bage in fata românilor pe principiul ca acestia sînt idioti si or sa puna botul la populismul asta de doi bani. Populism care zice ca el ar face autostrada, da-l încurca Consiliul General sau Presedentia sau mai stiu eu cine. În realitate nu-l încurca nimeni. Se încurca singur. De ce nu vede presa chestia asta în loc sa râda despre fantasmagoria autostrazii suspendate, habar nu am! Probabil ca e mai facil sa râzi de o idee decît sa cauti argumente pro sau contra.
Si ca sa dezvoltam putin subiectul pe partea tehnica: autostrazile suspendate în Bucuresti ca solutie la trafic, nu sînt o idee rea. Dar deloc! Da, majoritatea românilor nu stiu ce-s alea si poate au impresia ca o autostrada suspendata e un soi de sosea care pluteste în aer sau cel mult e legata de cabluri suspendate de cer. Daca Oprescu spunea ‘’vreau sa fac o autostrada pe stalpi de beton (aka piloni)’’ era altceva. Daca spunea ‘’imaginati-va pasajul Basarabi lung de 20 de km’’, nu mai râdea nimeni. Bine, râdeam eu si ceilalti constructori din Romania, pt ca la cît a costat si a durat constructia pasajului în chestiune plus toate problemele tehnice legate de constructie, mai bine lasam mostenire nepotilor aceasta sarcina de Sisif.
Dar într-o Romanie normala, într-o Romanie în care Ministerul Transporturilor si-ar face treaba macar pe jumatate, aceasta autostrada suspendata nu ar fi o utopie. Statul ar trebui sa fie mai ferm cînd vine vorba de infrastructura. Din pacate n-ai cu cine. Exproprierea terenurilor pe unde ar trece autostrada ar trebui facuta fara mila, dupa proceduri foarte clare si bine stabilite la preturi decente dar non-negociabile. Cui nu-i convine esa fie mutat de acolo cu forta si terenul lui nationalizat. Adica ce-i Romania, sat fara câini? Înteleg ca e democratie, dar democratia nu înseamna binele unuia vs. raul tuturor. Cînd s-a stabilit traseul autostrazii, nu conteaza ca Becali a cumparat toate terenurile. Statul plateste la pretul stabilit de un expert imobiliar independent (de preferinta strain), nu la pretul cerut de Becali si compania! Poa’ sa stea Becali în cap, sa dea în judecata statul la toate curtile de justitie din lumea asta. Ar pierde la toate! Cu conditia ca exproprierea sa fie facuta legal.
Dupa care s-ar construi autostrada. Este adevarat ca în Romania nu exista companii capabile sa faca aceasta autostrada suspendata. Nu neg acest lucru! Procedura este însa simpla. Se aloca constructia, unui mare concern international asa cum e cazul cu Bechtel* si ala este obligat sa angajeze companii românesti pe care sa le puna la treaba, organizat. N-are cum sa faca altfel nici daca ar vrea. Costrurile ar fi imense daca cîstigatorul licitatiei ar lucra cu companii din afara. Ministerul Transporturilor ar trebui sa aiba proceduri de lucru de otel inox, specialisti adevarati si coaie cît casa. Sa tina concernul ala sub observatie stransa si sa controleze la sânge lucrarile. Nu merge, pac cu barda la devizul de lucrari al lu’ concernul.
Si ati vedea autostrada suspendata gata în cinci ani. În cinci ani, autostrada lui Oprescu ar fi realitate într-o Românie normala. Da, ar costa miliarde (pt ca din pacate costul unei asemenea infrastructuri cu toate caile de acces, bretele, viaducte, consolidari de cladiri din jur, etc, etc) ar atinge niste sume astronomice. Dar ar fi gata! Ar putea fi facuta în parteneriat public-privat, concesionata, etc. Dar, repet, numai cu un Minister al Transporturilor puternic, niste proceduri de lucru cristal care sa nu poata fi interpretate în zece feluri diferite si niste specialisti adevarati. Nu e imposibil, într-o tara normala.
Dar Romania nu e o tara normala. Interesul individului primeaza peste interesul national.
În Romania de azi, Primarul Bucurestiului vine la tv si zice ca are proiectul autostrazii suspendate, gata. Iar romanii îl cred. Eventual îl si voteaza!
