In fiecare an de 1 Decembrie, Romania se transforma intr-o imensa cantina a saracilor.
O stema alternativa a Romaniei
Cozile interminabile, gramezile de oameni care se inghesuie cu o obstinatie demna de o cauza mai buna in jurul unor cazane cazone cu laturi au devenit imaginea definitorie a sarbatorii nationale a Romaniei post-comuniste.
Foamea, aceasta constanta a istoriei romanesti postbelice, isi face simtita prezenta parca si mai pregnant de Ziua Nationala.
La doua decenii dupa ce au scapat de comunism, romanii inca nu au reusit sa scape de foame si nici de mentalitatea de sluga care sta umila, cu caciula in mana, pentru a primi un blid cu haleala de la stapani. Blid care numai la prima vedere pare gratis, pentru ca, de cele mai multe ori, vine tot din banii platiti ca impozite de aceiasi flamanzi care asteapta cu ochi luciosi si plescaieli din limba, impartasania ateista a carnatului manjit prin sos de fasole.
Nimic mai deprimant decat voxpop-urile difuzate cu generozitate de televiziuni in ziua de 1 Decembrie, foamea din orbitele goale ale unor pensionari amarati, sau simpla lacomie a unor grasani, unii chiar in uniforme de colonei, care se inghesuie sa mai haleasca ceva, daca tot e gratis.
Dineu oficial pe tomberon: Just Do It!
“Pai ie bunaaaa, ca-i facuta la cazaaaan, ca in armataaa…”, ragaie un mos cu obrajii rosii. ”Dielishioasi, maici, nishiodati n-am mancat shieva mai bun”, se baga in vorba, molfaind un varf de carnatz, o baba stirba care probabil o sa ajunga la urgenta dupa ce a stat ca proast vreo doua ore in ger ca sa apuce blidul fermecat. “Este foalte gustoasa pentlu ca e fialta in oala aia male si… si… e cu calnati.” se balbaie si progenitura de vreo cinci ani a cuiva, cu botul manjit de rantas, din care se iteste, timid, o coaja de fasolica gratis.
De la sublim la oribil e doar un pas, insa, si arareori mi-a fost dat sa vad groaza mai adanc intiparita pe fata cuiva decat aseara, la un jurnal de stiri: farfuria de plastic a unuia, umpluta cu prea multa fasole, s-a indoit, varsand continutul in capul celor din fata lui de la coada. Lasa ca oamenii se stergeau de fasole pepar si pe umeri, dar omul ala era un om distrus. I-au stricat sarbatoarea nationala.
Deci, la douazeci de ani dupa ce credea ca s-a lepadat de comunism, Romania “profunda” isi serbeaza ziua nationala in modul cel mai comunist cu putinta: stand la coada la cazan pentru un blid de mancare de pomana. La multi ani, Romania.
Ceea ce comit in aceste zile televiziunile controlate de Vantu si Voiculescu si politicienii finantati de Dinu Patriciu este o adevarata mineriada prin mass-media.
Nu impotriva lui Basescu, mai dati-l incolo de Basescu, ci impotriva noastra, a cetatenilor. Daca ticalosii astia nu s-ar fi crezut mai destepti decat milioanele de romani si nu i-ar fi bombardat cu minciuni sfruntate atat de stravezii incat ti se strepezesc dintii cand le auzi, poate ca nu m-ar mai fi interesat campania electorala a lui Peste.
Dar cand vad bandele astea de mineri milionari in costume, bine hraniti, si plini de flegme din coltul buzelor, cum isi bat joc si cum dau branciuri verbale in gasca, impotriva oricui are curajul sa le stea in cale, stomacul meu se strange si nu pot sa ma gandesc decat la cum pot fi indepartati.
De data asta, nemernicii astia au mers prea departe, jignind exact inteligenta celor ale caror voturi le cer.Imi vine sa vars cand vad o jigodie ca Nistorescu, care calca oameni cu masina in plin centrul Bucurestilor si apoi da trei telefoane si scapa, zbierand ca un apucat la Realitatea TV, ca lumea e “incitata sa iasa in strada impooootriiiiiva opozitieeeeei! Deeeeeeeeeeeeee ceeeeeeeeeeeeee impotriiiiiva opozittttttttiiiiei?”
