Sînt barbati care merg la curve si sînt barbati care nu merg. De obicei mersul sau nu la curve nu are nimic de-a face cu morala. Ci are de-a face cu banul. Nu cu banul in sine ci cu tranzactia financiara care insoteste mersul la curve. Pentru mine mersul la curve este invers fata de chestiunea cartilor. Nu pot sa ma bucur de lectura unei carti daca nu am cumparat-o. Si nu pot sa ma bucur de o femeie daca am cumparat-o.
Recunosc ca n-am mers niciodata la curve. Nu pot intelege cum altii pot s-o faca. Cum sa nu poti? ma intreba o cunostinta caruia îi spusesem aceeasi chestie. Este foarte simplu: cumperi un serviciu, fara tracasari, fara restaurant, fara stresul primei intalniri, fara discutii inutile. Platesti, ti-o tragi, mersi frumos, la revedere.
Ti-o tragi? Penetrezi o femeie pe care poate ca n-ai vazut-o niciodata pana atunci si pe care actiunea in sine o lasa cel mult indiferenta? N-am inteles niciodata chestia asta. Mai acum vreo 10 ani un amic din Bucuresti ne propusese mie si altui coleg, amandoi veniti din provincie la Bucuresti, sa ne trimita doua curve in camera de hotel. Asa, ca un soi de cadou din partea lui, ca eram in oras si sa nu ne prinda plictiseala. Am refuzat, insa l-am intrebat de unde le culege, ca nu se ocupa cu proxenetismul. A, pai sunt doua studente in foame, gagici bune dar sarace si mai fac si ele un ban, sa-si plateasca studiile.