* Disclaimer: Bechtel nu e o companie rea. E o companie care profita, asa cum fac toate companiile din lumea asta, de niste slabiciuni ale statului. Si se adapteaza la mentalitatea din Romania, asa cum se adapteaza la mentalitatea oricarei tari unde are lucrari. Asta face un concern international! Se adapteaza si face bani pe seama fraierilor.
Photo: Arhi
Imediat după ce am citit http://romaniadeieri.blogspot.com/2009/08/sefii-de-partid.html pe blogul lui Dan Şelaru, România Obiectivă, am decis că va fi punctul de pornire pentru primul meu post pe cafeina.ro. De fapt, ceea ce am citit eu era doar ultima parte, despre lupta între adevăraţii şefi de partid Elena Udrea şi Marian Vanghelie.
Iniţial m-am gândit să scriu o elegie despre cum a ajuns România obiect de dispută între un simbol al tupeului şi al lipsei de educaţie şi un simbol al parvenitismului pe bază de atuuri fizice şi al nepotismului. Apoi am vrut să scriu o pledoarie pentru prezenţa la vot, ca singură armă de luptă împotriva ascensiunii unor astfel de personaje. Până la urmă, nu mai vreau să scriu nici despre una, nici despre alta.
La urma-urmei, nu am fi singura ţară condusă de un incult cu tupeu, iar de femei şi bărbaţi care s-au căţărat pe umerii protectorilor până în vârful piramidei e plină istoria. Unii chiar au fost, până la urmă, mari conducători. Mai curând e trist că ajungem să privim cu nostalgie vremurile în care luptau pentru putere Ion Iliescu şi Corneliu Coposu, ambii chiar având idei şi asumându-le. L-am urât pe Iliescu, dar am ştiut întotdeauna cine e şi uite că, prin comparaţie şi fără voia mea, încep să îl respect.
Tocmai asta e problema, că nu ştim ce gândeşte Marian Vanghelie şi nici Elena Udrea. Nu ştim decât că unul face greşeli gramaticale şi cealaltă are decolteu şi fustă scurtă. Nici ei nu prea ne ajută în acest sens pentru că nu ne spun decât părerile lor despre adversarii politici şi, din când în când, în cadru organizat, despre parteneri. Dacă tot e să fie conduşi de Marian Vanghelie sau Elena Udrea poate ar avea dreptul şi românii să afle ce cred respectivii despre rolul statului în economie, despre relaţia cu Rusia, despre impozitul unic sau despre legalizarea drogurilor uşoare. Nu auzim altceva decât ironii golăneşti şi nu vedem decât grimase.
Cad în elegie? Ei bine, nu. Nu e încă un bocet pe fotografia sărmanei ţărişoare rămase departe pradă ulilor şi şacalilor. Aş vrea să încerc şi să încercăm împreună altceva.
Dintre cei care urmăresc acest blog (în care îi mulţumesc lui Stash pentru că îmi oferă privilegiul să scriu), cei mai mulţi au plecat în străinătate pentru că simţeau că au valoare prin ei înşişi şi mai simţeau că această valoare nu poate fi preţuită în ţara lor la justa ei valoare. Acelaşi sentiment îi animă pe toţi cei care pleacă, de la studenţii eminenţi care ajung mai apoi profesori, ingineri, medici de elită şi până la ţăranul care pleacă în Italia să se facă zugrav. Alţii, care simt acelaşi lucru, nu au plecat sau nu au plecat încă. Şi unii dintre ei citesc ce scrie pe aici. Cu toţii mai avem ceva în comun: dincolo de faptul că am plecat sau vrem să plecăm, de scârba declarată sau sugerată, de lipsa de speranţă că s-ar mai putea schimba ceva, ne pasă de România. Nu putem să ne abţinem să aflăm ce se mai întâmplă acolo, cu aceeaşi dependenţă şi fascinaţie bolnavă pe care o resimt unii intelectuali faţă de OTV sau telenovele. Am putea să ne asimilăm comod în locurile în care trăim sau să ne integrăm cuminţi în sistem, dar ceva nu ne dă pace.
Mă întreb dacă nu am putea să facem ceva cu aceste două însuşiri comune, ceva pozitiv. Mă întreb dacă nu putem schimba şi idei despre ceea ce s-ar putea face pentru ca Marian Vanghelie şi Elena Udrea să nu conducă România sau să fie măcar obligaţi să spună încotro vor să o conducă. Mă întreb dacă nu putem să avem cumva o influenţă, pentru că suntem destul de mulţi şi nu tocmai mărunţi. Poate încercăm să căutăm oameni care merită admiraţi şi susţinuţi, nu pentru întregul lor, dar măcar pentru o idee. Poate găsim o idee sau chiar mai multe şi le promovăm cumva. Poate facem un gest prin care să semnalizăm celorlalţi că existăm. Măcar haideţi să discutăm altfel, să încercăm să tragem măcar cu coada ochiului către înainte. Poate vedem ceva sau, dacă nu, măcar mai schimbăm subiectul.