De ce, pai uite de ce ma Nistorescule, pentru ca gasca asta de gangsteri nu e opozitia, ci din contra. E scursoarea cea mai infecta a buboiului politic care coace de 20 de ani si pe care Traian Basescu a avut indrazneala sa-l sparga, fara sa-i pese ca puroiul infect reprezentat de bipezi ca Ponta sau Hrebe sau Iliescu, sau Berceanu, o sa-l improaste si pe el. De aia, bai, Nistorescule. Cand ai scris Cantarea Americii erai “mut ca un bolovan”. Acum, esti doar un bolovan. Plin de bani, ce-i drept.
Dar, ma uitam la haidamacii astia din grajdul de la Realitatea, cum isi pun singuri latzul de gat, cu aroganta si impertinenta caracteristica ex-comunistilor transformati in bogatani: Ponta, una din cele mai respingatoare creaturi din politica romaneasca (plina de creaturi respingatoare, oricum), se ratoia la camera ca cum isi permite comunitatea web sa spuna “minciuni” despre cum au tulit-o ei, Crin si Geohannis mancand pamantul pe usa din spate a Operei din Timisoara, cand televiziunile lor ii prezentau ca pe salvatorii neamului (Neamului prost, that is…. mai mare rasul, cum baietii astia cu iluzii bolnave, inainte sa fi castigat alegerile, incheie “pacte”, numesc “prim ministri” ca la Monopoly, dupa care o iau la fuga pe usa din spate, de frica alegatorilor.)
Ponta asta, un copil batran, un fel de Benjamin Butoi al PSD-ului, nu isi dadea seama ca suna exact ca Ceausescu, cand zbiera ca huliganii trebuie pusi la punct. Nu e nicio diferenta intre limbricul asta si Ceausescu. Ma intreb ce s-ar intampla daca un ticalos ca Ponta ar avea puterea sa dea ordin sa se traga…
Dar, ce nu inteleg belitii astia este ca, cu toate milioardele bagate in imperiile lor media, mijloacele de informare in masa s-au miscat mai repede decat ei. Ceea ce sosia Elenei Ceausescu de la Realitatea TV, Oana Stancu, spunea ca e “o campanie de dezinformare pe telefoane mobile” este exact arma cu care banditii astia vor fi invinsi. La fel ca si in Moldova SMS-urile, twitter-ul si blogurile vor fi cele care ii vo ingropa pe ticalosii astia. Asteptati numai pana duminica.
Acum cinci ani, SMS-urile care circulau in Bucuresti cu o ora inainte de inchiderea urnelor, cand Bombonel se si vedea presedinte, aveau ca laitmotiv “e randul lui Bombo sa plece in Congo.”
Noi, am plecat deja, demult, scarbiti de ticalosii astia, cand oricum erau prea puternici ca sa putem schimba ceva. Acum, e randul lor sa plece. De data asta, insa, ar trebui trimisi nu in Congo, ci in Botswana. Valoarea lor financiara ar fi mai mare acolo.
Formidabilul Tismaneanu revine cu aceasta fraza magnifica despre impertintenta imbecila a lui Geoana si a gastii din spatele lui de a pangari Timisoara. Eu am spus-o aseara, daca va aduceti aminte, anticipand ce se va intampla azi la Timisoara: fiecare pasare pe limba ei piere.
Poate ca e prea devreme, dar s-ar putea ca Timisoara sa fi salvat Romania din nou.
De 1 Decembre, ca sa nu ramaie si anu” asta repetent si sa treaca in fine clasa politica, Mamitza Crina, Mam”Mare Bunicutza si Tante Mita, servitoarea sasoiaca din Sibiu, au hotarat sa-l duca pe Dl. G(eoan)oe la Mosi.
Numai ca Nea Marean, isnaful care e sef la Mosi in Sectorul 5 n-a mai avut bani sa dea drumul la calusei (in gura) pentru ca cheltuise tot cu Revelionul Mitocanilor de la Pavilionul Expozitional.
Asa ca Mam”Mare Iliescu, s-a gandit sa-l trimita pe Dl. G(eoan)oe incotro o batea vantu. Dar cum Mam””Mare, la cei 80 de cotolani ai ei, se deplaseaza mai greu, l-a lasat pe G(eoan)oe pe maini bune la drum: cu Mamitza Crina, care stie sa-l bata la funduletz pe G(eoan)oe cand e rau, si Tante Mita camerista ardeleanca, pe numele de fata, Johanna, care e ea cam naiva si gata sa se duca cu primul venit, dar e fidela daca o platesti bine, macar pe sase luni inainte.
Insa G(eoan)oe, cam navleg de felul lui, a inceput sa faca nazbatii pe la Timisoara, si sa spuna lucruri urate gazdelor lui, ba a vrut si sa le toarne dulceata de trei trandafiri in pantofi. Mai mult, Mamitza Crina si-a pus si ea poalele-n cap, ametita de aroma tare a occidentului, si a luat-o razna, facand bezele chipesilor anticomunisti locali, uitand ca ea, Crina, cam liber…tina de felul ei, fusese deflorata de Mam”” Mare Iliescu cu ciocanul si apoi cu secera, si are pe chiloteii ei galbeni o pata rosie care se tot mareste.
Suparati, vajnicii banateni au vrut s-o ia la poceala pe Mamitza Crina si pe odrasla-i tampitzica si sloboda la gura, si nici chiar ranjetul super-sexy, impecabil de stalucitor al Tantei Mita, spalata pe dinti de mica numai cu pasta refegista, nu i-a putut imblanzi.
Pana la urma Mamitza Crina l-a insfacat pe G(eoano)e d-o haripa si, secondata de sasoaica zambareata, au zbughit-o pe usa din spate de la Opera din Timisoara unde G(eoan)oe crezuse ca e teatrul de papusi- marionete, fugariti de miile de banateni furiosi.
Apropo, stiati ca IL Caragiale e si un mare scriitor tragic?
Nu votez la alegerile din Romania pentru ca sînt un tip rational. Sînt un inginer, care-si bazeaza deciziile pe chestii logice si palpabile. Adica iau în considerare costul actiunilor mele, rezultatul pe care vreau sa-l ating si sansele de a obtine acel rezultat. Daca ar fi sa-mi exprim optiunea printr-o ecuatie, aceasta ar implica urmatoarele valori : C – costul actiunii de a vota, V – valoarea rezultatului si P – probabilitatea de a atinge acest rezultat.
Daca ecuatia este de forma C > VxP, atunci nici nu ma ridic de pe scaun. Costul actiunii mele ar fi mai mare decât valoarea rezultatului ponderata cu probabilitatea de a atinge acel rezultat. Acest lucru înseamna ‘’a actiona rational’’.
Va vad cam nelamuriti. Sa va explic mai clar.
De exemplu, nu joc la loto deoarece chiar daca valoarea rezultatului este mare în ochii mei (sa zicem 20 milioane de dolari), sansa de a obtine acel rezultat este una la 50 de milioane. Daca pe mine ma costa 2.50 CAD un bilet la loto, plus timpul petrecut la ghiseu, plus deplasarea pâna la ghiseu, ajung la C = 3.5 CAD. În acelasi timp, 20 milioane de dolari ponderate cu sansa de câstig 1/50 000 000 ne da 0.4 CAD. Cum 3.5 > 0.4, rezulta ca mai bine stau acasa si citesc o carte. Plus ca desi as vrea sa cîstig 20 de milioane de dolari la noroc, nu m-as simti la fel de satisfacut cu a câstiga 200 000 dolari prin munca mea. Dar ma rog, asta-i doar opinia mea.