Motto : Detaliile ieftine fac constructia scumpa
Zilele trecute m-am plimbat putin pe site-ul Ministerului Transporturilor încercand sa aflu de curiozitate pretul unui km din autostrada Bechtel. N-am gasit nici o informatie. În schimb am citit pe siteul Realitatii TV niste sume asbolut colosale pentru un km din autostrada Comarnic – Brasov. 51 milioane de euro! Am dat si peste costul unui km din pasajul Basarab. 117 milioane euro! Repet, acestea sînt sume doar pentru un km. În Evenimentul Zilei justificarea acestor costuri era data de costurile de consultanta. În afara de semnalarea în presa a acestor costuri, nu am vazut nici o reactie din partea autoritatilor! Probabil li se pare o suma normala.
Nu stiu cîti cititori au capacitatea sa aprecieze valoarea acestor sume. Pentru o întelegere mai exacta va voi prezenta în costul unui km din autostrada Trans Canada Highway pentru o portiune de trei km si ceva prin Rocky Montains, ca sa respectam oarecum conditiile pe care le are Bechtel în fata sa la constructia portiunii dintre Comarnic si Brasov.
Proiectul canadian a constat din urmatoarele : constructia a 3,2 km de autostrada cu patru benzi – cîte doua pe fiecare sens, demolarea unui pod rutier de 650 m lungime cu doua benzi, constructia unui viaduct cu patru benzi în locul acestuia, constructia a sapte pereti de consolidare a rambleului – partea pe care trece autostrada pentru ca s-a largit soseaua si s-a taiat în munte, amenajarea coastei de munte de deasupra autostrazii pt evitarea prabusirii de stanci, drenaje, semnalizare, relocarea si reinstalarea de utilitati – linii de telefonie, cabluri electrice, marcaje rutiere si amenajare peisagistica – readucerea terenului din jurul soselei la starea lui naturala, cu iarba, copaci, etc.
Care au fost costurile?
· Studii de fezabilitate, planificare, ridicari topografie, etc - 1.620.000 CAD
· Inginerie – 7.650.000 CAD
· Contractul de construire propriu zisa – 47.730.000 CAD (cuprinde manopera, costuri directe si indirecte cu constructia, etc)
· Supervizare si control – 4.340.000 CAD
· Materiale – 123.000 CAD
· Costuri legate de mediu si ecologie – 336.000 CAD
· Relocarea utilitatilor – 369.000 CAD
· Project Management – 1.680.000 CAD
Costul total al celor 3,2 km de autostrada printr-o zona din Rocky Montains cu tot cu demolarea unui pod vechi si înlocuirea cu un viaduct rutier a ajuns la 64 de milioane de dolari. Costul total pe km este asadar de douazeci de milioane de dolari. Sursa acestor informatii este site-ul Ministerului Transporturilor din British Columbia. Si ca informatie suplimentara, cînd guvernele provinciale trebuie sa exproprieze, dau o lege si gata. Nu dureaza ‘nspe decenii pana sa fie proprietarele terenului.
Cum vi se pare comparativ cu 51 milioane de euro per km ca în cazul Bechtel? Dar cu costul de 117 milioane de Euro per km de pasaj Basarab? A, si va rog nu uitati ca 1 EURO = 1.62 CAD
Stiti de ce este posibil asa ceva în Canada? Pentru ca la Ministerul Transporturilor lucreaza niste ingineri si niste coordonatori adevarati. Sînt specialisti unul si unul, alesi pe sprinceana si cu experienta care ar îngropa orice inginer în infrastructuri. Sînt platiti cu niste salarii adevarate, nu cu firmituri. Si aia stiu si toaca în cer. Cînd vine o firma ca Bechtel cu proiectul de fezabilitate, îl trec prin toate filtrele posibile. Avand experienta vasta, vad din timp toate neprevazutele citesc printre randuri si se prind în doi timpi si trei miscari daca cineva încearca sa-i duca cu presul. Sînt specialisti din aia care daca nu înteleg ceva, pun zece mii de întrebari pana primesc toate raspunsurile înca din fata de licitatie si le trec în contract.