Întorcându-ne la alegerile prezidentiale, V – valoarea rezultatului este apropiata de zero în ochii mei din moment ce Basescu si Geoana sînt amândoi niste ticalosi. Chiar daca le-as da sanse egale fiecaruia, un zero înmultit cu 0.5 da tot zero. Chiar de-ar fi înmultit cu 1 – posibilitate de câstig de 100%, valoarea finala e tot zero. Ori costurile mele ar fi deloc neglijabile daca m-as duce sa votez: 25 km dus-întors pâna la consulat la 0.4 dolari/km = 10 dolari. Parcarea în centru, 6 dolari. Pierdutul timpului la coada între 2 si 3 ore, minim 100 dolari ca sa nu fiu porc si sa pun 500 dolari, care-i mai aproape de realitate. Deci as iesi undeva la 116 dolari. Clar costul meu este urias fata de valoarea rezultatului alegerilor.
Dar hai sa iau în calcul niste costuri neprevazute. Sa zicem ca Geoana e pregatit sa dupa în râpa economia Romaniei. În acest caz, as fi afectat în doua moduri : primo, ca parintii mei s-ar putea pierde o parte din beneficii cum ar fi banii de pensie. Si atunci as ajunge sa le trimit eu bani din Canada. Ceea ce m-ar cam ustura la buget. Daca socotesc ca pierderile mele s-ar situa undeva la 5 mii de dolari anual – ceea ce ar acoperi o pensie comuna de 10 milioane lunar pt parinti, atunci alegerea unui presedinte nu mi-ar mai fi indiferenta.
Al doilea mod ar fi devalorizarea proprietatilor. Nu detin proprietati în Romania, dar este simplu de prevazut ca as avea niste interese în apartamentul parintilor mei si în cel al soacra-mii. O ducere la vale a economiei ar afecta negativ aceste valori. Una e va vinzi un apartament în doua saptamani cu 70 mii euro si altceva sa stai cu el ani de zile (timp în care achit impozite si întretinere) iar valoarea lui ar fi 20 mii euro sau mai jos.
Cum aceste doua costuri (contributia la pensia parintilor si devalorizarea proprietatilor) sînt costuri negative – sa le notam cu Crom (costuri româniesti), equatia de mai sus s-ar scrie sub forma :
C < (V + Crom)xP . De ce astfel? Pt ca posibilitatea de pierderi financiare este direct influentata de probabilitatea de câstig al alegerilor de catre unul din candidati. Iata deci un bun motiv sa merg la vot. Si sa votez pentru acel candidat care poate asigura o iesire onorabila din criza a Romaniei si o evitare a prabusirii ei în prapastie.
Care-i acel candidat? Cel care poate obtine sprijinul Parlamentului pentru un guvern.
Poate e puţin cam devreme, poate ar trebui să ne mobilizăm, poate ar trebui să continuăm să ne facem sânge rău, aşa cum face Abbadon, văzând cum se mânjesc şi ultimele simboluri în care am crezut, dar eu cred că trebuie să începem să ne gândim la felul în care va arăta România şi lumea noastră cu preşedintele Geoană.
În primul rând, lumea noastră nu se va schimba. Eu cel puţin, mă voi bucura pentru părinţii mei, care mă vor primi acasă fericiţi că Ion Iliescu a mai învins o dată şi că peste ţara pe care nu au vrut niciodată să o părăsească se va aşterne liniştea. Nu le voi strica plăcerea, deşi aş putea să le spun că cei care au stat lângă Băsescu până la capăt, chiar când acesta i-a dezamăgit, nu vor închide gura şi că cei pe care i-a unit numai ura împotriva marinarului nu vor pregeta să sară unul la gâtul altuia când vor vedea că nu prea e caşcaval de împărţit.
Apoi mă voi întoarce şi mai fericit în locul pe care acum îl numesc acasă. Mă voi simţi şi mai departe de ţara în care m-am născut şi îmi va părea şi mai puţin rău că sunt departe.
Ţara, ea, va supravieţui aşa cum a făcut-o mereu până acum, fără glorie. Se va face un guvern condus de Klaus Johannis care va începe prin a da două ordonanţe de urgenţă: una prin care i se păstrează premierului timp de şase luni sau mai mult locul la primărie şi cealaltă care anulează situaţia de incompatibilitate în care se află (pentru cei care nu ştiu despre ce este vorba iată aici şi aici). În guvern vor intra de la PSD amicii lui Vanghelie şi de la PNL amicii lui Patriciu. Băsescu va fi mătrăşit la primul congres şi cred că PDL-ul se va sparge pentru că nu văd cum pot să coexiste într-un partid Traian Ungureanu cu Elena Udrea dacă nu e cineva puternic să îi ţină la un loc, iar lui Gheorghe Ştefan nu-i place în opoziţie.