Are Ministrul Transporturilor din Romania astfel de specialisti? Foarte probabil ca da, dar poate nu sînt lasati sa-si faca treaba. Ce înseamna costuri de sute de milioane legate de contractul de consultanta? De ce are nevoie Ministerul Transporturilor de consultanti externi cînd ar putea avea ingineri proprii care sa faca toate verificarile pentru ei? Oare nu e vorba aici de rea-vointa? De interese particulare? Cît de greu este sa ai o mana de angajati de top pe care sa-i platesti cu 5 mii de Euro pe luna daca e nevoie, dar care sa-ti salveze sute de milioane la final? A, sînt numiti pe criterii politice? Pai atunci scoateti banul si platiti firme externe!
Stiti cît costa sa schimbi un proiect de autostrada din mers pentru ca nu ai testat solul din cutare locatie sau nu ai facut exproprieri la timp? Zeci de milioane de dolari! Stiti cît costa sa schimbi coridorul de autostrada dintr-o locatie în alta? Sute de milioane! Pentru ca este alta autostrada, alt proiect! Proiectarea unei autostrazi peste un coridor rutier care deja exista presupune o programare si proiectare în detaliu înca din faza de licitare. Compania care participa la licitatie trebuie sa aiba raspunsuri la diverse întrebari cum ar fi unde dirijeaza traficul existent, cum muta utilitatile fara sa întrerupa serviciile, unde depoziteaza materialele rezultate din demolari si refaceri, cum protejeaza mediul înconjurator, etc. Si nu poate raspunde la aceste întrebari fara sa colaboreze strans cu autoritatile si Ministerul Transporturilor.
Detalierea imprecisa sau repararea unei greseli facuta în timpul procesului de proiectare si constructie face întotdeauna costurile sa explodeze. Cum ar fi sa detalieze gresit pasarelele pietonale peste autostrada si sa permita unui sofer neatent sa le darame daca pleaca cu bena ridicata.
Toate aceste costuri enorme ar putea fi evitate daca Ministerul Transporturilor ar avea oameni care sa vada dincolo de niste simple planuri si care sa nu stea numai sa joace solitaire la servici. Oameni care sa stie sa negocieze. Oameni care sa stie sa controleze. Oameni care sa se ocupe de administrarea proiectului, care sa stie sa tina costurile sub control. Fara ei, costurile infrastructurii în Romania va bate noi recorduri iar romanii le vor folosi cel mai devreme peste 30 de ani. Daca or mai apuca!
UPDATE: Ïmi semnaleaza un cititor fidel al blogului ca Viaduct de Millau în Franta a costat 400 milioane de euro în total. Dati un click AICI ca sa cititi despre aceasta capodopera a ingineriei. Gata? Comparati acum cu 117 milioane de euro per km cît se pare ca costa pasajul Basarab. Ce parere aveti?
Firmele care au o cifra de afaceri mai mica de 12.000 de euro vor trebui sa plateasca anual la stat un impozit minim de 500 de euro, a declarat, joi, pentru NewsIn, ministrul Finantelor, Gheorghe Pogea, adaugand ca firmele care nu pot plati nici macar aceasta suma nu-si justifica existenta. “Daca nu poti plati nici macar 500 de euro la stat, anual, inchide! Nu avem de unde plati investitiile si nu avem cum sa luam alte masuri economice daca firmele nu-si platesc taxele”.
Ia sa facem noi un calcul mititel pe genunchi asa cum ne-a învatat la scoala nenea profesorul. Sa zicem ca avem o firma de contabilitate cu doi angajati, cu cifra de afaceri de 12 mii de euro anual, maximul permis de lege. Da? 500 împartit la 12.000 fac exact 4.1% impozit pe cifra de afaceri, ca nu pot sa-i spun profit. Nu suna rau, nu? Dar ia sa despicam noi firul în patru si sa vedem cum stau lucrurile mai în detaliu.
Dupa mintea mea, cînd taiem facturi de 12.000 euro, se cheama ca vindem servicii de 12.000 euro, deci avem cifra de afaceri de 12.000 euro. Ok? Boon! Cît este TVA pe servicii în Romania? Nu stiu, dar hai sa spunem ca este 15%. Deci 15% din 12 mii = 1.800 Euro care ar trebui platiti la stat, daca am avea cheltuieli egale cu zero.
Dar cheltuielile nu sînt zero! Sa zicem ca avem cheltuieli cu telefoanele, deplasarile, benzina, întretinerea masinii, consumabile, chiria, încalzirea, etc în valoare de 3000 euro pe an. Este exagerat pentru un an? Eu zic ca nu, pentru ca înseamna cam 250 Euro pe luna. Astia 3000 se scad din aia 12.000 euro si mai raman 9000 euro în caseria firmei. Din astia se scade diferenta de TVA. TVA de plata (15% din încasari) minus TVA de recuperat (15% pt cheltuieli) = 1800 – 450 = 1350 Euro pe care trebuie sa-i dam la stat. Deci 9.000 – 1.350 = 7650 Euro care mai raman cash în caseria firmei dupa ce am scazut cheltuielile si am platit TVA-ul.
Dar avem doi angajati, nu? Cît sa le dam salariu pe luna? Hai sa spunem ca sîntem mîrlani si le dam doar 350 Euro cash. 350 Euro înmultit cu 12 luni = 4200 Euro salariu net per angajat, anual. Avem doi angajati, egal 8400 Euro cash. Asta numai ce le dam lor în mana. Adaugam la asta ca de obicei, asigurarile sociale, pensia de stat, impozitul pe salariu, etc care se retin la sursa. Sa spunem prin absurd ca toate acestea reprezinta 60% din salariul net (repet habar nu am care-s taxele în Romania). 60% din 8400 fac 5400 Euro anual.
Deci cheltuieli cu salariile anual egal 13440 Euro. Pe care trebuie sa-i avem, daca nu vrem sa avem scandal cu angajatii. Daca va uitati mai sus, ne-au ramas 7650 Euro din cei 12 mii de la început. Deci 7650 – 13440 = Sîntem pe minus cu 5790 Euro.
Adica trebuie sa venim de acasa cu aproape 6000 de euro ca sa poata sa functioneze firma. La astia se adauga aia 500 de euro ceruti de onor ministrul de finante. Rezultat dupa un an de zile : pierderi de 6290 euro. 90% din firmele mici, dispar. Iar patronii fluiera a paguba. Sau emigreaza în tari mai calde. Si n-am luat în calcul si blocajul financiar din economia româneasca. Cînd tai factura pentru un serviciu, nu înseamna ca ai si încasat banii. Daca banii îti intra mai greu, pierderile tale reale la sfarsit de an sînt mult mai mari.
Tâmpitul asta de ministru, dandu-le cu flit firmelor mici, pierde la randul lui suma de 6750 euro reprezentand TVA de încasat, impozit pe salarii, etc de la firma din exemplul nostru. Deci pentru 500 de euro, onor guvernul României se caca pe el si pierde de 10 ori mai mult decât ar încasa la bugetul de stat daca ar lasa firmele în pace.
Economie de piata, deh!
The dispute between Ukraine and Gazprom has more bite than previous rows because of the economic times. Ukraine is in an economic fix, as is Gazprom. Regarding the latter, Gazprom’s troubles goes much far. It doesn’t produce much of the gas it ships to Europe, but markets gas it buys mostly from the Central Asian state of Turkmenistan. In order to obtain long-term rights to that gas, and not have it siphoned off by a covetous West, Gazprom has agreed to pay the Turkmenistan about $340 per 1,000 cubic meters.
Given market prices, that means that Gazprom might be forced to sell to Europe this year at a loss, unless it unilaterally cuts the price it pays to the Turkmen, who in that case could respond by withholding supplies.
“Gazprom is in a tough spot,” says Kenneth Medlock, a natural gas expert at Rice University’s James A Baker Institute for Public Policy. “If Gazprom loses the Turkmen supplies”, Medlock said, “they are going to have trouble meeting their contractual commitments to Europe”.
Sursa: Steve LeVine - The Oil and Glory via RFERL
Asta ca sa vedeti ca nimic nu-i ceea ce pare la prima vedere. Multi vad razboiul gazului ca pe o modalitate de santaj economic prin care Rusia sa obtina concesii si control asupra Europei. Dar daca adevarul ar fi altul? Mult mai simplu? Daca Rusia are de îndeplinit obligatii fata de tarile Europei si de fapt Ucraina da într-adevar cu jula prin gazul rusesc? Prin prisma articolului lui Steve LeVine, se pare ca Rusia cam este putin cu cutitul la os si atunci este explicabila atitudinea lor fata de Ucraina si solicitarea plasarii de observatori europeni la granita dintre Rusia si Ucraina care sa supravegheze livrarea gazului. De ce ar face asta, daca ei ar vrea de fapt sa stranga de gât Europa?