Cel mai câştigat va fi, până la urmă, Dinu Patriciu, căruia Vladimir Putin îi va oferi drept răsplată un loc de cinste între oligarhii spaţiului post-sovietic din care şi România va face parte o vreme. O vreme, pentru că după cum s-a văzut în cazul Bulgariei, nici ruşii nu mai sunt ce au fost, mai ales când nu au ce fura. Vanghelie se va pregăti să ajungă prim-ministru, Voiculescu şi Vântu se vor împunge amical în audienţe iar angajaţii lor vor preda cursuri de jurnalism tot mai multor doritori să se apuce de această meserie în care nu trebuie să ştii nimic, e suficient să anticipezi ce vrea patronul şi să fii mai rău şi mai spurcat la gură decât ar fi putut acesta să-şi imagineze. Sorin Ioniţă descrie situaţia perfect aici.
Iar noi, ce vom face? Păi tot ce am făcut şi până acum. Ne va fi mai uşor să vorbim despre felul în care încercăm să trăim în noua noastră lume şi despre felul în care vedem, de departe, lumea din care am plecat, fără să trebuiască să alegem, cel puţin o vreme, răul cel mai mic. Şi vom vota.
Gigi Becali și-a depus și el candidatura la președinție. Mi-e greu să găsesc lucruri pozitive de spus despre el, dar, consecvent principiului inițial, voi încerca.
1. Cea mai importantă calitate a lui Gigi Becali este faptul că e foarte reprezentativ pentru o mare parte a românilor. Gata să își dea cu părerea despre orice, certăreț, superficial, parvenit, simbol al ideii că nu trebuie să ai prea multă carte ca să reușești, caritabil fără consecvență și bisericos fără profunzime.
2. Cel mai reprezentativ candidat al curentului religios în România. Este omul pe care ar trebui să îl sprijine BOR dacă ar fi să ne luăm numai după declarații și gesturi publice.
3. Faptul că e prea simplu pentru mari intrigi îl poate face atrăgător pentru o anumită parte a publicului care s-a săturat de teoria conspirației. Are tendința de a spune ceea ce gândește. În plus, a dat dovadă până acum de un bun instinct economic fără de care nu ar fi ajuns ceea ce a ajuns.
Are și el un site: http://georgebecali.ro/index_en_old.html
Geto-dacul din imagine, Hunor pe numele sau, vrea sa devina presedintele Romaniei. Eu zic sa-l votam, fratilor, ca m-am saturat de toti tembelii astia care isi bat joc de noi, Basescu cel beat de putere, papagalul Crin, papagalul Geoana, papagalul Oprescu. Ajunge.
Macar pe hunul Hunor il vom putea injura in voie ca-i ungur, desi s-a dat cu oltenii si regatenii, si ca vrea sa ia Ardealul si sa-l duca in Ungaria, desi nu prea incape acolo. Inchipuiti-va deci, prezident Hunor, premier Klaus Werner, seful senatului Bela-bacsi, sef la camera popartzacul ala de la minoritati, un armean cu nume imposibil, nu mi-l aduc aminte. Ar merita-o romanii?
Ar merita-o, ””tu-i in basca de hoti si de puturosi, ca pe noi, astia care am fi putut conduce tara acum, ne-au alungat d-alde becali, vadim, iliescu, paunescu si alte jeguri care sugruma Romania de decenii, si au fabricat in loc o generatie de impotenti smecheri dar tampi care sa le ia locul: crin, ponta, bouleanu, geoana, daciana, alina gorghiu, udrea, roberta si toate fufele care strica aerul prin politica de dambovitza.
Deci, Votati Kelemen Hunor presedinte! Dupa care, stingeti lumina si trageti jaluzeaua peste Republica Socialista Romania.