I love politics because is such a whore!
Stiati ca exista romani emigrati prin America care ar vrea sa se întoarca în tara din care au plecat, nu oricum, ci ca deputati sau senatori direct în Parlamentul Romaniei? Stiati ca sînt romani care dupa 20 de ani petrecuti în America nu stiu înca sa scrie corect în engleza – au impresia ca speaker se scrie spiker – si vorbesc stalcit romaneste dar au pretentia sa reprezinte diaspora în Parlamentul Romaniei?
Nu stiati? Uitati aici doua cazuri: Doru Craciun si Lia Lungu. Care e motivatia lor? Pe scurt, ei spun ca noi, astia plecati din tara, datoram ceva Romaniei. Ca noi, ca emigranti, ar trebui sa pupam poala Maicii Romanii ca am facut scoala gratuita care ne-a adus joburi în Canada, America sau pe unde a întarcat mutu’ iapa. N-are importanta ca în realitate diplomele romanesti sînt numai bune de sters la cur pe meleagurile astea, daca nu sînt sustinute de examene dure si licentieri bazate pe valoare individuala. Are importanta ca Romania ne-a format ca oameni si noi acum tre’ sa-i dam ceva înapoi, saru’ mana coana mare! Si cel mai simplu e sa ne parasutam direct în Parlament.
Pana la urma, ce e aberatia asta cu parlamentari alesi de catre romanii din afara tarii? Ce e ineptia asta cu reprezentarea în Parlament? Cu ce anume ma ajuta pe mine daca am un parlamentar acolo? Pensie nu iau din Romania, salarii nu si în general, exceptand parintii care si ei n-or sa mai fie pe acolo mult timp, nu prea ma atinge cu nimic ceea ce se întampla pe acolo. Sînt cetatean al altei tari deja, sau cum zicea unul “am devenit cetatean al lumii”. Am acte straine, am proprietati si platesc taxe în strainezia si mai ales am propriul meu parlamentar aici care ma reprezinta în Parlamentul tarii unde traiesc si platesc taxe. De ce m-ar interesa sa fiu reprezentat în Romania de un diasporean?
Desi am votat cu Basescu la alegerile trecute, consider ca am facut o MARE GRESEALA. Si nu pentru ca as avea ceva cu Basescu. Ci din simplul motiv ca romanii plecati afara din Romania, au impus un presedinte, ALTUL DECAT CEL VOTAT DE ROMANII DIN TARA.
Înca odata: romanii din afara Romaniei si totodata cel mai putin afectati de politica romaneasca, l-au facut castigator în 2004 pe Basescu în conditiile în care Romania votase Nastase. Romanii din afara nu au avut drept de vot la alegerile locale din 2004 si acolo a castigat PSD. Cand diapora a avut drept de vot, a iesit Basescu.
Din 2004 încoace consider absolut imoral si contra eticii ca niste oameni care NU sînt afectati de politicile guvernului si parlamentului Romaniei sa decida alegerile din Romania. Consider absolut imbecila propunerea ca romanii din afara Romaniei sa fie reprezentati de cineva în Parlament, cand ei au ales sa-si bage picioarele în tara aia si sa îsi ia lumea în cap exasperati exact de cei pe care i-au ales.
Cu ce poate schimba un parlamentar al diasporei situatia din Parlament? Cum poate el influenta votul legislativ daca el sta de 20 de ani în afara Romaniei? Nu vorbesc acum de “voi n-ati mancat salam cu soia“. Vorbesc de votarea în cunostinta de cauza, cunoasterea legilor si a tuturor aspectelor juridice.
Eu, dupa doar 5 ani de exil, marturisesc ca nu mai stiu ce se întampla în Romania, nu mai cunosc legislatia sau procedurile si nu mai am nici o legatura cu viata de acolo în general. Asta înseamna ca m-am integrat aici. Daca niste pierde-vara emigrati de 20 de ani îsi închipuie ca vor face ei rahatul praf în Parlament, atunci nu si-au gasit prostii care sa-i sustina.
Iar daca într-adevar cunosc legislatia si procedurile, viata si actualitatea din Romania, înseamna ca sînt niste luzeri care s-au uitat mereu peste umar la ce au lasat în urma. Iar eu nu votez cu luzarii.
Despre ce anume îi datorez eu Romaniei, într-un articol viitor!
